Going Down

Hey ya , fic nou , este postat pe inca un forum , cu sora mea "virtuala" , dar , cum nu este inregistrata aici , m-am gandit sa-l postez cu Iuliuta

Capitolul 1

Viata-i cruda din totdeuna

[i]

Capitolul 1

Viata-i cruda din totdeauna

Sakura:

Viata-i cruda . Nu poti avea incredere in nici-o persoana . Stiu foarte bine asta , deoarece viata mea s-a schimbat complet . La doar 18 ani mi s-a schimbat viata , din cauza surorilor mele vitrege : Ino si Karin , cele mai rele , nesimtite si enervante fete din lume . Intotdeauna dadeau vina pe mine , iar parintii mei erau de partea lor . Este foarte dureros , sa stii ca parintii nu te cred niciodata .
Mi-am dedicat viata muzicii , fara sa-mi pese de vorbele altora . Dintotdeauna visul meu era sa stiu canta la chitara si visul mi s-a implinit .
Stau in in patul meu , cu capul in jos lasand parul meu rozaliu sa cada alene in jos , iar ochii mei verzi privesc plictisiti tavanul camerei mele. " As vrea sa stiu cum este sa iubesti. "

Niciodata n-am stiut cum este dragostea unei mame . Caldura pe care ti-o daruieste , afectiunea si iubirea acesteia . Nu stiu ce-a vazut tata la femeia aia sclifosita , pe care tata o numeste "sotie" . Tata sa casatorit cu acea femeie , din cauza , ca mama mea a murit intr-un accident cu masina.

Flashback:

Tocmai , pe la ora 14:00 venea mama de la serviciu cu masina .
Cum mergea pe autostrada , din alta parte se indrepta o alta masina , care venea cu viteza .
Semaforul mamei era verde , iar soferul de la cealalta masina nu mai putea incetini si a dat peste mama . Atunci , nici mama si nici soferul celeilelte masini n-a mai supra vietuit .

End flashback

Niciodata nu mi-am putut scoate acea trauma din minte .
Dar , dintr-o data ,sirul gandurilor imi este intrerupt de domnisoara 'patru ochii de aragaz ' , care , statea in tocul usii zambind diavoleste .

"Vai.....cat o urasc pe fata asta dementa ." In fiecare zi , inventeaza cate o minciuna , nesarata , iar dragul meu tata.....ce sa mai zic . Normal ca este deacord cu draguta mea " sora ".
O intreb ce vrea .

- Te-a chemat tata pana jos !

Zambet dracesc ? Sigur au mai inventat inca o minciuna pe la spatele meu . Intr-o zi , jur c-am sa le-o platesc cu varf si-ndesat . Fara sa mai stau pe ganduri .....
Ma ridic lenesa din pat si ma indrept spre mironosita de Karin . Trec pe langa ea , ca si cum n-ar fi pe-acolo . Cobor treptele cele facute din lemn , spre sufragerie .
Iar ,cand am ajuns jos , il vad pe tata stand pe canapeaua din sufragerie , langa actuala mea "mama" . "Cred ca presimt ce va urma ." imi zic in minte .
Trag aer in piept si ma indrept spre ei . Odata ajunsa in dreptul lor , tata se ridica si-mi spune :

- Sakura ,eu cu mama ta , am hotarat sa te inscriem la liceul de muzica , din Konoha !

