I not your pray +18 [Vampire Knight]

Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Vampire Knight si nu fac profit de pe urma lor



Incercam sa ma concentrez pe ce preda Toga despre cum poti sa depistezi un Level E, dar nu prea puteam, fiindca cineva se uita foarte insistent la ceafa mea si cand imi intorceam capul sa vad cine se uita, vedeam ca toti colegi mei se uitau la prof. Ciudat. De o luna si ceva - de cand am fost trimis de familia mea de vampiri sange-pur, din Europa - simteam ca sunt urmarit pas cu pas, parca as fi un infractor nu alta. Trag aer in piept si imi trec degetele prin parul blond-nisipiu, dar acum batea mai mult spre sate, lung pana la omoplati si cred ca trecea putin de el. Si acum ma miram faptul ca nimeni nu mi-a comentat in legatura cu lungimea parului sau faptul ca nu vreau sa imi arat sau imi spun puterile ce le am din nastere.
Am fost trezit de clopotel, ce anunta ultima ora s-a terminat si colegi mei au navalit afara din clasa, iar eu ca un baiat bine-crescut pe plaiurile Norvegiei, am asteptat ca turma de oi si de capre sa iasa si pe urma eu. In sala de clasa a ramas doar persoana mea si spre uimirea mea, chiar maritul Kaname Kuran in persoana, parand posomorat, fiindca nu si-a revenit dupa socul suferit ca sorasa a decis sa fie iubita lui Hanabusa. Ce patetic putea sa fie aceasta persoana. Ma indrept spre usa si vad ca si el se indrepta tot spre usa. Ma opresc lasandu-l pe saten sa iasa primul, dar acesta se opri, privindu-ma cu ochii sai de un rosiatic-caprui adanc, amintindu-mi de tati, dar tati avea ochii de un albastru-adanc.
- Ai prioritate, spun eu, dandu-i inteles subtil, ca cica eu as fi un Level B si trebuia sa ii arat respect.
- Eu nu merg la dormitoare inca, dar vreau sa te intreb ceva, spuse Kaname pe un ton calm, dulce si usor cald, atragandu-mi atentia, facandu-mi sa imi atintesc ochii de un verde cu usoare tente de violet asupra lui. Oskar Dahl esti singura persoana din Clasa de Noapte despre care nu stiu absolut nimic si as vrea sa te stiu...
- Aaa, Kaname, e tarziu si sunt obosit. Nu m-am obisnuit inca cu locul de aici, programul de aici, timpul...
- Daca ai avea pe cineva care sa te ajute, te-ai acomoda mai usor, ma intrerupse amuzat, fiindca l-am intrerupt eu inainte, incercandu-ma sa ma scot de la greseala de a ramane singur cu el, fara nimeni prin preajma.
Clatin usor din cap si ies repede, cand vad ca vroia sa faca un pas in directia mea. M-am oprit din alergat, abia cand am ajuns printre copaci, aproape de un grajdi si m-am razamat de un arbore, asteptand sa apara presedintele Clasei de Noapte de nicaieri. Aud niste pasi si ma incord usor, fiindc apentru puterile mele era periculos sa imi peird fie si pentru o secunda capul. Simt miros de muritoare, linistindu-ma singur, fiindca ele erau din Clasa de Zi si mergeau la ore, dupa ce s-au imbulzit ca descreieratele sa ii vada pe vampiri. Vreau sa plec, dar ma opresc dupa pas, fiindca in fata mea era Kuran, parca asteptandu-ma sa mergem impreuna la Domitoarele Lunii. Am vrut sa refuz, dar poate reuseam sa aflu de ce am aceasta senzatie stranie de urmarire tot timpul chiar din gura lui. Am pornit impreuna, dar mi-am dat seama ca vampirul vroia sa se plimbe cu mine afara, asa am mers la dormitoare, doar pentru a ne schimba de uniforma alba ce o aveam.

