Fight for mortal [SasuSaku +18]

S-ar putea ca unele linkuri sa nu mai functioneze, deci sorry ^.6



Nu detin nici un personaj din manga/anime-u naruto si nu fac profit de pe urma lui, iar pozele si melodiile nu-mi apartin mie, ci sunt luate de pe net si Youtube
Capitolul 1

Sakura: Oare ce s-ar întâmpla, daca legendele si miturile ar prinde viata si te-ar vana, pentru ca exişti ca fiinţa pe acest pamant vast? Cum ai reacţiona? Ai tipa, ai fugi, te-ai ascunde pentru tot restul vieţii tale mizerabile sau te-ai lupta....
Daca va întrebaţi cine sunt, da-ti-m voie sa mă prezint. Ma numesc Sakura Haruno si sunt orfana. Părinţi mei au fost macelariti in fata mea de nişte creaturi mitice. Ce nu ştiam atunci, ca legendele si miturile au devenit realitate. Ştiu ca este greu, dar aşa este. Eu am fugit cat am putut si m-am refugiat la verisoara mea Hinata. O fata foarte petrecăreaţa, cu parul negru-albăstrui, lung pana la fund si ochii indigo, dar si ea m-a trădat si o vulpe de doi metri cu patru cozii, a venit după mine, pentru a mă ucide. Ce aveau toţi cu mine? Ce am făcut eu? Cu ce am greşit sa merit acest destin de fugara? Asta sunt eu. O fugara nenorocita, care fuge permanent din calea destinului. Îmi era frica sa înfrunt cele doua creaturi.
Momentan sunt in oraşul Londra din Anglia. Exact. Ceţoasa si ploioasa Anglie. In aceasta tara ploioasa si mai exact oraşul capitala, nimeni nu mă v-a căuta. Aici locuiesc intr-o garsoniera amarata si saracacioasa, cu un pat tare, o masa, un aragaz, baie cu dus si W.C., si un micuţ balcon. Aici am făcu 16 ani, 17 si acum fac 18, fara ca nimeni sa-mi spună "La mulţi ani! Sakura" sau sa-mi cânte. Ce vise mai am si eu...
In creier îmi suna deşteptătorul, trezindu-mă. Din aşternuturile albastre isi făcu apariţia o mana cam alba si opri alarma enervanta. Ma ridic din pat si mă scarpin in cap. Aveam parul ciufulit si cearcăne la ochii. Cine naiba m-a pus sa citesc toata noaptea sau jumătate de noapte "O mie si una de nopţi"? Ma ridic din pat si mă duc la baie. Purtam un maiou alb, care îmi punea in valoare, sâni mari, care ii aveam cadou de la mama natura, dar mulţi mă considerau o curva crezând, numai prin sex am obţinut asemenea sâni. Pantaloni scurţi, in carouri, stătea sa cada de pe mine. Ii trag in sus si apoi mă spăl pe fata. Încep sa mă spăl pe dinţi cu o mana si cu cealaltă mă pieptănam. După jumătate de ora am fost gata. Mi-am prins parul roz ca petalele de cireş, intr-o coada, dar nu mi-a plăcut si l-am lăsat desprins. Ochii mei, de culoarea smaraldelor sub lumina soarelui, erau puşi in evidenta de creionul dermatograf. Îmi iau pe mine o bluza, vişinie, cu mânici lungi si groasa, ca era totuşi iarna, dar in Londra era o pâcla groasa si rece. Îmi mai iau nişte jeansi negri si nişte cizme din piele, cu talpa joasa. Peste bluza, îmi iau o geaca neagra. Mai mă uit o data prin garsoniera sa vad, daca am uitat ceva si apoi ies, si o încui cu cheia.
Ma îndrept spre scara, atenta la picioare, sa nu calc pe vreo scândura putreda si sa pic sa-mi rup ceva. Cobor scările, care scartie la greutatea mea. Doamne ce urăsc blocul asta de cămine. Ies in strada la aer si îl trag in piept. Aerul era umed si rece. Aşa îmi plăcea sa fie, umed, rece si curat. După câteva minute de expirat si inspirat, mă îndrept spre o staţie de metrou din apropiere. Nu prea mă incanta ideea sa cobor in subteran, dar nu aveam bani de taxi. Cobor treptele si mă duc pe peron. acolo era mai multa lume. Deci nu eram singura, care avea treaba la 7 si 10 dimineaţa. Ma duc si mă aşez pe o banca, langa un străin. In nari îmi intra un parfum fin de trandafir. Ma întorc spre străin si vad, ca nu avea mai mult de 25 de ani. Parul negru se pierdea intr-un pardesiu negru si avea o pălărie de detectiv din anii 60'. Îl cercetez oarecum temătoare si fascinata de străinul misterios de langa mine. Se părea ca citea gazeta de dimineaţa a ziarului "Londra's paper". Ma dau in spate si mă aplec încet spre el, intr-un cat sa dau impresia ca am văzut pe cineva cunoscut, dar adevăratul motiv era sa-l miros. Când mi-am apropiat nasul mai aproape de pardesiul sau, am simţit o mica concentraţie de parfum de trandafir, divin. Doamne, de unde a luat si cum se numeşte parfumul acesta divin?... Gândurile îmi sunt întrerupta de sunetul metroului care sosi. Ma ridic de pe banca si intru in tren. Ma uit la străinul, care avea fata acoperita de un ziar si ramase in staţie. Ciudat.
Îmi găsesc rapid un loc si mă aşez pe scaunele tari si incomode. In jurul meu era multa zarva, dar mie nu-mi pasa defel. Ma gândeam intr-una la părinţi mei si la soarta lor cumplita.
- Mami, hai sa stăm jos, aud un glas de copil si in fata mea se aseza o fetita cu mămica ei.
Mama ei, nu părea sa aibă mai mult de 30 de ani, dar era frumoasa si draguta, chiar daca avea vânatei pe chip si era imbracata sărac. Îmi venea sa-l ucid pe nenorocitul care i-a făcut asta. Ma uit pe fereastra si vad, ca trebuie sa cobor. Ma ridic rapid de pe scaun si alerg la uşi, ieşind la timp, înainte sa se închidă. Uff, am scăpat ca prin urechile acului. Îmi aranjez geanta si urc la suprafaţa. Razele soarelui, difuze si reci, abia alungau pâcla. Ma îndrept spre biblioteca naţionala si intru in ea.
- Haruno, iar ai întârziat. Vezi sa se mai repete o data incidentul si zbori de aici cu Unda verde, îmi spuse babaciunea de Tsunade.
Avea 60 de ani, moartea o căuta pe acasă. Parul alb, era vopsit blond si prins in doua codite, ca şcolăritele. Ochii căprui, mereu rautaciosi si erau scoşi in evidenta de farduri in culori stridente si tari. Purta haine cu decolteu adânc, arătându-si sânii enormi cu mai ditai silicoanele. Doamne mare-i gradina ta si mulţi tâmpiţi sunt in ea. Spun un scuze mormăit si plec sa-mi las geanta si apoi sa pun la loc cartile aduse de cititori sau lăsat de ei la mesele de lectura. In timp ce luam cartile de pe o masa de lectura, îl vad pe străinul de la metrou, cum se ridica de la o masa si lăsa acolo o carte mare si veche. Ma duc la masa aceea si pun cartile pe masa si ridic cartea veche si mare. Pe coperta din piele se afla incrustat o cruce si in mijlocul ei un triunghi. Ridic o sprânceana si deschid coperta. Pe prima fila scria "Legendele si miturile întunecate ale omeniri" si vad ca era scrisa de un anume Sasuke Uchiha si tradusa in engleza de R.J. Rowling.
- Interesanta carte, spun ca pentru mine, in şoapta si mă uit ca nu cumva baba sa mă vadă, când iau cartea s-o citesc acasă.
Nu era nimeni. Alerg printre rafturi si mă duc la garderoba si bag cartea in geanta. Minune a intrat acolo. Restul zilei trecu neobservata pe langa mine...

