Scuzati de intarziere !!!
Capitolul I
Inceputuri
Trecut [ Tokyo 2203 ]
Tavanul asta e chiar ciudat … E stramb si din punctul meu de vedere nu are nimic care sa te atraga . E alb si cam ... atat !!! Pana la urma orice lucru ar trebui sa ne atraga , nu ?! Pentru asta e stiinta si toate astea : ca sa ne faca viata mai buna, mai frumoasa , mai cool . Pf, cool nu e un cuvant intocmai potrivit vremurilor noastre. Doar stra-tata-mare mai foloseste cuvantul asta , sau mai bine spus il folosea . Doamne ce mi-as dori sa schimb ceva in lumea asta , sa fac ce-mi trece mie prin capatana asta , sa creez asa cum stiu eu mai bine . Pana la urma orice om isi lasa amprenta undeva , sau mai stiu eu , pe ceva , insa eu vreau sa fiu mult deasupra peste toate astea , eu sunt eu, sunt ceea ce vreau sa fiu. Poate chiar buricul pamantului ... Ha, oare chiar pot face tot ceea ce mi-am propus ?! Pare de domeniul imposibilului ! Si totusi eu sunt …
-Hinata Hyuuga ! Vino mai repede la masa ,ca doar nu stau sapte ani cu mancarea pe ca sa ai tut imp de construit nu stiu ce noua prostie de a ta …
Dar mama, asta nu e o prostie, e viitorul ! Insa doar am gandit asta, oricum daca o spuneam nu m-ar fi inteles , asa e ea ¡ Crede ca nu am nici un viitor daca doar fac “prostii”, stand in camera mea cu orele . Si oricum , am coborat inca tremurand ,dupa o noapte de toamna , dupa un somn lung si usor . Aparatul meu de viteza in spatiu inca e intact pe podeaua rosiatica , asteptand un nume potrivit. Insa, inca imi trebuie si un combustibil ... Pf, ce idioata sunt ¡ Nu m-am gandit mai devreme la asta, eram atat de entuziasmata ca proiectul meu imi va iesi incat am uitat de acest “micut” detaliu .Ey , lasa ca o rezolv si pe asta .
Apoi, dupa ce m-am holbat la micuta racheta alba cateva minute bune am auzit in usa camerei mele , inca aratand ca o incapere a unei pustoaice de zece ani , o bataie usoara. Am tresarit, insa imediat corpul meu atletic si bine format s-a pus in miscare indreptandu-se catre usa mare si alba .
-Mama, ti-am spus ca voi veni ... De ce nu poti astepta ?!
Si cand am deschis usa, nu era mama ! Era surioara mea mai mica si mult mai cu capul pe umeri : Hanabi ¡ Era imbracata toata in alb si inca isi tinea in mana usuletul horror, fara un ochi .
-Te pot ajuta cu ceva ¿
Am intrebat eu cu o lipsa evidenta de interes .
-Sincer , nu , doar ca m-a trimis mama sa te anunt ca ea pleaca si acum trebuie sa-ti faci singura de mancare ¡ Din cauza ta, nu mi-a facut nici mie . Asa ca acum intervine ceva : fa-mi de mancare geniule, daca nu ti-ai dat seama pana acum ca de asta am batut in usa ta ¡
Vocea ei era ... dura si ciudata exact ca ea. Hanabi e retrasa, o pustoaiaca de noua ani, cu parul lung si ochi mari si patrunzatori (de-a binelea) .Ma ura dintr-un motiv pe care eu cu greu il intelegeam . Nu era ca parintii ma iubeau pe mine mai mult , niciodata nu s-a intamplat asta, doar ca pur si simplu asta simtea ea pentru mine . Cateodata ma uram si eu, deci o inteleg oarecum .
-Okk ¡ Vin imediat jos ¡ Hanabi, tu doar aseaza-te la masa ca ajung in cateva secunde si eu .
I-am spus zambindu-i usor, doar ca sa inteleaga ca incerc sa ma grabesc.