- Cred ca Norvegia are o istorie bagata, spuse tanarul, in timp ce stateam la o masuta de la o coferatie.
- Depinde pe care o alegi, spun evaziv, luand o gura de inghetata de ciocolata.
Adolescentul chicoti amuzat si gusta din cafeaua neagra, pe care o comanda cand am intrat. Imi mai puse niste intrebari la care am raspuns in doi peri si meri, dar in acelasi timp politicos. Vazand ca nu prea eram comunicativ de felul meu, tacu din gura, continand sa bea linistit cafeaua aia idioata. Dupa ce am platit consumatia, ne-am ridicat de la masa si am plecat sa ne plimbam putin prin oras, explicandu-mi regulile vampirilor din Academia Cross, facandu-ma sa imi scutur bluza-tricou ce o purtam pe mine, neagra cu manici albe si usor pe trup, ca sa nu fiu nevoit sa imi dau exasperat ochii peste cap. Chiar se astepta ca eu sa respect in totalitate regulile alea idioate? Poate cand va zbura un porc sau doi pe cer, atunci eu voi respecta regulile sale. Il vad deodata cum se incrunta, privind in fata si cand ii urmaresc privirea o vad pe sorasa - o alta pacoste de om - alaturi de Hanabusa, cum mergeau tinandu-se de mana si sarutandu-se din cand in cand. Cand isi vazu fratele, Yuuki - am flat cum o cheama cand Kuran i-a pronuntat numele - isi afisa o expresie de nervozitate si inganfare totala, parca am iesit sa o urmarim.
- Salutari Norvegia! Ce faci? Cum de ai iesit din carapacea rece si te-ai sinchisit sa mai vezi si ce te inconjoara, spuse pe un ton acru blondul si ochii sai aquamarini ma priveau suspect.
- Aido ti-ai facut curatene in camera? Nu uita ca mai dupa-masa vor veni Zero si Sayuri pentru a confisca lucrurile ce nu avem voie in camera, interveni Kaname diplomat, fiindca eu nu prea aveam chef sa ii raspund sau sa il ucid ca pe un copil al lunii.
- Yuuki scumpo hai sa ne intoarcem ca nu mi-am facut curatene in camera, spuse Hanabusa pe un ton de copil mic, facandu-ma sa instramb din nas.
Dupa ce astia doi si-au luat talpasita, i-am cerul lui Kaname sa ne intoarcem la internat ca imi era somn si satenul a acceptat, zambindu-mi din inima lasandu-ma mut, dar ii raspund si eu la zambet, dar cu unul formal ce semana cu unul adevarat. Doamne ce zi ciudata...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Stateam in camera mea privindu-i pe Zero si Sayori cum se uitau prin dulap, pe sub pat sau prin alte locuri, unde asputea ascunde obiecte interzise, in timp ce savuram un ceai din plante.
- Ma mir ca nu are nimic ilegal pe aici, marai argintiul, apoi se intoarse spre fata si ii spuse, hai la Aido, ca ala sigur e tornada pe acolo.
Am chicotit usor fantomatic cand am auzit, dar m-am sinchisit sa ma ridic de pe fotoliul comod, pentru a inchide usa dupa ei. Ce idioti! Ma mir ca nu au cautat sub saltea sau in fundul fals al dulapului. Imi intorc manicile de la bluza-tricou, neagra cu manici albe si usor pe trup, aratandu-mi muschi de felina ce ii aveam. Ma trantesc pe pat, oftand usor si privesc perdelele grele de catifea visinie, iar ele s-au tras in fereastra singure. As putea sa ma mandresc ca nimeni nu stia - in afara de familie - de puterea mea psikokinetica. O putere demna de un conducator al vampirilor, transmisa de la primul vampir pana la mine, in stare adormita, iar eu am trezit-o si o puteam folosi cand vroiam, dar nu vroiam sa se afle de ea. De fapt nimeni in afara de directorul Cross - un lunatic si jumatate - stia ca sunt vampir de Level A si care era puterea mea, dar a jurat ca va pastra secretul, lasandu-ma pe mine sa dezvalui adevarata identitate.
Niste batai in usa ma trezira din starea mea de meditatie, facandu-ma sa il injur pe cel sau cea care a indraznit sa ma intrerupta din asa-zisul somn de zi. Ma ridic lenes din pat si deschid usa, dand nas in nas cu Ruka - o stramba nu alta - ce imi spuse ca sunt asteptat de Kaname in biroul sau. M-am incruntat si i-am multumit fetei ca avusese atata buna-vointa sa ma anunte.
Dupa ce s-a carat aia, am iesit din camera, inchizand usa si am pornit spre biroul lui Kuran, fiindca stiam pe unde este, ca am mai fost o data la el, cand am ajuns aici. Ma opresc in fata unei usi duble si ciocanesc foarte usor in ea, dar o data ca era suficent. De dupa ea aud un "intra" plictisit si deschid usa, pasind cu oarecare teama in incapere. Vampirul statea pe scaunul sau rotativ, intors cu fata spre geam si pe biroul sau se afla o tabla de sah, doar cu cateva piese, cea ce ma facu curios.
- Vino mai aproape Oskar ca nu te mananc, mi se adresa si eu am facut cativa pasi mari, oprindu-ma exact in fata biroului sau. Ce mai faci? Ma intreba, intorcandu-si scaunul spre mine.
Am ramas usor suprins sa il vad pe presedintele Clasei de Noapte, cu camasa descheiata la toti nasturi, expunandu-si trupul cu muschi deiscreti, dar si puternici. Trebuia sa le dau dreptate muritoarelor de la Academie la faza ca, Kaname arata destul de bine. Imi schimb repede privirea si ma incrunt cand vad ca pe tabla se afla regele de negru, parca aparat de regele de alb, in timp ce ei erau inconjurati de nebun, cal, pion, tura si regina. Intind mana si iau de pe tabla regele de negru, incepand sa-l examinez cu vadita curiozitate.
- Esti sahist? Ma intreba el si eu dau din cap ca da, fiindu-mi prea lene sa raspund verbal. Eu nu sunt, dar intr-o zi as vrea sa ma inveti, mai spuse, cand am pus regele la loc pe tabla.
- De ce m-ai chemat aici? Il intreb, privindu-l calm in ochii aceia de ciocolata, ce face fetele sa se topeasca la figurat pe ele.
- Azi cand am fost in oras, am simtit ca te apasa ceva. Cineva te supara? Ma intreba, facandu-ma sa ma incrunt. Oskar daca taci si inghiti si nu imi spui macar mie, s-ar putea sa siferi singur ca si Zero, iar eu nu cred...
- Ma simt urmarit de cand am venit, i-am raspuns la intrebare si fata lui se intuneca, neintelegand la ce ma refer. La ore simt ca cineva se uita insistent la mine si cand privesc in clasa, nu vad pe nimeni ce sa ma priveasca insistent, iar acum doua saptamani am auzit ziua in amiaza-mare pasi in jurul usii mele... de la balcon. Daca ai pe cineva in mine, spune-i sa gaseasca alta metoda sa incerce sa ma cucereasca si nu sa devina obsedata, mai spus, apoi ma intorc pe calcaie si ma indrept spre usa.
Il aud cum ma opreste si imi spuse ca o sa afle cine este admiratoarea mea inforcata - in cel mai rau caz admiratorul meu - si eu am dat din cap si atat, iesind din birou, ducandu-ma direct in camera.