Naruto: Stăteam ca idiotul in fata cabinei de proba, aşteptând-o pe mama mea, sa iasă o data. Ochii mei albaştri erau foarte somnoroşi, datorita vremi de afara si parul galben ca aurul, era ud fleşi. Treningul meu portocaliu cu negru, era la fel si cred ca mai aveam apa si in adidasi. Off... urăsc cumpărăturile.
- Mama hai o data, ca ne apuca Revelionul cu probatul tău de haine, spun eu, răutăcios mamei mele.
- Naruto, daca iţi trag vreo doua, zbori direct la regina Elisabeth in braţe, tipa mama mea si pe sub draperia vişinie, ieşi o coada stufoasa roşie-sângerie si mă lovi peste fata, spărgându-mi nasul.
- Femeie, tu nu ai minte in craniu sau ce? Şti bine ca este interzis sa ne transformam in ignis in locuri publice, spun printre dinţi, in timp ce îmi ştergeam dara micuţa dintr-o nara.
Mama mea mormăi nişte scuze necredibile. Simt cum îmi vibrează mobilul si scot un Nokia vechi cu un schelet atârnat de el. Răspund si aflu ca m-a sunat tâmpitul de fratele meu, ca sa-mi spună, ca iar a omorât o curva. In timpul actului nu si-a mai stăpânit emoţiile si s-a transformat si a ucis-o pe săraca fata. Ce idiot. Când mă întreabă unde sunt, eu ii răspund simplu:
- Cu mama.
- La mall?
- Da.
- Va întoarceţi pana la Revelion? Ma întreba Deidara sceptic si in bătaie de joc.
- Sa speram, mai spun si închid mobilul.
Ma aşez înapoi pe taburet si oftez resemnat. Uram cumpărăturile. Preferam sa mă duc afara si s-o găsesc pe fiica soţilor Haruno. Puştoaica avea o minte brici, daca o voi transforma in ignis, v-a fi o conducătoare pe cinste. Prost am fost ca am lăsat-o sa fuga acum 3 ani. Mare lucru ca rămânea îngheţata pentru totdeauna la vârsta de 15 ani, dar era a mea, dar acum poate fi a lui oricine si acest lucru mă enervează la culme. Sper ca vârcolaci si vampiri sa nu ştie de existenta ei, ca atunci chiar am încurcat borcanele...

Kiba: Stăteam si priveam Londra de la fereastra dintr-o casa veche si darapanata. Ochii mei negri si verticali cercetau oraşul, căutând locurile unde s-ar putea ascunde micuţa domnişoara Haruno. Poate intr-un hotel din centru sau intr-o vila frumoasa din zona rezidenţiala a Londrei. Nu-mi venea sa cred ca ignis au avut-o la mana acum 3 ani si a lăsat-o sa scape. Era ceva normal pentru firea idioata si tolomaca a vulpilor sa lase prada sa scape. Dar totuşi se i-a făcut sa-si mute atenţia de la fata. Ridic din umeri si îmi trec mana prin parul saten-închis, tot ciufulit si scurt.
- Nu-i la hotelul Plaz, aud o voce răguşita venind din spatele meu.
- Mersi câine, spun eu pe un ton superior, fratelui meu geamăn.
Deodată sunt apucat de gat si trântit de un perete. Ochii săi negri ca ai mei, erau furioşi ca l-am făcut câine. Era un pic mai înalt si mai bine făcut decât mine, dar eu ii conduceam pe vârcolaci de 600 de ani, ca m-am născut cu 5 minute înaintea lui si acest lucru, îl enervează, ca mama face mereu comparaţie intre mine si el.
- Frate ţin sa-ti reamintesc, daca nu eram eu, acum 3 ani, tu erai in momentul de fata un covoraş de blana neagra, in fata şemineului vampirului de Uchiha Sasuke. Daca ti-a scăpat atunci acest detaliu, in aceea încăpere erau 4 persoane, dar a patra era un mort-viu. Si de aceea ne apărea alb, in contul întunecat unde se afla acesta. El a scot acel sunet strident de i-a făcut pe ignis sa se transforme in oameni si pe noi sa fugim de acolo, dându-i ocazia sa scape micuţa Haruno. Acum fi mai respectos cu cel care ti-a salvat viata si lasă-mă dracului sa scot toţi vârcolaci la mirosit, ca aşa vampiri pun mana primi pe ea, îmi spune fratele meu si eu oftez.
Inca nu a trecut peste momentul, când prietenul sau cel mai bun, Gaara s-a alăturat vampirilor si acest Sasuke Uchiha, l-a transformat intr-o creatura a nopţi, un traficant de moarte. Ii spun sa ne întoarcem la adăpost pana nu încep vârcolaci sa mă caute ca nebuni, băgând spaima in locuitori Londrei. Fratele meu aproba si am plecat de acolo. Timpul era limitat si curgea in defavoarea mea, a vârcolacilor.

Sasuke: Stăteam pe un fotoliu vechi, comod si moale din fata şemineului si in ochii mei, roşi-sângeriu, cu trei puncte pe langa pupila, se oglindea flacăra, care devora lemnele. Lumina lui, ţinea întunericul din camera mare, de la conacul meu din Londra, Anglia. De ce sa tina focul departe de mine, întunericul pe când sunt chiar un fiu al întunericului? Rad in sinea mea. Ridic paharul de vin cu sânge in el si îmi vad chipul. Nu mi se dădea mai mult de 18-19 de ani, dar adevărul aveam 4020 de ani, dar aceşti 4000 de ani, au trecut ca secundele pe langa mine, neatigandu-se de chipul meu sau de corpul meu.
- Ai găsit-o? Îl întreb pe Itachi, fratele meu cel mic.
- Da. I-am lăsat indiciu cartea pe care ai scris-o tu, frate, îmi spuse el si eu aprob din cap.
Îmi trec mana prin parul negru, ca smoala, tăiat scurt si făcut ţepi in spate, iar doua suvite pe langa chip, sporeau aura de mister din jurul meu. Gust din paharul cu lichid dulceag. Trebuia sa o iau din lumea aceea rea si s-o aduc aici, printre semeni mei. Fratele meu, îmi spune, ca se duce sa vâneze si eu aprob din cap. Trebuia sa vâneze, pentru as astâmpăra setea, fiindcă doar cu pahare mici de vin, nu i-o astâmpăra o perioada lunga de timp, doar pentru câteva ore. Nu înţelegeam de ce nu suporta sa bea sânge din pahar, ca mine sau ca ceilalţi si sa vâneze? Poate s-a îndrăgostit de vampiroaica Konana si vrea sa fie împreuna cu ea? In fine, este viata lui si sa facă ce vrea cu ea. Ma ridic de pe fotoliu si dau peste cap plasma, apoi pun paharul pe un pian negru. Deschid uşa si ies pe coridorul întunecos si fara lumina. Ochii mei roşi, sclipeau in bezna totala din conac. Chiar daca nu muream la soare sau la apa sfinţita, tot preferam ca in jurul nostru sa fie bezna absoluta.
Ochii mei, vedeau conturul obiectelor, in întuneric si la lumina vedeam normal ca muritori, de fapt prea normal. Puteam vedea praful in aer, fiecare por si lista poate continua. Trec pe langa o oglinda si mă opresc in fata ei. Îmi aranjez gulerul de la camasa si mi-o bag in blugi, ca sa nu arat neglijent. Zâmbesc mulţumit de imaginea mea si apoi plec, indreptandu-ma spre camera mea. Daca totul mergea conform planului, in mai puţin de o saptamana, Sakura v-a fi aici, cautandu-ma pe mine, fiindcă Itachi avusese grija sa scrie pe foaia unde începeau vampiri, adresa de la conac. Daca a avut dreptate Gaara, tânăra v-a veni aici sa descopere pe "urmaşi" lui Sasuke Uchiha si atunci o voi convinge sa ramana aici cu mine si pentru totdeauna...

Poze:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Cântece:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Buna
Eu alt fic , dar se pare ca acesta are o latura mai speciala , mai Sf , mai , vampiresc . ;>

Ma bucur ca ai adaugat pe lista ficurilor tale un element pe care il ador atat de mult ;x

Titlu : Are " mortal " deci e bun , sa vedem daca are legatura cu textu`
Descriere : Ai . ;)
personaje : Sas`saku . frumooooos
Astept nextu` :*
Zbye >:D<

Vampiri, varcolaci as fi curioasa sa aflu ce inseamna "ignis"
Aici cred ca vom avea un patrat al dragostei, Sasuke, Naruto, Kiba si Sakura.Trei baieti se lupta pentru o fata, ce frumos!