Cand am auzit asta , am sarit in bratele tatalui meu , spunandu-i ca-l iubesc din toata inima .
Dar , fericirea imi este stricata de vocea tatei , care imi zice ca a fost si ideea "mamei". Ma dau jos din bratele tatalui meu si ma uit la el , putin mirata .
Ca sa-i fac pe drag lu' tata , ma duc la "mama" si o imbratisez spunandu-i ca-i cea mai buna . Sincer .....imi face mai multa placere sa vorbesc cu " mama " decat Ino si Karin.
Ma desprind din imbratisare , apoi aud un sunet total necunoscut mie.
Ma uit in jurul meu, intr-un fel disperata, deoarece era chiar iritant sunetul acela si il vad pe tata cum scoate ceva din buzunar, un telefon. Hmm, eu stiam ca are alt telefon, se pare ca iar si l-a schimbat. Oftez plictisita de situatie, dupa care le spun parintilor ca urc sus, in camera mea.
Ma indrept spre scarile din sticla, dar drumul imi este intrerupt de catre pisica uneia dintre surorile mele vitrege. Doamne, cat urasc aceasta pisica, chiar daca este alba, una dintre culorile mele preferate, dar ma enerveaza prin simplul fapt ca ii apartine lui Ino. Ma opresc pur si simplu in mijlocul holului. Ma uit in jurul meu si vad doar acelasi lucru, o casa la fel de plictisitoare, mare si frumoasa ca intotdeauna.
Ma simt foarte ciudat, dupa ce am imbratisat-o pe asa-zisa mea mama, parca ceva s-a schimbat, dar nu stiu ce. Simt ca si cum as fi acoperita de ceva, care ma preseaza, nu prea inteleg de ce simt asta, nu cred ca mi s-a mai intamplat pana acum. Imi inchid instrictiv ochii, tragand mult aer in piept. Stau asa aproape zece secunde, care pareau mai degraba minute.
Deschid ochii rapid, dupa care sar peste pisica si urc in graba scarile. Cand ajung la mansarda, deschid imediat usa si intru, incuind-o, apoi aruncandu-ma in patul moale si caldut. Imediat m-a cuprins un sentiment de melancolie, pe care il urasc cu toata puetrea mea de a uri. In colturile ochilor mei au aparut incet cateva perlute transparente, facute din apa, numite lacrimile. Aceste lacrimi cadeau lin pe obrajii mei fini si albi, inrosindu-i.
Printre toate aceste lacrimi amare se putea simti durerea, tristetea, amaraciunea si trauma, lasate de moartea mamei mele. Nu pot sa inteleg de ce a murit, nu merita, era o persoana atat de buna, prietenoasa, gingasa, iubitoare si blanda.
Ce a facut ca sa plateasca atat de scump, chiar cu pretul vietii. Inca imi amintesc ce am simtit cand am vazut-o moarta, cum mi-a batut inima de tare, cum siroaiele de lacrimi ce ieseau din ochii mei imi taieau fiecare paricica a fetei. Dar nu se compara de loc cu ceea ce simt acum si de fiecare data cand ma gandesc la acel moment dureros, traumatizant, ucigator, din trecut.
Inima mea bate de fiecare data din ce in ce mai tare, vrand sa iasa cu totul din interiorul meu.
Aerul pe care il respir mi se pare un drog, un lucru care ma omoara. Corpul simt cum imi arde, nu numai pe dinafara, dar si interiorul, simt cum ma pierd, cum vine sfarsitul si cum mor.
Dar chiar inainte de a inchide ochii, pentru totdeauna, ceva, sau cineva, imi intrerupe sfarsitul, vrand sa ma faca si mai nefericita, mai trista si mai indurerata, exact ca acum. Imi aud sora, nestiind fix care dintre ele, cum incearca sa deschida usa de la camera mea. Incepe sa urle ca descreierata sa deschid usa ca daca nu, vai draga, cine stie ce-mi face. Nu are curaj nici sa-si rupa o unghie, dar sa ma si loveasca ce sa mai spun? Doar o nesuferita dupa parerea ma, chiar daca, poate, in interiorul ei este o persoana buna, cu un suflet mare, care ar vrea sa ajute lumea. Stai, ce? Nu cred ca ar putea sa existe un astfel de om in interiorul niciuneia dintre cele doua sclifosite.

Aud cum inca se zbate, cum urla si cum incepe sa faca scandal degeaba. Nu am nici un chef sa-i raspund, mai bine zis nu ma simt in stare. Acum chiar nu am puterea, si nici dispozitia, necesara pentru a mai avea inca o cearta cu ea, sau cu oricine altcineva.
Ofetz iritata de faptul ca nu inceteaza o data cu harmalaia asta si ii spun, aproape fara glas, sa inceteze pentru ca nu ma intereseaza si nu ma va interesa vreodata ce vrea ea sa mai zica.
Acum cred ca o sa faca vreo criza de isterie, ca de ce, cum se poate si alte tampenii de ale ei. Vai Doamne, de asta nu mai pot eu, s-o creada ea. Off, sunt ata de deprimata in cat nici macar nu am cum sa ma enervez, sunt de o mie de ori mai rau decat de obicei.