Stateam in biblioteca scolii si ma uitam printr-un atlas de botanica, notand despre trandafir niste date, fiindca era floarea mea preferata si voriam sa vad, daca sangele meu ar putea sa aibe vreo influienta asupra lui. Aud cum scaumnul din fata mea a fost tras si am auzit un "buna" cu aer de vedeta, cea ce ma facu sa ridic ochii imediat din notitele mele. Raman usor uimit sa o vad pe Ruka, asezata la aceasi masa cu mine, fiindca a facut mutre cand am venit, spunand ca nu vrea sa fie vecina cu mine - la camera - si ar prefera sa fie cu Kiryu. Satena imi zambi rece si imi scrise pe o foaie ce fac, iar eu i-am raspuns scurt: "Nu te intereseaza". Am pus semnul la atlas la trandafir, apoi l-am inchis. Dupa ce l-am pus inapoi in rasft, mi-am luat sa citesc Romeo&Julieta in original in camera, neavand chef sa mai stau in biblioteca, chit ca acolo ma simteam insiguranta si fara sa fiu urmarit de cineva. Poate nu era nimeni si totul se petrecea in mintea mea, fiindca mai era un Level A in preajma mea, mai are decat mine cu un an. Da! Asta era! De acum inainte voi ignora totul din jurul meu, daca nu e legat strict de persoana mea, cea ce nu va fi defel greu.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Deci mereu mi`au starnit curiozitatea aceste ficuri Yaoi!
Uuu:> Pana acuma e..stii cum e expresia.."perfect pentru familia mea"!
Nu stiu ce sa`ti zic! Stii doar ca`mi place!
SA vadeam ce se mai intampla!