Capitolul 2

Sakura: Stăteam întinsa pe patul micuţ si citeam scrisul elegant din cartea aceea ciudata, care am luat-o din biblioteca. Deci cei care mi-au măcelărit părinţi era ignis, la fel si la cei care m-a vândut Hinata. Se părea ca sunetele acute, ii transforma in oameni. Interesant. Data viitoare, când mai am de-a face cu ei, trebuie sa produc un sunet acut, dar nu voi surzi si eu? In fine. Trec la vârcolaci, dar nu mă interesau si aşa am trecut mai departe. Când ajung la vampiri, vad ca era scris pe prima foaie, o adresa.
- Conacul The Crow, numărul 1666, spun in şoapta adresa, care era scrisa acolo. Cartea aparţine moştenitorului clanului Uchiha, Sasuke, care v-a plăti o suma frumoasa de bani, daca cartea se întoarce in patrimoniul familiei Uchiha, unde a fost timp de 1000 de ani, pana la al doilea război mondial, când cartea a dispărut, mai citesc, ce scria intr-un colţi, înghesuit, dar citabil.
Ma ridic din pat si iau de pe masa, o harta a Londrei si o privesc. Caut numărul 1666 si vad, ca era la dracu in praznic. Tocmai in capătul nordic al Londrei. Aveam doua variante sa ajung acolo. Cu taxi sau cu metroul, pana la un punct si apoi pe jos. Oftez. Daca aveam mai mulţi bani... Iau telefonul fix si formez un număr si îmi răspunse babaciunea de Tsunade.
- Doamna, mă simt rău. M-a prins o răceala zdravăna si voi ramane acasă mâine si poate poimâine, spun eu si strănut, de fapt mă prefac ca strănut.
- Bine ,dar iţi tai din salariu, îmi spuse, apoi îmi închise.
Dracu sa te cânte babaciune idioata si tâmpita. Sper sa mori in noaptea asta. Oftez si mă bag in pat. Sting becul si adorm...

Kiba: - Idioţilor! Incompetenţilor! Tip din toţi plămâni si ecoul răsuna in mina de cărbuni abandonata. Cum dracu sa nu găsiţi o amarata de fata in acest oraş idiot?
- Sefu' eu am dat cu ochii de un vampir brunet si era sa mă arunce in aer. Mai era cu o vampiroaica, pe care am vrut s-o ucid si s-o mănânc, aud cum îmi spune un idiot.
- Doi? Vampiri aici in Londra? Clar! Fata lui Haruno este in posesia lor. Este un caz pierdut, spun si dau un pumn unui bărbat, pe care îl arunc la doi metri depărtare.
- Frate. Ea nici măcar nu ştie de existenta vampirilor si ei de existenta fetei. L-am urmărit pe seful lor, Sasuke Uchiha si acesta mai mult s-a invarit toata noaptea prin curtea conacului, jucându-se cu pantera lui idioata. Jur ca m-am plictisit de moarte, pe o parte si pe cealaltă, era sa fac cu inima, când veni de 4 ori spre mine si a privit gânditor cu ochii săi roşi, ca focurile Iadului, copacul in care mă aflam. Aveam impresia ca ştie ca sunt acolo, vroia sa-mi pună la încercare răbdarea, îmi spune Kankuro.
Oftez si le spun vârcolacilor, ca diseară plecam la vanatoarea fetei. Cea ce nu ştiam eu, ca am fost ascultaţi de cineva, care nu era deloc prieten cu noi.

Sasuke: Stăteam in camera de zi a conacului si cântam la pian, o melodie dulce si frumoasa. Degetele mele experte, mângâiau uşor si delicat clapele, parca ar fi un nou-născut. Acest instrument mirific si magic, mereu mă liniştea si scotea la suprafaţa, omul adânc îngropat in inima mea, care bătea, numai când respiram. Aud un mic ciocănit in uşa, apoi uşa se deschide. Pe ea intra un tanar de 17 ani si jumătate, cu parul roşcat-sângeriu, tăiat scurt si tot ciufulit. Purta un maiou kaki, plin cu cranii albe de om si o pereche de jeansi negri si adidasi. Mai purta o pereche de ochelari, care ii preschimba culoarea roşie cu trei punctuleţe pe langa pupila neagra.
- Gaara, ce dracu cauţi imbracat ca un boschetar? Îl întreb eu, oprindu-mă din cântat la instrumentul sufletului meu întunecat.
- Vezi ca am spionat pe vârcolaci. La noapte, ei ies in căutarea Sakurei Haruno. Trebuie s-o ţinem aici la noapte, îmi spune roşcatul facandu-ma sa mă încrunt si sprâncenele mele negre, se uniră si formară un unghi ascuţit.
- Deci Kankuro era aici pentru a mă supraveghea, crezând ca nu sunt in căutarea micuţei florii de cireş, spun eu, prizându-mi bărbia cu o mana si nişte cute îmi apăru pe frunte, de la expresia încruntata pe care o aveam.
- Wow. Asta-i buna. Daca vârcolaci s-au înjosit atât de mult, incat sa ne urmărească non-stop, iţi dai seama, venirea aici a Sakurei, este foarte riscanta sau tu te bazezi pe ceva ce mie îmi scăpa?
Zâmbesc si ii spun, ca pune cam multe întrebări. Roşcatul isi cere scuze si parasi încăperea. Dau negativ din cap si mă întorc cu fata la pian, dar parca îmi trecuse pofta de cântat. Oftez supărat. De 2000 de ani încoace, eram parca mai bătrân ca niciodată. Daca făceam ceva si cineva mă întrerupea, numai aveam chef sa continui lucrul acela după. Poate ca nu aveam cu cine sa impartasesc micile bucuri. Ma ridic de la instrumentul meu de suflet, după flaut, si mă îndrept spre canapeaua, de moda veche si o masuta de lemn langa. Pe masuta se afla o vaza alba, plina cu trandafiri de toate culorile. Erau proaspeţi culeşi si mireasma lor fermecătoare, umplea încăperea un pic sumbra. Dau la o parte draperiile groase de catifea vişinie si lumina difuza intra prin geam si perdelele de culoarea zăpezi le permitea sa-mi atingă fiinţa mea, lipsita de batranete.
Ma uit la ceasul cu pendul langa biblioteca mare si plina cu carti, care se v-a muta toata când vom pleca de aici, la Bran. Chiar daca deţineam un castel in România, aveam casa, unde locuiam singur, dar eram vizitat de oameni si eram si profesor la o şcoala de la Sibiu. Ceasul muritor îmi arata ora 7:30. Aveam la dispoziţie jumătate de ora, sa mă pregătesc pentru tânăra. Ies din încăpere si mă duc la etaj. Pe coridorul întunecos, vad conturul lui Itachi cum se lingea cu Konana. Simţeam cum stomacul meu se întoarse pe dos. Nu ca se sărutau, dar cum stăteau. Vampiroaica, avea picioarele încolăcite pe talia lui, cu fusta ridicata si lipita de un perete. Vampirul avea camasa pe la coate si pieptul ii era mângâiat de mâinile ei. In strâmb din nas si intru in camera mea. Dau tare cu uşa, care ceda si pica cu o bufnitura surda in podea veche. Gaara si cei doi amorezi, veniră sa vadă cei cu mine si de ce era uşa de la camera pe jos.
- Ştiu ca vampiri sunt nişte creaturi, cu un apetit sexual mai ridicat decât normal si pot fi parteneri magnifici in pat, dar si ei au puţin obraz si isi mai infraneaza poftele trupeşti, spun eu, strângând din pumni, arătând ca sunt nervos.
- Stăpâne iartă-ne pentru ce ai văzut pe coridor si jur ca nu se v-a mai repeta, spune Konana punându-se în genunchi si isi pleca fruntea plina de umilinţa.
- Daca o data va mai prind, va veţi gândi de doua ori unde veţi mai face sex. Acum dispăreţi dracului din fata mea! Tip si toţi trei dispărură rapid, ne aşteptând sa li se spună de doua ori.
Aud un mârâit si de sub patul dublu, cu aşternuturi din satin, roşii ca sângele, ieşi o pantera neagra cu ochii verzi. Aceasta veni langa mine si se freca de piciorul meu. Ii zâmbesc uşor si apoi îmi dau jos camasa pe care o purtam si pantaloni din stofa neagra. Raman intr-o pereche de boxeri negri, care îmi punea in evidenta trupul plin de muşchi, care se încordau la fiecare mişcare pe care o fac. Deschid un dulap si iau de acolo o bluza neagra, pe gat si din lâna si o pereche de blugi, cam largi, tot negri. Iau de pe masa o cutiuţa micuţa si o deschid. Iau de acolo nişte lentile de contact, de sticla, ca nu aveam nevoie de ochelari, dar sticla, îmi făcea culoarea sinistra a ochirilor sa se transforme la culoarea lor, iniţiala, înainte ca, creatorul meu sa mă transforme. Îmi pun lentilele si ochii mei, deveniră negri. Clipesc o data, ca mi s-a incetosat uşor.
- Cerbes, vreau sa stai aici in camera te rog. Azi vine la mine un muritor si cum tu eşti obişnuit cu nemuritori si cu parfumul lor de trandafir, te rog nu ieşi din camera, spun eu panterei si o mângâi drăgăstos pe cap. Sa speram, ca totul sa iasă bine si sa nu pună întrebări despre mine sau sa se taie.
Aud un ding-dong puternic si eu oftez. Mai mă uit o data la imaginea mea in oglinda si apoi plec jos.

