Buna, dragi mei! M-am hotarat sa va aduc un nou fic in ziua de Craciun. Stiu ca nu-i mare, dar e facut in vara cand inca nu aveam cont, l-am parasit dupa cateva capitole. O prietena m-a rugat sa-i dau primul capitol si mi-a spus ca este frumos, apoi mi-s sugerat sa-l postez. Stiu ca ideea nu este forte originala, ok dar sper sa va placa, prin acest mod vreau sa-mi dezvolt partea sadica si sa incep sa scriu ceva picant find ca o sa am nevoie de asa ceva. Craciun fericit!
Capitol I
Stateam in bratele iubitului meu care ma tinea strans la pieptul sau mangaindu-mi incet spatele. Imi saruta din cand in cand crestetul capului si imi spunea vorbe mieroase. Vorbele si mangaierile sale ma linisteau iar lacrimile mele se rareau. Chipu-mi inbujorat este luat in maini de el, privirea sa dragastoasa ma tintuieste in loc, eram hipnotizata. Nu indrazneam sa ma misc, imi era frica, acel mirific vis se poate transforma oricand intr-un cosmar. Ma pot trezi din acest vis si sa dau cu ochi de viata mea, cand el ma crede inexistenta, invizibila.
Sarutarile sale fierbinti imi dezmierdau corpul inghetat si incordat. Parul sau de un negru infricosator imi gadila pielea gatului. Ma lasa pe spate el fiind deasupra mea. Arcurile ruginite ale canapelei prafuite incep sa scartaie usor. Lumina lunii pline se zarea prin fereastra murdara, mica lumanare ce se afla pe masa din lemn de stejar, incepe sa se unduiasca in directia pe care i-o dicteaza mica adiere. Vuietele puternice ce treceau cu viteza prin copavii mari si imbatraniti de timp. Suflarea lui calda face sa moara mica flacara. Tresar la gestul sau si-l privesc cu teama. Privirea sa, aceea privire ce ma face sa innebunesc, care ma face sa-mi doresc sa fiu iubita, nu numai in vise ci si in realitate. Imi descheie primi doi nasturi de la camasa alba, razele lunii putand sa se oglindeasca in mica cruciulita de argint ce se afla la gatul meu. Ia lantisor in gura jucandu-se cu el pana ce il rupe, il ridica si-i da drumul pe podeaua veche si prafuita. Imi saruta aprig gatul, privirea sa blanga se indreapta inspre fereastra privind luna plina.
-Luna nu se poate compara cu tine, nimic nu se poate compara cu tine. Pana acum Ea a fost regina mea, dar o voi detrona, in locul ei te voi pune pe tine, regina mea.
Privirea sa seducatoare ma facea sa ma pierd in cele mai intunecate lebirinte. Din nou incepe sa-mi sarute gatul. Este obsedat dupa aceasta parte a corpului meu jucadncu-se cu ea ore intregi. Nu pot spune ca nu-mi place, as minti. Se opreste, se uita in ochi mei, acelasi ritual ca in fiecare noapte, dupa asta visul va inceta, alarma asurzitoare a ceasului m-ar ajunge si m-ar lua cu forta din acest paradis. Nu se intampla nimic, el nu spune nimic. O durere de cap ma acapareaza incetul cu incetul. Las capul intr-o parte si imi duc mana tremuranda in zona frunti, ma las purtata de val si iinchid ochii. Il simt aplecandu-se silentios si totusi repede sarutandu-ma apasat pe gat.
- Ma innebunesti. De ce nu puteai fi normala ca si celelalte fete? De ce a trebuit sa te intalnesc o fiinta atat de pura incat sa nu se poata compara ce vreau inger? De ce a trebuit sa ai acest miros ametitor de te imbata la prima inspiratie? De ce tu si nu alta? De ce simt o spada ca-mi strapunge inima cand ma gandesc la gustul tau, la sangele tau?
- Ce vrei sa spui? De abea mai puteam lega cuvintele. Vorbele sale ma speriau. Firicele de apa care se scurgeau din ochii mei se prelingeau pe tamplele mele ajungand in parul rozaliu si lung prins in coada. Nu-mi raspunde intrebarii ci ma saruta salbatic, se napusteste asupra gatului meu firav. Buzele sale reci ma faceau sa tremur, sa-mi doresc sa ma trezesc mai repede.
- Esti femeia parfecta pe care o caut de secole. Mereu am crezut ca gasisem pe cine trebuia, dar nu era asa. Culoarea ochilor tai este una dintra cele mai speciale. ~Isi plimba doua degete dea lungul gatului meu si continua.~ Cand iti simt sangele pompat de inima circuland prin vene, cand iti aud inima batand incep sa turbez iar bestia din mine isi face simtita prezenta. M-ai facut sa-ti daruiesc inima, inima care a incetat a mai bate demult. Tu esti aceea care ma aduca la ago nie si disperare numai cand nu reusesc sa te zaresc la fereastra. Ce rea esti! M-ai fermecat cu sarmul tau, cu gratia ta, cu demnitatea ta, cu siimplitatea. N-ai niciun defect, stau noaptea si-l caut, dar degeaba, n-ai nici unul.
De nenumarate ori am incercat sa te omor, sa te otravesc, sa te adorm vesnic, sa te sugrum, sa te musc. N-am reusit, mereu incercam sa am o ora, doua in compania ta, dupa ca te aduc intr-un loc singuratic si indepartat apoi sa te omor, dar intotdeauna ramaneam uimit de puritatea si inocenta ta si ma opream.
Raman inlemnita la auzirea vorbelor lui, imi saruta gatul apoi isi ridica capul atstfel incat sa pot vedea ce face. Isi deschide gura, lumina lunii oglindindu-se in canini sai ascutiti si mari, sfasietori. Intredeschid gura si las un mic tipat neajutorat sa scape lesinand pe canapea.
Vreau sa va anunt ca titlul nu o sa aibe legatura cu continutul decat peste cateva capitole.
Subiect: La flacara lumanarii 
Dum Dec 25, 2011 9:11 am
Sadismul din acest capitol e aparte, nu e chiar sadism normal ci unul cu blandete... nu prea stiu sa il explic... 