- Fetele sunt din ce in ce mai isterice, mormai Shiki de langa mine, dupa ce am trecut de muritoare. Ce crezi Oskar? Ma intreba roscatul, aproape facandu-ma sa tresar.
Am ramas usor uimit sa vad ca el vorbeste cu mine, ca deobicei aria lui se largeste doar la Rima si... atat. Am aprobat usor din cap, dandu-i dreptate in privinta muritoarelor si vampirul incepu sa imi spuna ca maine e nu stiu ce sarbatoare la ei, in care baietii primesc bomboane de ciocolata, iar aici muritorii le dau vampirilor. Cand am auzit, mi-am spus in gand ca trebuie neaparat sa vad asta, dar din umbra.
- Cred ca Oskar si Kaname vor primi cele mai multe cutii de ciocolata, spuse in gura mare Ruka, aparand de nicaieri langa umarul meu.
- Ce vrei sa spui? O intreb, usor curios, privind-o atent in ochii caprui, tot timpul vicleni si ciudosi.
Imi spuse ca aflase de la nu stiu cine dracu, ca muritoarele au facut o pasiune nebuna pentru mine, fiindca eu ma adresez lor cu domnisoara, domnisoarelor si mereu le raspund la intrebari sau le ajut, daca imi cer ajutorul. Imi dau ochii peste cap si plec de langa tipa, grabind pasul, luand-o inainte. Nu aveam chef de ore, dar trebuia sa pretind ca merg cu ei, ca sa nu intre la banuiala. Cum am ajuns la intrare, am ramas in urma grupului si m-am furisat din scoala, indreptandu-ma spre zid, printre copaci, ca o fantasma a noptii.
Cand am ajuns la zid, m-am dus la o bancuta si m-am asezat pe ea, incepand sa privesc cerul noptii in timp ce am deschis un caiet si am inceput sa desenez constelatile ce le puteam vedea in momentul de fata. Aud niste pasi si in aer simt mirosul unui muritor, cea ce ma facu sa ma incrunt usor, indreptandu-mi ochii spre niste copaci din fata mea. De acolo aparu Sayori cu un trandafir rosu in mana cu panglica de aceeasi culoare ca si trandafirul din satin. Muritoarea mi-l intinse si ma informa ca presedintele clasei de noapte ii l-a dat, fiindca nu stiu cine ii l-a dat lui sa mi-l dea mie. L-am luat si cand am vrut sa ii multumesc, m-am trezit ca imi intinse si un mic biletel impaturit in doua.
- Mersi si nu spune la nimeni unde m-ai gasit, o rog pe tanara si ea imi zambi si pleca.
Desfac biletelul si incep sa citesc repede ce scria, uimindu-ma de caligrafia minunata si de versul in sine:


Duc trandafirul la nas, mirosindu-i prospetimea si izul divin ce il imprastia in jurul sau, facandu-ma sa zambesc amuzat, fiindca nu spusesem la nimeni ca imi plac florile si ce flori inca. Vorba mamei: "Viata e un joc de sah, ale carui miscari se pot schimba fara sa fi pregatit".