Cam atat . Sper ca va placut primul capitol .
Iulia va posta urm. capitol maine , daca primim commuri legate de fic

Un nou fic!

1.Poveste:Nimic iesit din comun....o poveste normala....imi place faptul ca Sakura, Ino si Karin sunt surori vitrege
2.Descriere:Sentimentele le-ai descris, dar locurile nu prea....(nu ca as fi experta in asta incat sa pot comenta )
3.Aspect:Asezarea in pagina, frumoasa!Am observat cateva greseli printre care "supra vietuit" care se scrie legat.
In rest nu am ce comenta....Astept urmatorul capitol!

*Anzo*

E interesant capitolul . Nu pot omenta .
Ai spus ca verisoara ta va pune urmatorul capitol ? Atunci O.K , Iulia vino cu capitolul 2

Pace:)>-:

Super capitol! Viata chiar ca e cruda!
Iei vitrege... ce va urma oare?
Sa pui nextul repede!
Ce frumoase sunt pozele cu Vocaloid... as vrea sa gassc si eu episoadele in romana... sincera sa fiu nici nu le-am gasit nici in engleza pe toate doar pe 1... sti tu vrun sait?

DISCLAIMER DISCLAIMER DISCLAIMER - fiindcă personajele nu vă aparţin.


Iulia va posta urm. capitol maine , daca primim commuri legate de fic - adică? *looking everywhere suspicious*
Stai... deci pe scurt (scuze dacă ţi se pare necioplit din partea mea sau rău) voi postaţi doar pentru comuri? Nu, nu cred asta, dar sincer acel rând denotă un astfel de lucru.
Nu postaţi pentru critică sau dulcegării, postaţi fiindcă vă place să colaboraţi şi să scrieţi. Nu mai scrie aşa ceva, fiindcă nu este bine.

Ok. revin la primul capitol.
Ideea este bună, îmi place, poate că este uzată de ceva vreme, dar sunt sigură că veţi face o treabă grozavă şi o veţi modifica şi modela cât mai original posibil.
Deci la titlul m-aţi pus pe gânduri - este complex şi poate semnifica multe lucruri, precum decădere- înâlţare şi invers, precum şi ceva de genul de: s-a înjosit mult şi acum se schimbă şi învers. Deci foarte multe - este un simbol aproape.
Oricum este bine ales - dar se putea şi mai bine consider eu. Dar pentru început este bun.
"Capitolul 1

Viata-i cruda din totdeauna

Sakura:" - consider că era mai bine dacă plasaţi tot la mijlocul pagini cu restul titlului mare, acolo scris frumos cu bolt. Depinde şi cum aşezaţi în pagină titlul şi numele capitolului, la fel şi textul. Pentru că deobicei un cititor este atras de aspectul exterior, după de cel înterior= când începe să citească/conţinutul.
Tot legat de aşezare, nu mai fragmenta atâta, nu este corect. Puteai foarte bine să lasi un rând liber atunci când începea acel "FlashBack"(care sincer nici nu trebuie scris, mai bine şi corect ar fii să lasi un loc liber după pui totul între ghilimele şi scrii cu italics - deoarece gândurile, amintirile, textele care sunt încadrate în scrisori apărute în capitol, sau melofii(versuri mai exact) şi altele sunt puse între ghilimele şi italics).
Ca să te lămuresc: fragmentare se face doar atunci când treci de la o idee principală/ fundamentală la o alta, nu de la una secundară la alta.
Deci chiar dacă ţi se pare ţie mai limpede aşa nu este corect scris şi nu dă bine.
Fragmentezi doar atunci când este necesar, aşa cum am spus şi sus.
Aaa şi să nu uit: nu mai lăsa space când începi un dialog şi când îl termini, scriel în continuare. Pentru că din nou, nu este corect scris din punct de vedere literar (şi gramatical).
Nu mai lăsa space după punctele de ortografie: punct, virgulă, puncte de suspensie, semnele de mirare şi exclamare. De dialog poţi lăsa un spaţiu când începi să dai replica, dar de restul nu.
Uite un exemplu cum să scrii: "Mi-am cumpărat o bluză, o cămaşă şi o jachetă."
nu aşa: "Mi-am cumărat o bluză , o cămaşă , o jachetă ." - Deci nu. Primul exemplu este corect.
Păi, deci.... La descriere te descurci binişor, ai reflexe de pauze - în sensul că scrii ceva, după faci un fel de pauză (care nu se vede aşa de uşor, dar este) şi după fugitiv întroduci următoarea propoziţie sau următorul cuvând, astfel că pare grăbit şi aşa săritor. Ai grije descrie încet, lin, limpede şi nu sări.
Într-un fel descrierea personajului din perspectivă exterioară a fost bună, nu ai făcut descriere ca la dosar sau CV. Te felicit.
Acşiunea este fragmentată din cauza defrişării pe care ai parcurs-o pe întreg capitolul. Toate părţile componente dintr-un fic suferă multe deformaţii dacă greşeşti ceva. Pe scurt este fugitivă, nu se petrec foarte multe lucruri, palpitante în nici un caz. Ideea de bază am văzut-o, dar nu a fost estrem de dezvoltată fiindcă ideile secundare nu au putut face faţă pentru a o compune într-un ritm armonios.
Încearcă să descrii sentimentele mai intens, încearcă să te înfigi în personaj bine de tot ca să te contopeşti cu el - dar cel mai bine este să trăieşti, să simţi odată cu el totul. Aşa reuşeşti în acelaşi timp să ne transmiţi nouă sentimentele care se amplifică în desfăşurare.