-Aha, asta ai spus si acum o ora. Of, Hanabi, adio masa ¡
Mi-a trantit asta exact ca o palma peste fata si chiar durea, undeva in interior . Chiar nu vroiam sa fiu o sora rea . Mi-am dorit-o mult prea Hanabi si se pare ca ea nu prea a vrut asta . Pf, asta e viata mea pana la urma , plina de incurcaturi si radacini de care te impiedici mereu . Sau ma impiedic singura mai bine zis .
Deodata am avut inspiratia sa ma uit piezis la ceasul de pe peretele alb si mi-am dat seama ca era magnifica ora : noua . Eu chiar trebuia sa fiu la ora de japoneza de la zece, altfel cu siguranta corijenta era a mea. Am iesit repede din camera si am intrat in baie cu viteza luminii inaintea micutei Hanabi care mi-a adresat cateva cuvinte urate ca “maimuta uracioasa”si “papagal impaiat”. Inauntru nici nu am avut timp sa ma pieptan pe parul lung si negru cu reflezii albastre , doar m-am spalat pe dinti si am iesit la fel de repede spre dressing-ul din camera mea . Cand am deschis imensa usa din doua a acestei camere , am dat de mii de haine de firma, care mai de care mai frumoase, asezate in ordine alfabetica . Insa eu stiam un singur lucru : pe colt, stanga, haine normale . Mi-am luat de acolo perechea mea preferata de blugi, un tricou la nimereala si am iesit dand nas in nas cu Hanabi care statea in fata mea cu o cutie de pranz cu « Batman » pe ea.
-Serios ?!
Ma uitam la ea ca la felul patru, insa micuta diavolita statea acolo ranjind cu cutia aia baietoasa si veche intinsa inspre mine .
-Stiam ca nu vei avea timp sa-mi faci de mancare ca doar nu sunt proasta, insa daca mama afla ca nu mi-ai pus nici pachet ...
Si atunci pur si simplu i-am smuls din mana cutia aia nenorocita si am alunecat pe balustrada metalica ce se misca . Da, aveam in casa scari “miscatoare” cum le spuneam eu la cinci ani. De fapt sunt scari rulante care imi fac mii de nervi de fiecare data cand cobor de la etaj. Nu o data am cazut in nas de pe ele si oricum ajungeam mai repede daca faceam un simplu exercitiu de echilibru. Insa acum chiar trebuia sa-i pregatesc ceva surorii mele ca altfel adio bani de buzunar.
Cand am ajuns un bucatarie , nici nu am mai asteptat sa-mi spuna robotul “ Buna dimineata domnisoara Hyuga, ce ati vrea sa fac astazi? “ , ci doar am tras cat de tare am putut de dulapul cenusiu de pe perete si am scos de acolo cateva batoane de ciocolata, niste mere si ... in fine, ce am mai gasit pe acolo . Cand m-am intors am tras-o o spieretura groaznica fiindca micuta cu cornite statea acolo trimitand semnale letale spre mine. Am ramas nemiscata si am spus doar :
-Micul tau dejun ¡ Te pup dulce, ai grija la scoala, pa ¡
Si am incercat sa fug pe scarile alea ca o nebuna pana ce am reusit sa apuc breteaua ghiozdanului negru si sa alunec din nou jos.
-Dar am alergie la cioclota ¡ Hinataaaa ¡
Insa nu am mai asteptat sa aud zbieretele ei , ci mi-am luat adidasii albi si am inceput sa alerg ca o disperata spre statia de autobuz. Am eu o familie bogata, dar e genul care vrea sa-si invete copii cu greutatile vietii, lucru pe care nu l-am inteles. Nu e stiinta ca sa faca viata oamenilor mai usoara ¿! In fond, lumea nu prea s-a mai schimbat de acum vreo doua sute de ani , pur si simplu marile inventii nu au mai avut fonduri si nimic nou nu prea a mai aparut . Asta e cu adevarat enervant .