Sakura: Stăteam in fata unei uşii mari si duble, ca in Familia Addams, dar in loc de cripte si de ceata aceea idioata, era iarba uscata si lumina difuza. In ferestrele mari, erau trase draperii vişini din catifea, dându-i un aer sinistru. Aud un corb cum croncani si simt o senzaţie stranie pe şira spinări. Îmi aranjez geaca neagra mai bine, strângând-o mai pe langa corp. Clădirea avea doua etaje si părea in stilul aristocratic. In fine. Ridic din umeri si mai sun o data. Poate nu-i nimeni acasă. Când vreau sa mă întorc, nişte paşi tropăind pe podelele din casa, îmi atrase atenţia. Uşa se deschise cu un scartait înfiorător si in prag isi făcu apariţia un băiat foarte frumos si ciudat. Avea parul negru ca pana corbului, tăiat scurt, făcut ţepi in spate si doua suvite pe langa chip, făceau o aura de mister in jurul persoanei lui. Ochii negri ca un hau adânc, sporeau aceea aura. Avea chipul puţin palid, arătând ca un mort-viu. Avea pe el, un plover negru, din lâna pe gat si o pereche de jeansi negri si in picioare nişte adidasi.
- Da? Ma întreba, ridicând din sprâncenele lui negre.
- Salut. Ma numesc Sakura si am citit o carte si am văzut ca are scris pe o pagina, adresa conacului si îl caut pe Sasuke moştenitorul familiei Uchiha, ca el căuta cartea si eu am găsit-o si... si..., am început sa mă bâlbâi ca numai aveam aer, fiindcă am vorbit ca o moara stricata.
- Stai, stai, ca nu am inteles nimic din ce ai spus. Respira si calmează-te. Hai înăuntru, ca este frig si nu vreau sa îngheţ si sa mă întorc la facultate toba de răcit, spuse tanarul si îmi făcu loc sa intru.
Daca conacul arata sinistru pe afara, in interiorul sau, arata ca o casa de vampiri, tot ce mai lipsea muritori atârnaţi in lanţuri de tavan, craniile umane stivuite si sicriele cu creaturile alea inspaimantatoare, care sunt in stare sa te ucidă fara sa le pese chiar daca ii implori. Îl urmez pe brunet pe coridorul întunecat. Mergea atât de uşor, parca plutea si elegant, incat mă făcu sa mă cert in gând ca merg ca o rata constipata. Deschise o uşa dubla si îmi făcu semn sa intru. Încăperea in care am intrat, era o sufragerie mare, frumoasa si luminoasa. Era de moda veche, cu biblioteca plina de carti imbracate in piele si un foc in şemineu, încălzind camera.
- Stai jos, ca nu te pap, îmi spuse el amuzat, in timp ce mai arunca nişte lemne, ca sa hrănească focul lacom.
M-am aşezat pe o canapea moale si încep sa cercetez o vaza alba, plina cu trandafiri de toate culorile si proaspeţi. Aud sunetul unei ape si tanarul îmi întinse un pahar cu apa. Accept apa si vad cum brunetul se aşeza in fata mea, pe un fotoliu, picior peste picior si isi prinse genunchiul cu mâinile si ochii săi negri, mă priveau curioşi.
- Acum ca suntem la căldura si nu in frig, poate îmi spui cine eşti si ce doreşti, dar te rog numai vorbi repede, ca nu înţeleg nimic, îmi spuse si glasul sau, suna atât de melodic si de frumos, incat m-a făcut sa mă întreb la ce facultate este.
- Ma numesc Sakura. Lucrez la biblioteca naţionala din oraş si am găsit intr-o carte adresa ta si am venit aici, spun rar, parca as fi vorbit cu un extraterestru.
- Deci Sakura, ai venit sa-mi înapoiezi o carte? Ce carte? Ma întreba el, ridicând din sprâncene.
Scot cartea aceea frumoasa si i-o întind. Acesta o apuca rapid, poate prea rapid pentru ochii mei, fiindcă deodată m-am trezit cu mana goala si cu cartea in mana lui. Ridic din sprâncene si mă las pe spate, privind pe geamul mare, apoi ceasul de pe perete. Cred ca era timpul sa plec. Vreau sa mă ridic, dar glasul sau, mă opri. Ma ruga sa mai raman cu el puţin. Am aprobat din cap si m-am aşezat la masa. Am aflat ca in cheamă Sasuke, ca pe autorul carti si este student la facultatea de muzica. Studia pianul. S-a oferit sa-mi cânte la pianul mare. Se aşeza la pian si începu sa cânte o melodie, foarte frumoasa. Degetele sale, alunecau pe clape, parca nici atingându-le si ele formau sunetul dorit de el. Ascultam fermecata sunetul instrumentului, fara sa bag de seama, cat de repede zboară timpul si abia când orologiul bătu ora 10 noaptea, mi-am amintit si eu, ca trebuie sa ajung acasă.
- Sasuke, trebuie sa plec, spun eu luându-mi geanta si geaca.
- Stai. De ce nu dormi aici? Sunt destule camere in care sa dormi sau crezi ca sunt vreun vampir care sa-ti sugă sângele? Ma întreba, privindu-mă cu neîncredere.
- Bine, voi ramane, dar daca intri la noapte peste mine, iţi rup capul, spun eu, foarte serioasa si el ridica mana dreapta in semn de inteles.
Ma ruga sa-l urmez si urcam la etajul intai si vad ca aici era mai scarry decât jos. Pe sus erau atârnate pânze de păianjen, facandu-ma sa mă întreb de când timp nu a fost Sasuke aici la conac? Am fost trezita din visare, când îmi arata spre o uşa, care era camera de oaspeţi. Deschid uşa dubla si raman uimita. Camera era mare, decorata frumos in stil aristocratic. Aveam pat cu blanchiu negru si cu perdele albastre, trase înlături, arătând cearceafurile albe din satin. In fata patului era un şemineu din piatra, in care Sasuke, făcea acum focul. Aveam o micuţa masuta rotunda acoperit cu o fata de masa, alba. Mai aveam un dulap dublu cu oglinda.
- Sper sa fie comod pentru tine, in aceasta noapte, îmi spuse si închise uşile, făcând o mica plecăciune.
Ciudat. Arunc geanta si geaca pe jos si îmi scot cizmele negre, apoi mă urc in pat. Doamne ce moale si comod era, in cat m-am scufundat atât la propriu, incat si la figurat in salteaua moale, iar aerul călduţ din camera, mă scufunda intr-un somn adânc...

Poze:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Cântece:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Dex:

ignis = este denumirea mea in latina de la kitsune sau vulpe.