- Oskar! Aud cum ma striga cineva, in timp ce eram pe coridorul din dormitoare si ma indreptam spre camera mea.
- Buna Ichijou, mormai intorcandu-ma spre vice-presedintele Clasei de Noapte si in gand ii luam fiecare familie la cate o vorba de gratie.
- Ce faci? Mai dupa-masa sa vi cu noi in oras? Ma intreba vampirul si eu am dat din cap ca nu.
Intru in camera mea si ma incrunt, gasindu-l pe Kaname in camera, stand pe unul dintre cele doua fotolii de langa geam si uitandu-se peste romanul ce l-am lasat aproape terminat pe masa. Cand ma vazu, ma intreba daca am primit mesajul si am aprobat din cap, luand o vaza din vitrina si mergand in baie, pentru a o uple cu apa. O pun pe masa rotunda de la geam - langa saten - si asez in ea trandafirul, desfacandu-i atunci panglica. Il intreb pe vampir cine mi-a trimis-o si el mi-a spus ca admiratoarea mea secreta, l-a rugat sa nu imi spuna pana nu ea isi va face curaj sa vina la mine. Instramb din nas si imi dau jos sacoul alb, ramand in vesta si punandu-l pe umerasul ce era agatat de spatarul scaunului de la birou. Imi dau jos si vesta si cand ajung la camasa, imi amintesc ca mai sunt cu cineva de acelasi sex in camera, asa ca mi-am lasat camasa neagra deschisa la primi trei nasturi.
Ma intorc spre tanar si acesta nu facu nici o miscare ca ar vrea sa plece prea curand. Il privesc insistent, iar satenul intelese in cele din urma ca vroiam sa raman singur, asa ca se ridica si pleca. Inainte sa iasa pe usa, imi arunca o privire plina de intelesuri ascunse si isi trecu limba foarte discret peste buze, facandu-ma sa inchid in sec. Nu am apucat sa reactionez, cand Kaname imi inconjura talia cu mainile si isi folosi puterile pe corpul meu ce deveni rigid.
- Oskar, Oskar, Oskar, imi sopti numele in ureche cu atata adorare, facandu-ma sa ma incrunt putin. De ce esti asa de timid? Ma intreba si ma intoarse spre el, dupa ce imi elibera picioarele.
Il vad cum imi desface toti nasturi si imi da camasa jos, apoi imi apuca parul, obligandu-ma sa imi las capul intr-o parte. Vad cu groaza cum coltii sai se indreptau spre gatul meu. Deodata Kuran fusese azvarlit in perete si ramase acolo suspendat, nepunand sa se miste, privindu-ma cu groaza. Trag aer in piept si imi pun o mana pe chip, inchizandu-mi ochii. Il eliberez si tanarul isi lua talpasita din camera mea, cat as zice peste. Doamne ce era sa fac! Era sa il ucid din greseala pe Kaname!

Stateam in pat doar intr-o pereche de boxeri negri si priveam tavanul ganditor, iar in jurul meu, obiectele pluteau, fiindca trebuia sa ma obosesc mintal ca sa pot dormi acum. De ce nu puteam sa am o putere mai inofensiva, dar in schimb inauntru meu se aflau niste puteri asemenea unui zeu, iar eu ca idiotul mi-am dezvoltat cea mai periculoasa dintre toate: psihokinetica. Zambesc trist, apoi ma incrunt si tot ce era sticla exploda, facandu-ma sa tresar, privind in jur speriat. Imi trag pe mine o pereche de pantaloni, cand am auzit zgomote de pasi pe coridor. O bataie in usa ma facu sa tresar si in camera intra insusi Kaname Kuran - a inceput tipul sa ma calce pe nervi - privind atent in jur, mai ales la picioare ca sa nu se taie, ca era intr-o pereche de slapi de casa. Satenul era la bustul gol, cu parul usor ciufulit si somnoros, aratand ca l-am trezit din pat.
- Ce s-a intamplat aici? Ma intreba, cand eu mi-am scuturat slapii de cioburi si alea mai mici, le-am adus la stadiul de molecula, dar fara sa ma vada el.
- Ma jucam putin cu vantul si din greseala mi-am pierdut concentrarea si am spart sticlaramea. Voi plati eu pentru tot, spun pe un ton speriat, chit ca inauntrul meu eram foarte calm.
- Bine, dar pana diseara vreau sa fie geamurile la loc, spuse pe un ton autoritar si iesi din camera.
M-am instrambat la usa, parca as fi avut cinci ani si imi indrept privirea spre cioburile de pe podea, iar ochii mei devenira rosii asemenea sangelui. Sticla incepu sa vibreze si se ridica singura in aer, asezandu-se de unde a venit si se refecu la loc, ca si cand nu s-a intamplat nimic. Deschid dulapul si incep sa imi caut haine prin el, pentru a iesi afara, fiindca numai suportat sa stau inchis intre patru pereti, unde ma simteam urmarit. Iau pe mine un maiou negru pe trup, o camasa peste el, inchizand-o doar pe jumatate. Imi mai iau o pereche de blugi negri si un hanorac negru, cu capison. Dupa ce m-am incaltat, am iesit din camera, mergand tip-til pe coridor, fiind cu ochii in patru dupa colegi mei vampiri. Am rasuflat usurat cand am iesit pe poarta Academiei, dar am ramas usor suprins sa vad corbul fratelui meu cel mare, pe nume Amon. Ii spun pasarii sa ma duca la el si vietatea isi lua zborul in fata mea, iar eu urmand-o indeaproape, dar la pas de plimbare, ca sa nu dau de banuit. Intru pe o alee parasita si imi vad fratele de douazeci si trei de ani, cum statea razamat de peretele unei case si fuma un trabuc. Parul galben asemenea aurul, era lung de trecea de omoplati si cateva suvite erau mai lungi. Ochii de un aur-lichid, priveau cerul nepasandu-i ca Amon s-a asezat pe umarul sau.
- Buna Markus, ce te aduce pe aici? Il intreb calm si pe un ton senin, ca si cand ar fi ceva normal sa-mi vad fratele aici.
- Mami m-a trimis aici ca sa ma asigur ca totul o sa fie bine, cand vor sosi ei, imi raspunse facandu-ma sa mijesc ochii banuitori. Nu te uita asa la mine, ca acest oras colcaie de Level E si in plus Level E atrage dupa el si pe Blestematii Lunii*, iar in Academie este un singur Level A capabil sa ii nimiceasca, pardon doi cu tine.
Imi dau ochii peste cap si imi invit fratele sa mergem la o terasa ca sa bem ceva si sa mai vorbim una-alta. Cand am iesit de pe alee, m-am utiat la acoperisul casei, fiindca ma simteam urmarit de cineva, chit ca nu era nimeni acolo...

