Suffering and Happiness

Dupa o vacanta de o luna ma intorc cu sezonul II din Team 7 din nou!

Sezon II Capitolul I:Noi colegi

Ceasul suna nencetat in aceasta dimineata, trebuie sa ma trezesc si sa ma duc la scoala, prima zi de scoala si ultimul an.Ma ridic din pat cu lene si ma indrept spere baie, imi fac toaletizarea si ma trezesc spontan plina de energie.

Eu sunt Shinoko Uchiha, Shiko mai pe scurt, am parul roz ca florile de cires foarte delicat si lung, ochii negri patrunzatorii o culoare unica un fel de gri peste care este o mica ceata, seaman foarte mult cu parintii mei.Tatal meu este Itachi Uchiha, directorul celei mai mari agentii de turism din Japonia, are o figura blanda mereu, dar cand se supara ii trece cam greau, parul mereu si-l prinde intr-o coada de cal desii mie nu imi prea place ca are parul lung ca de fata, ochii meu sunt ai lui si imi plac mult, sincer nu as fi vrut ochii verzii ai mamei.Mama mea Sakura Uchiha, este secretara tatalui meu, este foarte buna si intelegatoare, mama are o silueta de invidiat, iar parul meu este ca al ei foarte roz, doar ca ea si-l prinde intr-un coc mic deoarece al ei este putin tepos.

Revenind la mine, eu locuiesc intr-o casa mare, luxuasa, de mica am fost foarte rasfatata deoarece eram singurul copil al familiei, dar asta nu inseamna ca sunt fitoasa, eu sunt mereu cu capul pe umerii si ma gandesc la scoala.Ma uit in dulap imi i-au uniforma pe mine, o fustita scurta pana la genunchi de culoare albastru inchis, o camasa cu maneci scurte si funda mare rosie, imi pun cartile in ghiozdan si cobor la masa.

La masa aveam mereu impresia cand imi priveam mama si tatal ca imi ascund ceva, dar nu stiam ce, dar voi afla cat de curand.In fata casei ma astepta ca de obicei colegul meu si tot odata si cel mai bun prieten al meu, Hinaru.Un baiat cam timid si putin prostut.Avea parul blond lins si ochii albii.Tatal sau se numea Naruto Uzumaki si era nasul meu, el era managerul unei trupe, iar mama sa Hinata Uzumaki era profesoara mea de matematica de la scoala.

Colegul meu Hinaru si cu mine am pornit in drum spere scoala cu cateva mici emotii.Scoala la care invatam era cea mai buna din Tokyo.Treceam in clasa a-XII si dupa ce terminam liceul aveam de gand sa urmez facultatea de drept si ca devin avocat.Hinaru mi-a spus ca vom avea doi colegii noi.Eu eram surprinsa nici nu aveam idee, abia asteptam sa ii cunosc.

Intram in clasa si ne asezam la locurile noastre, colegii mei erau la fel nu se schimbasera cu nimic, profesoara nu a ajuns inca si ii asteptam sa ii cunosc pe cei doi colegii noi.

In clasa intra doi baietii gemeni, aveam parul tepos si cu cateva suvite roz inchis, ochii le erau foarte negrii ca si carbunele, erau identici cu o mica exceptie:unul dintre ei era imbracat in blugi, intr-un tricou negru pe care avea o chitara rock alba si cu geaca de piele, in gura avea o acadea, mi se parea cam rebel si nu foarte bun, in spatele sau era celalalt frate imbracat in pantaloni de stofa, cu camasa, cravata si sacou (uniforma scolii) avea o pereche de ochelari micuti dreptunghiulari, parea sa fie un baiat inteligent cu capul pe umeri si foarte sensibil.Amandoi era foarte draguti!! Fratele mai rebel se pune cu fundul pe catedra, fara sa-i pese de nimeni si spune:

-Numele meu este Daisuke Uchiha, iar de acum incolo eu voi fi seful pe aici!Nu imi place scoala, dar imi place sa ma distrez in ea.Nu imi plac comentariile de genul "cine te crezi?" sau mai stiu eu ce, pe cine vad ca nu mi se supune o va patii rau de tot indiferent sa e fata sau baiat.Acesta este fratele meu Yusuke Uachiha, el nu este prea vorbaret, dar cum se spune "tace si face"

Eram foarte socata de acest comentariu al sau adica cum el este "seful" cine o spune?Celalalt frate nu avea nimic de zis parea sa fie obisnuit cu comportamentul fratelui sau.Dar si mai socata eram de faptul ca aveam acelasi nume de familie, poate pur si simplu o coincidenta.Cu un zambet strengaresc, Daisuke se duce si se pune langa prietenul meu Hinaru, nimeni nu mai zicea nimic erau toti poate prea socati sau pur si simplu le era frica de acest baiat.Yusuke se aseaza intr-o banca libera langa mine.In aceea zi orele au zburat nimeni nu a vorbit o vorba cu colegii cei noi, dar eu eram hotarata sa scot ceva de la ei....

Astept pareri!

Imi place mult cum povestesti,si povestea in general.
Pune repede continuarea

Season II Capitol II:la un pas de.....nenorocire

Ceasul bate iarasi urmatoarea zi de scoala, ma trezesc ca te obicei, merg la baie si tot asa pana ajung in fata casei.Hinaru ma astepta ca de fiecare data in fata casei, impreuna am impartit impresii despre colegii cei noi.El a spus sa nu il bag in seama pe Daisuke deoarece este dus cu pluta daca crede ca toata lume il va asculta.Despre Yusuke nu am vorbit deoarece el este un baiat normal nu ca fratele sau, un dement.

Ajunsi in clasa il vad pe Daisuke cu picioarele pe banca si inconjurat de toate fetele din scoala.Cine se crede el?Un print? Adevarul era ca chiar este dragut.Ma asez in banca si asteptam sa vine profesoara.Ora de matematica a trecut ca vantu, acuma sunt in pauza mare.Daisuke necajea cativa colegi si le fura banii de mancare la fel ca un bataus.Dupa cateva secunde el incepe sa vorbeasca despre profa de matematica "mama ce buna e profa!" Hinaru foarte suparat deoarece profesoara era mama sa, Hinata, Hinaru sare pe el, dar nu apuca decat sa ii dea un pumn.Daisuke se ridica in picioare si il ameninta pe Hinaru ca daca mai face asta vreo data il va ucide! Eu m-am inrosit de furie si a inceput sa vorbeasca gura fara mine:

-Cine te crezi tu?Ai venit aici in aceasta scoala ca sa ce?Sa te distrezi chinuind oameni?M-am saturat de tine "domnule fitos" Esti intr-o institutie respectabila si trebuie sa te comporti ca atare! Dupa ce mi-am varsat nervi, Daisuke cu un zambet in coltul gurii se apropie incet spre mine.Inima imi batea din ce in ce mai tare, oare de ce? Toata lumea se uita sa vada ce o sa imi faca.Se opreste in fata mea, ma i-a de o suvita a parului, fara sa ma traga, inchide ochii si imi spune la ureche "Esti frumoasa si imi trezesti coriozitatea, pacat ca ai o gura asa mare, dar nu iti face griji o sa ti-o inchid cat de curand" Dupa ce mi-a spus asta pleaca mahnit la baie, eu raman neclintita si cu o fata de speriat, mi-am inchitit toate cuvintele.Yusuke se ridica din banca foarte agitat tot repetand "Asta nu e de bine, nu-i a buna deloc!"
I-am spus sa se aseze langa mine si sa imi povesteasca de ce "nu-i a buna deloc"