Capitolul 3

Kiba: Stăteam cu fratele meu, pe acoperişul unei clădiri si priveau la blocul din fata noastră. Intr-o garsoniera se aflau "prieteni" noştri ignis. Ce dracu căutau acolo? Poate haine sau creierul pierdut a lui Naruto? La acest gând am pufnit in ras. Când i-am spus lui Kankuro, acesta a ras si el puţin cu mine.
- Nu m-as mira. Uita-i ca vin, îmi atrase satenul atenţia si noi ne-am transformat in vârcolaci.
Eu si fratele meu, aveam blana argintie si latoasa. Urechile cam mari si ochii de un albastru-fosforescent, fara pupila. In fata noastră ateriza un ignis. O creatul de doi metri - noi aveam doi metri si jumătate - cu blana roşcata, ca la vulpi. Ochii galbeni si cu dinţi puternici. Cele patru cozi se mişcau frenetic intr-o parte si alta. Scot un urlet înfiorător si pornim sa-l atacam. Trebuia sa ne ferim de cozile alea periculoase, care puteau distruge orice in cale, chiar si pe Dumnezeu. M-am lăsat pe burta, apoi am sărit înapoi si am auzit un scheunat. Ma uit la Kankuro, care era prins de mijloc si strâns. Ma enervez. Ii sar la gat si ii scot esofagul afara, cu ajutorul guri. Ignis-ul scoase un urlet de durere si începu sa se transforme in om. La pamant căzu Naruto!? Nu se poate, l-am ucis pe conducătorul acelor creaturi de rahat amestecat cu bâtul. Vampiri ar trebui sa mi se încline in fata mea, ca am ucis pe ignis, chiar pe capatenea lor.
- La dracu, îl aud pe Kankuro privind in sus, la blocul lipit de noi.
Urmăresc privirea si raman uimit. Acolo sus se afla o persoana, cu o camera de filmat in mana. Ma transform in om si mă apropii de clădire uşor, sa n-o speri, in timp ce fratemiu s-a dus prin spate, s-o prindă. Deodată acolo apare un vampir. Aripile mari ca de liliac ii ieşeau, îl făcea sinistru. Pielea era de un albastru-movaliu si era spân in cap. Urechile erau ascuţite si cam lipite de creier. Purta doar o pereche de pantaloni negri si nişte cizme de armate si la sold avea o katana. Asta-i nu-i a buna defel. Un vampir transformat, langa altul?
- Am fost urmăriţi tot timpul, îl aud pe cel de langa mine.
- Hai sa-i măcelărim, spun eu si din gura curgeau bale.
Atunci, vampirul scoase un sunet foarte acut, incat am crezut ca îmi v-a sparge timpanele. Mi-am acoperit urechile si am scransit din dinţi, sa înceteze. Am închis ochii pentru o secunda si sunetul înceta. Deschid ochii si vad ca vampiri si-au luat talpasita. Ce dracu se întâmpla aici? De ce ne-a filmat vampiri? Astia sunt ca lipitorule. Mereu căuta sânge cald, pe care sa si-l insuseasca. Oftez supărat, apoi ii spun fratelui meu sa luam cadavrul asta si sa mergem la bârlog.

Sasuke: Stăteam pe fotoliul din sufragerie si citeam Odiseea, scrisa in greaca veche de Homer. Ştiam multe limbi, ca le-am invatat vrând sau nevrând. Prin liniştea din casa, puteam auzi inima tinerei de la etaj, cum bătea in ritmul vieţi. Deodată bataile începură sa se accentueze. Ce s-a întâmplat? Închid cartea, care o pun pe masuta de langa fotoliul comod si mă duc sus. Paşi mei nu se auzeau prin casa, nici mişcarea nu se auzea. Muritori nu ne auzeau sau vedeau, când ne mişcam repede, doar noi intre noi ne vedeam sau ne auzeam. Ajung intr-o secunda sau poate era mult aceea secunda. Mai bine spus jumătate de secunda. Deschid uşa, foarte încet si intru in camera. Vad ca focul numai ardea de mult si in camera, aerul s-a cam răcit. Ma apropii de pat si o ridic in braţe. Mana cu care o aveam sub picioarele ei, o mişc rapid si dau plapuma la o parte. O pun in pat, foarte delicat, parca ar fi un nou-născut in braţele mele. De fapt era aşa. Oameni erau foarte fragili, ca oricând se pot stinge din lumea asta. Oricând li se poate tăia firul existentei lor, oricând li se poate lua suflarea vieţii.
O acopăr, trăgând plapuma pana la bărbie. Ochii mei roşi ca flăcările iadului, o priveau milos si călduroşi. Ma aplec si o sarut pe frunte. Mare greşeala! Cu ocazia asta, am văzut si gatul descoperit si datorita vederi mele pe întuneric, i-am putut vedea cum ii pulsa sângele prin venele de la gat. In acel moment am simţit o sete îngrozitoare in gat. Canini îmi crescuseră tridimensional si erau foarte ascuţiţi. Ma apropii de gatul ei, vrând sa-i gust lichidul vieţi, dar cineva mă apuca de gulerul ploverului si mă taraste afara din camera. Ma arunca in uşa camerei mele, care se făcu zob, făcând un zgomot asurzitor pentru urechile mele fine. Îmi ridic privirea si îl vad pe fratele meu transformat. De ce?
- Sasuke, de când eşti aici, nu te-ai hrănit aproape deloc. Nu ştiu cum poţi sa trăieşti doar cu sângele de rezerva pe care îl avem la noi si in plus, tu eşti inconştient, îmi spuse Itachi, pe un ton gros si puţin sâsâit.
- Defineşte mai bine ce ai vrut sa spui, spun eu, ridicându-mă in picioare si scuturându-mi hainele de praful de pe covor.
- Iţi mişti fundul afara din conac si te duci sa vânezi, in acest moment, ca merge si Gaara, îmi spuse acesta si aripile de liliac se bagara in spate.
Parul ii crescu pana omoplaţi si urechile ii reveni la normal. Pielea reveni la normal, roz foarte deschis, aproape alba. In spatele lui, apăru Konana, imbracata cu un corset negru din piele, ce se lega de după gat, o fusta mini din piele, neagra si in picioare nişte cizme din piele, peste genunchi, cu toc-cui. Parul ei albastru, ii atingea uşor, umeri fragili, era ondulat si prin el se vedea ca era pus sclipici pentru par. Ochii albaştri ca cerul senin, erau scoşi in evidenta datorita machiajului strident de culoare neagra. La centura avea agatat o camera micuţa de filmat. Când am vrut sa întreb cei cu camera, Itachi isi drese vocea, dându-mi de inteles ce trebuia sa fac. Oftez si iau o geaca neagra pe mine, apoi mă opresc in dreptul brunetului si îl privesc in ochii.
- Sa ai grija de ea pana mă întorc, daca nu sa va faceţi sicriul, ca numai apucaţi al doilea răsărit de soare, din momentul in care Sakura pateste ceva, mai spun si trec pe langa ei.
Cobor scara si îl vad pe roşcat la intrare, asteptandu-ma. Deschide uşa, ies afara din conac si ne pierdem urma in noaptea adânca si întunecoasa, plina cu ceata. Daca găsesc vreo doua curve, v-a fi O.K. pentru un timp, dar sper sa nu dau peste drogate, ca atunci este mai rău... Itachi si Konana, sper ca veţi fi competenţi sa supravegheaţi o muritoare fara aparate, fiindcă voi de obicei ii supravegheaţi pe ignis si vârcolaci...