Din pacate am fost smulsa din visele mele de claxonul metalic al autobuzului . Nici macar masinile nu au mai evoluat. Doar s-au facut din ce in ce mai frumoase si mai nepoluante si... atat . Indiferenta oamenilor pentru stiinta si cultura ma facea sa mor de ciuda . Insa asta este visul meu , sa-i fac pe oameni sa fie iar insetati de noi inventii , asa cum erau acum doua sute de ani . Insa acum ma grabeam, asa ca am urcat repede in masina antica si de demult si am tot asteptat si asteptat intr-o muzica monotona ca una dintre acelea pe care le asculti in lifturile de la hotelurile de lux. Tam-tam-tam , chestia asta chiar imi intrase in cap si ma inebunea . Insa multumesc lui Dumnezeu am ajuns in statia liceului . Am coborat si am luat-o la goana prin parcarea arhiplina cu sute de masini cine stie ce marci ale elevilor de a dosiprezecea . Pana la urma eu cu siguranta nu as fi primit o masina la optsprezece ani , poate pe la douazeci sau, sau las-o balta , la primul salariu .
Dupa ce am urcat scarile, abia respirand, liceului Arta si Cultura din Tokyo , m-am chinuit din nou sa imping cu toata forta mea matahala aia de metal, numita usa . Insa cand am reusit, buimaca nici nu mai stiam unde e clasa unprezecea E, insa intr-un moment de inspiratia am luat-o pe scari in sus . Etajul unu ¡ Toata lumea era la ore, iar eu fugeam pe holurile bine supravegheate de camerele de filmare. Sper din toata inima ca directoarea nu se va lua de mine pentru atat, desi orice e posibil cand vine vorba despre femeia de otel ( si nu ma refer ca e neaparat rea ) a liceului.
In momentul in care am ajuns in fata usii, prin geam vedeam ca profesorul deja preda inca un caz al substantivului, iar toti elevii erau deja la locurile lor . In timp ce “mustaciosul” de japoneza vorbea cu peretii , eu am incercat sa intru neobservata , insa cand am facut un singur pas :
-O data, de doua ori, de trei ori, insa acum e a o suta oara, domnisoara Hyuga ¡ Ce crezi dumneata, ca scoala e loc de distractie ¿!
Spuse el , evident nervos, vocea tremurandu-i de o manie pe care nu o vedeai prea des.
-Nu, dar...
-“Nu, dar” , ce? La loc si daca se ma intampla o data voi propune in consiliu scaderea notei la ...
-Domnule profesor, nu cred ca ar trebui sa procedati asa . Poate are un motiv intemeiat pentru asta ...
Vocea aceea, sonoritatea aceea calda, joasa si atat de sexy m-a facut sa tresar si mi-a inmuiat genunchii . Cine naiba mai era si el ¿!
-Doar fiindca e prima zi, asta nu inseamna ca voi fi dragut cu dumneata, domnisorule Uchiha ¡ La loc amandoi ¡
Si atunci el s-a asezat inapoi, iar eu chiar nu gaseam un loc liber in afara de cel de langa baiatul brunet cu privirea intunecata care te zdruncina bine. M-am dus incet si m-am asezat cat am putut de lin .
-Multumesc ¡
Insa el nu mi-a raspuns, doar a zambit sau ma bine spus, ranjit .
Prezent [ New York-ul de Sus 2212 ]
-Lucy, inculta nebuna ce esti ! Trebuie sa mergem !
Eram cu adevarat iritata, cum de putea ea sa-mi faca una ca asta tocmai mie, care puteam face orice ?! Era un ordin, iar ea se tot plangea .
-Dar nu vreau ¡
-E un amarat de ordin ... Hai la shopping ¡
Radean cu toata fata , iar micuta blonda statea in genunchi implorandu-ma sa iau pe altcineva cu mine.
-Nu ¡ Nu mai pot cara atatea haine ¡ Ultima data erau tone ...
-Da, dar jumatate de tona ai luat-o tu acasa ¡ Nu te mai plange si hai o data ¡
-Inca o jumatate de tona pentru mine ¿!
Se uita la mine ranjind cu o expresie ciudata pe fata care ma infioara.
-Da, bine ¡ Profitoareo ...
-Yupy ¡!!
Insa dupa toata cacealmaua asta cu cumparaturile si tot , eu in sfarsit puteam sa vad ce se mai intampla in orasul creat de mine. In ultimul timp unii mi-au facut niste probleme ... Tebuia sa fac din nou ordine , din cate vad ¡
Subiect: Doar ce e viu 
Mier Ian 11, 2012 11:22 am