A inceput cu familia sa: Tatal sau Sasuke Uchiha este un mare avocat, mama sa Karin Uchiha este casnica.Parintii lor s-au despartit cu multii ani in urma din cauza ca tatal sau o batea mereu pe mama sa, dar Daisuke niciodata nu ii tinea parte mamei lui ba mai mult isi incuraja tatal, in timp ce Yusuke suferea in tacere, tatal sau locuieste cu Daisuke intr-o vila mare, iar Yusuke locuieste impreuna cu mama sa intr-un apartament.El a spus ca tatalui sau nu i-a pasat de ceea ce simteau ei, el se ocupa numai de educatia lor, ii trimitea la cele mai bune scolo din Tokyo, dar la nici una nu reuseau sa stea mai mult de o luna.Ei desi erau despartiti si locuiau in case diferite era necesar sa mearga impreuna la aceiasi scoala, din "ordinele" tatalui sau.Ce fel de tata putea fi acele?Cu siguranta fara inima, cand am crezut ca Yusuke mi-a spus totul el ma avertizat sa nu ma mai apropii de Daisuke caci o pot patii rau de tot, din acest motiv ei nu state-au mai mult de o luna la o scoala noua deoarece Daisuke viola fetele de acolo, impartea droguri prin scoala si facea mai multe infractiuni pentru care nu a fost niciodata inchis.

La auzul acestor lucruri m-a speriat foarte tare, Yusuke mai sa planga langa mine avea o figura trista.Aceea liniste a fost tulburata de un tipat ingrozitor din baia fetelor.Am fugit repede in hol si am vazut o fata ca fugea plangand din baie, oare ce a patit? Imi i-au inima in dinti si intru in baie.Razamat de perete, cu mana pe ochi si repetand intruna "La naiba" era Daisuke.Am vrut sa plec si sa nu ma apropii de el asa cum a spus Yusuke, dar ceva ma tinea in loc, Daisuke m-a observat repede si se indrepta furios spre mine spunand "pleaca, pleaca cat mai ai timp" dar eu nu puteam pleca, inima imi batea iara ca prima data.Se opeste in dreptul meu, inchide usa de la baie si imi spune gafaind, dar un mic malefic "Ai avut o sansa acum esti a mea!" Ma i-a in brate si incepe sa ma sarute pe gat, eu ma zbat cat pot de tare, a vrut sa tip, dar mi-a pus mana pe gura, a inceput sa imi rupa tricoul, eu am inceput sa plag si in acel moment l-am muscat de mana ca sa imi dea drumul la gura, el de nervi mi-a tras un pumn si am cazut jos, am inceput sa tip cat puteam de tare.El a iesit ca fulgeru din baie si a rupto la fuga.In baie au navalit Yusuke si Hinaru, iar ceilalti colegii eru afara.Yusuke isi infasoara sacoul pe langa mine si imi spune sa ma linistesc ca putea fi mai rau, in bratele lui m-am simtit in siguranta, m-a dus repede la infirmierie ca sa vada ce era cu rana de la ochi.Aveam o mica vanataie si tricoul rupt, problema era cum sa le spun parintilor mei daca tata ar fi aflat ar fi maturat cu Daisuke pe jos.

Ajunsa acasa mama ma intreaba de vanataie si de tricou, eu am spus ca mi-am agatat tricoul in gard cand am vrut sa sar, iar acesta s-a rupt provocandu-mi aceasta vanataie, mama nu ma prea crezut, dar macar nu a inceput un nou scandal.Merg in camera mea, ma pun in pat si incep sa ma gandesc la acea nenorocire care urma sa mi se intample, creierul imi spunea ca Daisuke este un ticalos pe care nu merita sa il iert, dar inima imi spunea altceva sa il iert pentru ca il iubesc.Da il iubeam pe acel nenorocit, dar ma gandeam la salvatorul meu Yusuke care merita o recompensa pentru ceea ce a facut.Dupa un timp mi-am luat gandul de la Yusuke si am adormit cu gandul la Daisuke.