Itachi: Doamne ce plictiseala v-a fi sa ii fiu dădaca piticei ăleia. Atâta sper sa nu-mi dea bătaie prea multa de cap. Oftez si mă las moale in fotoliul de langa şemineu, in sufragerie. In mana aveam un creion si in cealaltă o mapa cu o integrama pe ea. Cam jumătate din integrama era completata si aceasta avea o mie de pagini. Doamne ce plictiseala este. M-am uitat la ceasul de la mana si am văzut ora 4 dimineaţa. Mai vreo doua ore si muritoarea se v-a trezi si sper sa se întoarcă pana atunci fratele meu, ca nu am chef s-o întâmpin eu, mai ales, ca parfumul ei, imitaţie de iasomie, mirosea ca dracu, ca îmi muta nasul la spate, când l-am pescuit pe Sasuke din camera ei.
- Unde eşti? Ma întreb eu pe mine, privind secundarul ceasului.
Eram îngrijorat din cauza iubitei mele, care plecase sa cumpere nişte mâncare pentru muritor, pentru ai prepara piticanei ceva de papa. Simt cum îmi vibra mobilul, in buzunarul de la spate a blugilor albaştri si apoi începu o melodie rock. Îl scot rapid si răspund cu un "alo" plictisit.
- Itachi, iubiras, deschide uşa, ca am luat ceva de mâncare si am braţele ocupate, îmi spuse aceasta.
- Atunci cum ai putut deschide uşa? O întreb perspicace.
- Cu curul, aud răspunsul din spatele meu si o vad pe tânăra in spatele meu.
Ii zâmbesc si o urmez in bucătăria de la parter. Aprind becul si vad, ca stratul de praf era de un metru grosime peste tot in încăpere. Se vede ca nu am trecut pe aici mai bine de 700 de ani. Vampiroaica îmi dădu punga cu mâncare si apoi ridica o mana in fata. Tot praful se aducă in mana ei, formând o sfera, apoi îl arunca in coşul de gunoi. Acum bucătăria sclipea de curatene. Îmi iau mâncarea din braţe si se apuca sa prepare ceva. De când Konana ştia sa gătească? Aud uşa de la intrare cum s-a deschis, apoi s-a închis rapid. Se pare ca aveam musafiri nepoftiţi. Iau un satâr si ies pe coridor. Nici nu mă uit si arunc cu satârul nimerind pe cineva.
- Itachi boul dracului si a lacului. Jur ca iţi despic tartacuta aia seaca care o ti pe umeri, doar sa nu-ti ploua in gat, o voce cunoscuta si un miros acru de sânge...
Stai aşa. Sângele lui Sasuke este dulce, doar al nostru este acru. Asta înseamnă ca l-am pocnit pe Gaara?! Fuck, am dat de dracu. Lumina se aprinse pe coridor si îmi îndrept privirea spre uşa. Îl vad pe Sasuke pe tavan si pe Gaara cu satârul implantat in frunte si mici şiroaie de sânge, ii curgeau pe fata. Trebuia sa mă abţin sa nu mă prăpădesc pe jos de ras, de imagina aceea, daca nu era tragica. Roşcatul era foarte nervos, si daca ar putea, ar scoate foc pe gura si pe nas si fum pe urechi, dar cred ca se întâmpla chestia asta metaforic vorbind. Acesta isi scoase satârul din frunte si îl arunca. Era s-o nimerească pe Konana, care ieşi din bucătărie curioasa, dar m-am băgat eu si mă nimeri in umărul stâng. Îmi scot satârul si îl înapoiez, dar îl prinse rapid Sasuke, care ne privea nervos.
- Parca aţi fi doi copii de nici doi ani si se joaca de-a prinselea cu cărbunele din soba. Ori va potoliţi, ori va potolesc eu pentru totdeauna, ne spuse pe un ton poruncitor si eu mi-am plecat privirea, la fel făcu si roşcatul.
- Sasuke, spuse vampiroaica cu o oare care teama in glas.
- Da, Konana. Spune, o indemna acesta, dându-i satârul.
- Am pregătit ceva de mâncare pentru Sakura si azi-noapte Naruto a murit, îl informa, lăsându-l pe Gaara masca.
Stăpânul nostru încuviinţa din cap si apoi asculta ceva. Aud si eu, cum arcurile se lăsa de la patul, in care se odihnea muritoarea, urmat de un căscat pofticios. Konana ii dădu tava cu mâncare si am dispărut toţi trei, lăsându-mi fratele cu pitica aceea...

Sakura: Ce bine am dormit in acest pat. Ma întind ca o pisica, ridicându-mi mâinile deasupra capului. Aud un ciocănit in uşa si apoi uşa se deschise. Pe ea intra Sasuke, care ducea o tava cu clătite pufoase, cu caramel si frişca cu o cireaşa in vârf si un pahar cu suc de portocale. Las mâinile in jos si roşesc in obraji. Tanarul nici nu mă cunoştea si se purta aşa de frumos cu mine. Acesta veni spre pat si puse tava cu mâncare pe o noptiera de langa pat, apoi se puse langa mine.
Ma uit la imbracamintea lui. Acum purta o camasa neagra din satin, deschisa la primi trei nasturi, arătând o mica parte din corpul sau bine-făcut. Mai purta o pereche de blugi, largi, plini cu buzunare. In picioare avea o pereche de adidasi tot negri. Doamne ce sumbru era. Ochii săi negri mă priveau cu căldura, chiar daca păreau inexpresivi, parca ar purta lentile de contact.
- Cum ai dormit? Ma întreba, privindu-mă in ochii mei verzi.
- Bine. Cred ca ar trebui sa plec. Am profitat cam mult de ospitalitatea ta, ii spun cu o părere de rău in glas, in timp ce luam o imbucatura din clătite.
- Nu cred.
- Poftim?! Tip, aproape innecandu-ma cu mâncarea pe care o aveam in gura.
Îmi zâmbeşte si isi pune doua degete pe ambii ochi si ia ceva din ei. Parca ar fi nişte lentile de contact pentru a vedea mai bine. Isi aţinteşte din nou privirea si eu încremenesc de teama. Ochii săi, numai erau negri ci roşi... Roşi ca focurile iadului. Avea trei punctuleţe pe langa pupila, care mă îngrozeau. Ce era el? Ce creatura era el? Îmi zâmbeşte si ii vad canini, puţin mai ingustisi mai ascuţiţi decât normal. Aha, deci era un vampir. Am dat de dracu. Simt cum inima începe sa bubuie, probabil incantandu-i auzul, lipitori de langa mine. Arunc in el cu tava cu mâncare si mă ridic din pat. Vreau sa ies, dar uşile se dădură înlături si acolo apăru un alt vampir. Semăna cu cel care s-a dat drept Sasuke, dar avea parul mai lung si era imbracat diferit, ca un rocker. Înghit in sec. Deci m-am dus singura in cuşca leului. Pic îngenunchii si încep sa plâng, sa spun sa aibă mila de mine si sa nu mă omoare. Deodată camera fusese invadata de nişte râsete cristaline si melodice.
- Nimeni nu te v-a omori Sakura, atâta timp cat eşti cu noi, aud o voce de femeie si îmi întorc privirea si vad o tânăra langa dulap.
Nu părea sa aibă mai mult de 22 de ani, dar daca era vampiroaica, puteam pune pariu ca era mult mai bătrâna decât arata. Parul ei albastru, era tot ondulat. Ochii ei albaştri mă priveau amuzaţi. Purta o pereche de blugi albaştri si un top negru. Deci eram înconjurata de vampiri. Trebuia sa mă felicit, ca sunt atât de norocoasa, incat am nimerit cu cele mai mortale creaturi de pe pamant, sa stau o noapte. Simt cum sunt ridicata si întâlnesc ochii de foc a brunetului, care s-a dat drept "Sasuke". Acesta îmi şopti ca voi raci daca stau pe jos si mă lua in braţe. Intr-o mini secunda, stăteam intr-unul dintre fotoliile de la parter, langa un foc vesel, care ardea in şemineul de piatra.
- Eu iţi voi răspunde la întrebările tale, dar iţi spun de pe acum, ca nu am sa-ti spun tot ce vrei sa şti. Nu inca, îmi spuse acesta, punându-se pe un taburet in fata mea, turceşte.


Poze:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Cantece:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Capitolul 4