Încă 2 chestii care mi se par greşite:

Zambet dracesc - nu merge, sună urât şi nu prea dă tonalitate şi nici nu exprimă corect expresia şi gestul fetei: mergea mai bine "zâmbesc şiret" sau cu satisfacţie sau orice altceva.

Ok deobicei nu critic aşa de dur sau mult începători, dar multe lucruri spuse de mine aici sunt de bază. :3 Nu vreau să renunţaţi, din contră, îmi place aşa că să nu de-a Sfântul să îl închideţi.
Doar că mai trebuie tu, să exersezi la anumite lucruri pe care eu ţi le-am enumerat şi ar fi bine să asculţi de critică, fiindcă de ajută. La fel şi colega ta.
Aştept nextul. Sper să îl aduceţi cât mai repede. :]
Îmi cer scuze dacă am fost dură.... altă cale nu prea am avut, dar ar fi bine ca de acum în colo să spuneţi ce fel de critică doriţi şi nu în ultimul timp DISCLAIMER

Multumesc Kt.Kat , nu voi uita de Disclaimer , stai linistita [pe cuvantu meu , nici Iuli .]
Iulia , asteptam capitolul 2

BizuBizu

Buna , scuzati intarzierea , dar am uitat ca tre sa postez azi .


Ma ridic lenesa de pe patul calduros si pufos, avand intentia de a face ceva, ceva care sa-mi ia gandul de la acel cosmar. Stiu ce voi face.

Nu prea stiu cum, dar mi-a venit inspiratia si nu prea am de gand sa o irosesc, asa ca o sa scriu un cantec. M-am intreptat spre ghiozdanul meu roz, de langa birou, vrand sa iau un pix. Dupa ce l-am luat m-am asezat la birou, pe scaunul meu transfarent, care era recisor si m-a facut sa tresar. Am luat la nimereala o coala alba, simpla, care era pe birou si am inceput sa scriu:

'Dar totusi va mai fi o zi,
In care soarele va rasari,
Iar eu iar voi zambi
Voi invia si voi trai,
Acea zi va veni ....'