Stateam cu toti in sala balului, asezati pe scaune ascultandu-l pe Cross cum ne facea instructajul despre Blestematii Lunii si cum pot fi ucisi. Eu incercam sa ma comport normal langa fratele meu, chit ca simteam cum cineva imi gaureste - metaforic vorbind - spatele cu privirea. Markus imi sopti la ureche ca, Kuran se uita insistent la mine, parca ar face sex cu mine, cea ce ma facu sa rosesc usor in obraji, lasandu-mi capul in fata si tot parul imi veni pe langa chip, ascuzandu-mi roseata din obraji. Dupa ce adunarea se termina, mi-am tras fratele de o parte si am inceput sa ii fac o mica-mare morala despre cuvinte obscene si persoanele usor rusinoase. Blondul isi dadu ochii peste cap si imi spuse ca ar trebui sa ma maturizez, fiindca sunt mai ceva ca o calugarita ce se face ca racul numai la auzul cuvantului penis.
- Mami mi-ar fi dat dreptate, mormai, rosind usor in obraji de furie si ma intorc cu spatele, vrand sa pornesc spre camera mea.
- Poate fratioare, dar tot mami mi-ar fi dat dreptate daca l-ar fi vazut cum se uita la tine Kaname Kuran, mai putin sa ti-o puna acolo pe loc. Stai in garda Oskar, fiindca am o vaga presimtire ca "acea admiratoare secreta" este chiar el, Kaname, imi sopti fratele meu, apoi imi dadu drumul.
Pufnesc usor si il injur in norvegiana de tot si de toate. Ma indrept spre dormitoare, cand cineva ma striga, facandu-ma sa ma intorc si sa ma incrunt, vazand-o pe Rima alergand spre mine. Mi se pare mie sau Sahara a devenit campie si oceanul Pacific s-a facut desert. Ridic din umeri si merg imrpeuna cu vampiroaica spre dormitoare, iar ea ma itnreba cine a fost blondul acela si ce treaba avea cu mine.
- Este fratele meu cel mare, Markus. A venit sa imi spuna ca s-ar putea sa apara pe aici javrele alea puricoase si idioate ce urla la luna, mormai, indreptandu-ma spre camera mea.
Deschid usa si raman usor suprins sa gasesc pe perna patului un trandafir de culoarea ochilor mei, cu panglica rosie si o scrisoare sub el. Deschid scrisoarea, dupa ce am pus trandafirul in apa si o deschid, incepand sa citesc biletelul cu scris elegant, frumos si stilat:



Am ramas vazand citatul meu preferat dintr-o carte mai putin cunoscuta de poezii de dragoste norvegiene, dedicata mamei mele din partea tatalui meu. Eu am luat cartea cu stirea celei care mi-a dat viata sa o citesc aici si sa nu ma simt singur, iar acum aceasta sau acest admirator/a a intrat in camera mea si mi-a asternut pe foaie acest citat. Miros aerul din jur, dar in afara de izul trandafirilor din vaza nu simteam nimic, semn ca aerisise cat timp a fost aici. Cine era el sau ea si ce vroia de la mine?...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

__________________________
*varcolaci