Sakura: - Stai aşa, spun supărata si continui, văzându-i nedumerirea de pe chip, nu joci un joc corect, şti? Am dreptul sa ştiu tot! Fiindcă...
- Fiindcă ce? Ma întrerupse si glasul era un pic încordat. Tu eşti doar un muritor, care oricând poate termina cu viata. Nu eşti puternica ca ignis, nu eşti mai rapida ca vârcolaci si mai nobila decât noi, vampiri - spuse cuvântul, fara măcar sa se in strâmbe sau sa tresară. Nu ai nici un drept sa-mi ceri toate răspunsurile.
- Dar democraţia spune, ca am dreptul sa ştiu tot ce vreau...
- Legile muritorilor nu ne privesc pe noi, micuţo. Nu eşti mai mare decât mine la vârsta. Tu ai abia 18 ani împliniţi sau mă insel, pe când eu am 4020 de ani. Diferenţa dintre noi este enorma, îmi spuse si mie îmi pica fata de un metru.
Nu-mi vine sa cred ca are 4020 de ani. Părea atât de tanar si de chipeş, incat nu-i ii dau mai mult de 19 ani si când de fapt avea in spate 4 milenii. Îmi venea sa rad, dar privirea lui foarte atenta si nemişcata, mă făcea sa mă fac mica in fotoliu si sa tac din gura. Persoana lui inspira frica, teama, misteriozitate, regalitate si putere. Îmi întind o mana tremuranda si ii ating uşor fata lui cam alba. La contactul cu pielea lui, simt nişte furnicături pe şira spinări. Brunetul închise ochii si deschide gura, si îmi apăsa mana de fata lui, cu mana lui. Poate ii plăcea bataile inimi mele, care era o adevărata toba din tribul Baluba. Parca am nimerit in romanul Twilight, eu in locul Bellei si vampirul din fata mea, in rolul lui Edward, dar eu nu simţeam nimic fara de el. Oare are un miros aparte sau foloseşte parfum de barbati? Îmi forţez norocul si mă aplec in fata, pentru al mirosi.
Deodată ochii săi se deschiseră si eu am îngheţat de frica, la jumătatea gestului. Vampirul zâmbi amuzat de reacţia mea si mă împinse delicat înapoi, pentru a nu pica pe jos. Se ridica de pe taburetul din fata mea si se aşeza in partea mea stânga, pe braţul fotoliului meu. Ii privesc fata si el ridica rapid de câteva ori din sprâncene, intr-un mod pervers si apoi începu sa rada, parca ar fi fost o gluma. Ma uit la el uimita si fascinata. Rasul sau, părea atât de natural si nu împrumutat cum era la muritori. Uşa se deschise uşor, apoi se închise la fel de uşor. Doar scartaitul ei, m-a făcut sa tresar si sa conştientizez, ca ramasem in camera doar cu el. Oftez si mă ridic de pe fotoliu si m-am dus la masuta de langa fereastra. Am privit cartea aceea idioata, care m-a aduse intr-un cuib de vampiri si tot ea mă v-a scoate de aici.
- Daca cauţi ceva in aceea carte, la pagina 513 la secţiunea vampiri, titlu, "cum scapi de ei?" si paragraful 5, aliniatul 66, nu vei reuşi, îl aud cum îmi spune, lasandu-ma uimita.
De unde ştia unde vroiam sa mă uit? Trag aer pentru a mă calma si a ramane aşa. Cred ca are puterea lui Edward sau a citit azi-noapte cartea? Ma întorc spre el, dar nu-l vad la fotoliu, unde ştiu ca l-am lăsat. Îmi plimb privirea prin camera, care era goala. Ciudat. Ma îndrept spre uşa, dar ceva mă atinse pe cap. Îmi dau cu mana prin par si simt cum sunt prinsa de mana si sunt trasa in sus. Închid ochii de frica si după doua minute, mă trezesc in braţele vampirului si atârnam amândoi de tavan cu capul in jos. Mâinile lui, mă ţineau bine de mijloc, in timp ce mâinile mele se odihneau pe camasa sa neagra din satin. Cum era posibil asta? Cum făcea toate astea? Ma uit la fata lui si vad, ca era mai înalt decât mine cu un cap. Ochii săi, cercetau ceva, aflat inca pe pamant.
- Cum te cheamă? Îl întreb si închid imediat gura, ca îmi venise rău.
Simt cum ne-am desprins de tavan. Podeaua se apropia rapid de noi, dar ne-am oprim la cativa centimetri de ea. Eu eram cu spatele spre podea si el peste mine. Oprirea a fost cam brusca si mi-a adus stomacul din gat, direct in spate. Doamne ce senzaţii idioate am. In loc de greaţa, nu pot sa mă orientez unde este in sus si in jos sau stânga si dreapta. Îmi întorceam capul in toate direcţiile, încercând sa mă orientez cumva, dar nu puteam. Simt cum maxilarul îmi este apucat si îmi fixa capul. Ochii mei ii priveau pe ai lui.
- Daca nu poţi sa te orientezi după repere, uita-te la sprijinul tău in acel moment. Acum eu sunt sprijinul tău, îmi spuse si intre timp mă aduse cu picioarele pe podea. Si şti cum mă cheamă. Sasuke, îmi mai spuse si îmi dădu drumul, dar mă prinse imediat, ca era sa-mi dau grămada.
Eram ameţita si aveam nevoie de aer. Îmi dau ochii peste cap si negru tot...

Sasuke: Am întins-o pe podea si ii ţineam o mana in a mea, luându-i pulsul. Inima ii bătea normal. Probabil ii se făcuse rău, după ce a experimentat imporabilitatea in aer. Aud un ciocănit uşor si pe uşa intrară toţi trei vampiri, care au venit cu mine. Aprob din cap si apoi îmi îndrept mana spre un geam, care se evaporase rapid, parca ar fi fost o picătura de apa in bătaia razelor soarelui de desert. Îmi dau jos camasa si apoi închid ochii. Parul îmi crescuse pana la jumătatea spatelui si deveni albastru. Pielea îmi deveni pamantie. Buzele erau violete si pe nas aveam o cruce neagra. Aveam aripi, in forma de gheare uriaşe, foarte puternice. Ies afara in gradina si privesc cerul. Era înnorat. Numai bun de lansat in văzduh. Konana veni in fuga cu Sakura in braţe si mi-o dădu mie. Purta o geaca neagra, groasa. O aşez mai bine in braţele mele, băgându-mi ghearele in geaca, ca sa o ţin mai uşor, daca mă voi deschilibra. Îmi flexez genunchi si apoi sar. Dau puternic din aripi si mă inalt ca o săgeata in văzduh. Scot un sunet acut, care fusese urmat de alte doua si camarazi mei, mi se alăturară rapid. Am început sa zburam spre vest, unde ne aştepta casa noastră.
Zburam foarte repede, incat întreceam si avionul, dar după o cursa din aceasta fara odihna si contracronometru - trebuia sa ajungem înainte de răsăritul soarelui la Sibiu - ne înfometa peste măsura. Îmi plăcea mult sa zbor, dar nu in contracronometru. Mult timp am zburat purtaţi de vanturile oceanului Atlantic si apoi de cele marii Mediteraneene. După 3 si jumătate de zbor, am simţit mirosul bradului si pinului de România. Coboram in picaj, cu aripile strânse pe langa corp. Vampiroaica tipa de bucurie, ca ii plăcea foarte mult plonjoanele. Pamantul se apropia rapid de noi, pregantindu-se sa ne ia viata, dar îmi deschid aripile si rapid ne redresam si aterizam in siguranţa. Aripile mi le strâng si mi le bag înapoi in spate, iar pielea îmi reveni la normal.
- Konana, strig peste umăr si din gura mea ieşi abur de la gerul din tara.
- Da? Ma întreba, venind in fata mea.
- Ia-o si du-o la mine acasă. La vila nu la castel, ca nu vreau sa devina felul principal si îmbrac-o cu vreo camasa de noapte, ca găseşti la mine prin dulap, spun eu si i-o dau pe rozalie in braţele albăstruii.
- Bine, ca se uite haine prin casa ta, la cate ordine este acolo. Hai, du-te la vanatoare si Itachi sa fi cuminte, mai spuse vampiroaica si pleca cu Sakura.
Îl aud pe Gaara cum face mişto de Itachi, dar mârâitul meu superficial, l-a adus la tăcere. Dimineaţa v-a răsari un soare roşu, ca s-a vărsat sânge înainte ca el sa se ridice pe bolta cereasca.