Dar nu am avut indeajuns timp sa scriu, deoarece la usa iar se auzeau ciocanituri. Doamne fereste, fetele alea chiar nu se satura niciodata sa ma sece la cap, deja devine foarte enervant. Ascund repede foaia sub un caiet, dupa care ma duc sa descui usa, sa vad ce naiba mai vor si astea. Rasucesc plictisita cheia in usa, dupa care vad o mana, a lui Ino, pe clanta, impingand usa sa se deschida, cu toata puterea pe care o avea. Spre nemirarea mea, cade fix in nas. Era de asteptat la cat de proasta este ea, de fel.
Aveam o fata serioasa, dura, plina de plictiseala si dispret. Ma uit la ea, intreband-o din priviri ce mai vrea de la mine. Ea se ridica nervoasa la culmea, zicand ca este doar vina mea. Ma uit inrebatoare la ea, vrand sa aflu ce minciuna a mai inventat si de data asta.
Ea se scutura repede pe fusta sa mini rosie, apoi isi trage frumos maieul verde, care mie mi se parea un pic cam prea decoltat si se apropie de mine. Se indreapta din ce in ce mai incet de mine, probabil vrand sa ma faca curioasa, ei bine asta nu prea ii mergea, tot nu-mi pasa absolut de loc ce vrea de la viata mea. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, cred ca sunt vreo zece sau cincisprezece, dar nu mai mult.
Iti apropie buzele de urechea mea dreapta, soptindu-mi pe un ton amenintator:

- De ce te-au chemat parintii mai devreme jos, ca sa-ti zica de liceul de muzica la care, nu stiu cum ai reusit sa-i convingi sa te lase, dar din cauza liceului tau stupid nu ma mai pot duce eu la liceul de frumusete. Stii ce inseamna asta nu? Inseamna ca tu, domnisoarica Sakura fricoasa, o vei pati, rau de tot, ma voi razbuna, chiar cand te vei astepta cel mai putin si sunt sigura ca nu-ti va placea de loc.
Vei regreta amarnic ceea ce ai facut! Vai, iar se da in spectacol, dar de data asta cred ca voi protesta. Fara sa mai stau pe ganduri ii spun:

- Eh, lasa ca nu moare nimeni ca nu mai mergi tu la liceul de frumusete, doar nu credeai ca o sa te si primeasca, la cat de urata esti si cu ce fata de mata plouata, plina de macheaje, chimicale si multe alte prostii ai, nu?

Huh, se pare ca asta a dat-o gata, deja nu mai are ce spune, oare ce va face. Un mic chicotit se aude din gura mea, apoi ma uit la blonda din fata mea, impindand-o mai departe si spunandu-i ca ii miroase gura.
Ea face o fata de cioara moarta, care ma amuza si incep sa chicotesc, vazand cum ii dau lacrimile si cum incepe sa faga jos strigand ceva de genul: ”Mamii, tatii, nu stiti ce mi-a facut Sakura, m-a batut, ma injurat si a urlat la mine. S-a purtat foarte urat cu mine, fara ca eu sa-i fac absolut nimic !!!”.
Doamne, dar ce se mai da fata asta in spectacol, ma enerveaza atat de tare. Simt cum mi se ridica tensiunea, cum incepe sa-mi fiarba sangele prin vene, accentuandu-se din ce in ce mai mult circulatia sangelui. Deci pur si simplu imi veanea sa o iau la pumni, dar cu greu m-am abtinut.

Cand ma intorc pentru a intra in camera am marea surpriza de a vedea ceva ingrozitor. Fac ochii mari, cat cepele, vazand cine este in fata ochilor mei, verzi ca iarba cruda.
Dar asta nu este nimic, ceea ce facea era mult mai grav.
In fata mea se afla chiar Ino , tinand in mana un cutit . " O Doamne ! Ce are degand fata asta ? Stiam ca este nebuna , dar nici chiar asa ! " imi zic eu in minte speriata de ce va urma sa faca sora mea . Nu pot sa cred ca , Ino ar fi instare sa se sinucida .

.............................................................................

Uitati alII-;ea capitol .Sper ca va placut . Next-ul il va pune Deni , nu stiu cand .

Eiii` draga mea Iuli e interesant dar ce`i asa scurt!? >.>

Este o poveste normala. Interesanta ideea cu surorile vitrege!

Chiar nu am intalnit`o! Dar e nu`s critic doar un bufon amarat asa taci deLL![Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Asteptam continuarea dragele lu` mama! ^^

Interesanta ideea Pisu` chan !!! Ino asta ucigasa ce vrea sa faca :-?? Hai punete [pe treaba cu nextu`

Saionara

Buna , scumpilicioasele mele , ms ca va place , next-ul , nu-l pun azi , ci maine , daca tot n-am liber

Acest fic este Inchis!