Sakura: Deschid încet ochii si privesc tavanul fals gri, jumătate, apoi cădea intr-o panta uşoara de 45 de grade, de culoare alba si in plafon erau becuri instalate. Ce bine era in patul asta dublu ,cu lenjerie alba si perne de aceeaşi culoare... Stai aşa! Asta-i nu-i patul meu. Ma ridic rapid si privesc unde mă aflam. Eram intr-un dormitor, mare, cu laminate pe jos, de culoarea nisipului de mare. Pe peretele din spatele meu, se aflau cărămizi arse. Acest tip de cărămizi, le foloseam la şcoala, sa desenam pe jos şotronul. Peste peretele de cărămizi, era un fel de dulap cu diferite lucruri faine, dar ciudate. De o parte si alta a patului erau doua noptiere negre din lemn si cu doua veioze mici si simpatice.
Ma ridic din pat si vad un covor alb sub pat si in jurul sau. Era atât de pufos si moale, incat am crezut ca este zăpada. Cu siguranţa asta-i nu-i camera mea. Ma uit la mine si raman uimita. Purtam o camasa de noapte, alba, puţin transparenta, si cu decolteu adânc, de îmi expuneau sânii mari si crăpata aproape pana sus, in partea dreapta. Cum dracu am ajuns aia pe mine si când? Aud o muzica de pian, venind de la parter. Era o melodie saltareata si foarte frumoasa. Ma îndrept spre uşa si o deschid uşor, pentru a nu face zgomot. Melodia înceta doar o clipa, apoi reîncepu, parca mai cu mult suflet. Holul nu era atât de lung si nici spaţios. Erau doar patru uşi si toate din lemn de cireş. Pereţi erau de un bej combinat cu auriu, dând un aer de familie. Cobor scara din lemn si cum am prostul obicei sa pic pe scări, daca le cobor încet, am pus greşit piciorul, pe ante-penultima treapta si am picat pe jos, pe laminatele de culoarea mieri, care sclipeau de curatene. Simt cum sunt trasa in sus si pusa pe ultima treapta a scări buclucaşe.
Îmi ridic privirea si raman împietrita. In fata mea se afla Sasuke vampirul. Acesta îmi zâmbi, apoi îmi lua piciorul stâng si îmi ridica rochia, pana deasupra de genunchi. Vad cu groaza, ca îmi julise rotula si groaza mai mare, este ca vampirul isi îndrepta gura spre acel loc. Inima mea începu s-o ia la galop si începu sa curgă mai mult sânge. Sasuke isi ridica alarmat privirea spre mine. Ochii săi mă cercetau foarte atent si puteam sa jur, ca unul dintre punctuleţe, intra pentru câteva secunde in pupila si reveni la loc. Ofta si dispăru, lăsându-mi in aer piciorul, care începu sa pice in jos, dar îl prinse înainte de a se lovi de laminate.
- Alege, îmi spuse, arătându-mi sticla de alcool sanitar si vata si scoate un pic limba lui si o baga înapoi in gura.
- Intre ce spirt si ce? Îl întreb cam tupeista, chiar daca ştiam despre ce era vorba.
- Intre spirt sau eu. Spirtul ustura, pe când saliva mea nu, îmi spuse si apoi puse vata la mine in mana.
Desfăcu capacul de la sticla cu spirt si îmi zâmbi. Isi turna o picătura pe degetul aratator de la mana stânga si scoase un mic şuierat de durere. Se părea ca alcoolul sanitar ii topea... pielea? Scutura rapid degetul si îl baga in gura. Îl scoase si pufni uşor. Era ceva intre amuzament si supărare. Îmi arata degetul si am simţit cum mi se toarce stomacul pe dos. Unde fusese picătura, era rana vie. Am închis ochii si am întors capul. Mai nou, pe vampiri ii arde si alcoolul sanitar, dar apa sfinţita? Cred ca aia ii topeşte.
- Cred ca nu-ti convine sa lucrezi cu spirt, linge-mi tu sângele, dar nu mă voi transforma in vampir, daca saliva ta ajunge in corpul meu? Îl întreb, ca sa fiu sigura ca nu voi deveni o lipitoare, ca el.
- Nu. Ca sa devii vampir... se oprise si mă privi in ochi, ne ştiind sa-mi spună sau nu, cum puteam deveni ca el, apoi hotăra sa continue,... iţi trebuie sângele unui vampir sa curgă prin venele tale. Momentan, nu am de gând sa te transform in vampir, îmi mai spuse si isi îndrepta gura rana, dar se opri rapid.
- Uita-te in alta parte si încearcă sa te calmezi, ca nu cumva sa mă faci sa mă îmbăt de mirosul sângelui tău si sa regret asta, si eu am început sa cercetez sufrageria.
De fapt nu puteam vedea mare lucru din ea. Tot ce ştiam, ca avea pereţi auri, si in fata o uşa ce dădea afara din casa. Mi-am întors privirea si am început sa mă uit la brunet cum îmi curata rana. Limba lui moale, se plimba uşor peste rotula, curatand locul acela de sânge. Ma furnica uşor rana, dar era mai bine decât cu alcoolul ala sanitar. După ce fusese sigur, ca a dezinfectat rana, o acoperi cu un plasture si apoi îmi acoperi piciorul, spunându-mi ca nu-i prea frumos sa-mi arat piciorul unui domn. Acest lucru mă făcu sa mă inrosesc de furie. Am vrut sa-i dau o palma, dar îmi prinse mana si îmi pupa delicat dosul mâini. Cea ce mă uimi, era fapt, ca avea buzele moi, cărnoase, catifelate si puţin călduţe, si nu tari ca piatra si reci ca gheata, cum era in romanul Twilight si cum spuneau toate miturile si legendele despre vampiri. După ce isi desprinde buzele de pielea mea, mă trage încet sus. Îl urmez si vad si restul sufrageriei. Avea tot peretele din sticla si in fata peretelui de sticla avea un L.C.D. si o canapea din piele alba, din trei parti, foarte comoda. In mijlocul canapelei se afla o masuta din sticla, rotunda cu o vaza alba pe ea si in vaza se aflau crini imperiali, foarte frumoşi. Pe petrele opus, celui de langa scara, se afla un şemineu din piatra, in care ardea un foc vesel. In fata şemineului se afla o blana de lup negru, dar era prea mare pentru a fi lup, dar si pentru urs ar fi mare.
- Vârcolac, îmi răspunse la întrebarea nerostita. A aparţinut tatălui lui Kiba. Am păstrat-o ca trofeu de mândrie, ca mi-a omorât creatorul meu, Sakura, îmi răspunse si mi-am acoperit gura cu ambele mâini, când am văzut cum arata capul cu gura deschisa si plina de colţi albi.
Doamne! Existau astfel de creaturi? Ma dau in spate si mă lovesc cu fundul de ceva tare. Ma întorc si vad un pian, mare si negru, cu partea din spate ridicata, la fel si cea de la clape. Taburetul cu perna de catifea vişinie, era sub pian, aşteptând sa fie trasa afara si sa se stea pe ea, pentru ca interpretul sa-i cânte o melodie la maiestosul instrument a lui Bethoveen, Motzart si Strauss. Îmi trec mana peste clapele fine si alunecoase. Mereu mi-a plăcut pianul si mama mea mi-a predat lecţii de pian in particular, dar m-am plictisit repede, si numai am vrut...
Simt ceva pufos si din lâna îmi era pus pe umeri. Ma uit si îl vad pe vampir cum îmi aranja o pătura din lâna alba pe umeri mei si îmi acoperea din adins gatul. Ii apuc marginile si le strâng mai pe langa corp. De ce se purta atât de frumos cu mine? Eram doar un ied încolţit de un lup flamand, dar atunci de ce lupul se purta atât de bine cu iedul? De ce s-a ajuns aici? De ce toate legendele cu monştri au devenit realitate si aveau un singur scop. Sa mă distrugă pe mine. Am început sa plâng cu lacrimi cristaline, sărate si mari. Doua mâini puternice mă imbratisara pe la spate, lipindu-mă de el. Respiraţia sa rece, îmi gâdila pielea obrazului meu. Parfumul sau cu aroma de trandafir, mă făcu sa mă îmbăt. Ii simţeam pieptul cum se ridica si cobora in ciclul vieţi. Ma întorc cu fata spre el si îmi pun capul pe pieptul sau puternic. Ii auzeam inima cum bătea uşor si constant, parca ar fi un pendul. Ritmul ei, mă linişti, dar ce s-ar întâmpla, daca s-ar opri?
- Calmează-te. Totul v-a fi bine, atâta timp cat eşti cum mine, cu noi, îmi şopti si mă pupa pe creştetul capului.
- Bine, spun si închid ochii, bucurându-mă de aroma corpului sau...

Kiba: Stăteam si ii ascultam pe doi idioţi, care minune, reuşise s-o localizeze pe fata. Trebuia sa fiu atent cum vorbesc, ca unul vorbea foarte repede si celalalt uita rapid ce vroia sa spună. Kankuro stătea intr-un colt întunecos si chicotea de cei doi clovni ai haitei.
- Stai sa pricepem Boris, spun eu plictisit. Fata locuieşte intr-un cămin din zona famata a Londrei, dar nu a mai trecut pe acolo de doua nopţi. De unde şti?
- Fiindcă am urmărit de sub pat daca vine sau nu si s-o înşfac si sa ti-o aduc ţie, îmi spuse repede si cu precipitaţi, ca abia am inteles un cuvânt.
Fratele meu, pufni si spuse, ca fata era deja la vampiri, ca aceştia si-au luat zborul din Londra, cea ce îmi confirma, Jimmy. Oftez. Aceşti vampiri s-au întins cam mult cu plapuma si s-a rupt. Spun băieţilor sa se pregătească de plecare. Plecam in căutarea cuibului de vampiri. Daca dădeam de vampiri, dădeam si de Sasuke si atunci îmi voi răzbuna tatăl.
- Dar şti unde sunt? Ma întreba Kankuro.
- Luam fiecare oraş in parte si ii găsim. Haide mişcaţi-va! Tip cat mă ţineau plămâni.
Era timpul sa iau ce îmi aparţine de drept. Fiica lui Haruno...

Poze:
[url=https://media.photobucket.com/image/sasuke demon/jozv3/sasuke_demon_ikara-o-kage.jpg]Sasuke ca vampir transformat, fara sabie si ţoalele alea :-"[/url]
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Cântece:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]