Season II Capitolul III:Panica

Au trecut mai multe saptamani in care lucrurile au ramas la fel.Era dimineata timpul sa merg la scoala, in fata casei Hinaru nu ma mai astepta, poate a ramas acasa astazi ca nu se simte prea bine.Ajung in clasa si il vad razand impreuna cu Daisuke, eu nu ii bag in seama sperand ca Hinaru m-a observat ca intru in clasa, dar nimic ca si cum nu as fii existat.Trece ora si il las in pace, el nu mai vorbea cu mine, oare de ce?l-am suparat cu ceva? Nu cred, imi pune-am intrebari la care raspunde-am singura.

Dupa ce s-au terminat orele ies in curtea scolii si fara sa vreau ii vad pe Hinaru si pe Daisuke discutand ceva parea foarte imortant, curioasa din fire ma duc sa ascult cu urechea, Daisuke spune-a "Ai adus ce ti-am cerut" un pic eram nelinistita, dupa care vad ca dau mana si Hinaru se intoarce.Eu am sarit cu gura pe el si il tot rugam sa imi spuna de ce e asa de rautacios cu mine, dar el pleca in continuare, si-a intors capul si cu o privire urata si plina de ura imi spune "Am alte treburi nu am timp de tine" Am ramas uimita, prietenul meu cel mai bun, nu avea timp de mine, dar nu asta ma ingrijora si faptul ca era mai mereu in preajma lui Daisuke.

A doua zi Hinaru nu a venit la scoala si nici Daisuke, m-am dus si l-am intrebat pe Yusuke unde este fratele sau, el a spus ca nu stie si nici nu il intereseaza.

M-am hotarat sa ma duc acasa la Hinaru si sa o intreb pe mama sa unde este si de ce nu a venit la scoala, ea s-a mirat deoarece Hinaru a pornit spre scoala azi dimineata.Am fugit ca fulgeru din casa si m-am dus inapoi sa il caut la scoala, sper ca nu i s-a intamplat nimic rau.Scoala nu era inchisa, ma duc in clasa, nimic, in toate clasele tipand ca o nebuna dupa Hinaru, nimic, aud un zgomot de la baie, cineva respira greu si a picat jos, ma duc in fuga sperand sa nu fie Hinaru acela, dar spre ghinionul meu el era.Intins pe podea, langa el un plic cu droguri, am inceput sa ma agit si am sunat la salvare.Il stigam de mii de ori, dupa 5 minute a venit salvare, l-au dus la spital, eu m-am urcat in ambulanta impreuna cu el si lacrimile curgeau pe obrazul ca un izvor fara incetare.

Ajungand la spital Hinaru era in coma, i-am sunat pe parintii lui si pe ai mei.Dupa cateva minute au ajuns si parintii lui si ai mei, eu am sarit in bratele mamei, Hinata, mama lui Hinaru, a lesinat cand a aflat ca fiul ei este in coma.Dupa 3 ore la spital apare Daisuke impreuna cu Yusuke, fara sa ma contolez sar pe Daisuke, ii tot dau cu pumni in piept, plangand si cerandu-i socoteala despre ce i s-a intamplat lui Hinaru.El ma i-a de umeri si agitat spune ca nu i-a facut nimic.Yusuke se uita in jur si imi spune sa ma linistesc ca totul va fii bine.

Dupa cateva minute, doctorul m-a lasat sa ma duc sa il vad pe Hinaru.Am intrat inauntru, Hinaru era foarte palid si era inca in coma, m-am pus pe un scaun langa el si am inceput sa ii vorbesc, la un moment dat corpul meu s-a miscat fara vointa si l-am sarutat.Hinaru s-a trezit, iar eu nu mai puteam de bucurie si l-a imbratisat.M-am simtit stanjenitor pentru acel sarut, dar Hinaru mi-a spus:

-Nu iti face griji stiu ca inima ta apartin cuiva, eu vreau doar ca tu sa fi fericita, sentimentele mele nu conteaza.Imi cer scuze pentru comportamentul meu!

M-am bucurat asa de tare sa il aud vorbind iar frumos cu mine, l-a intrebat ce s-a intamplat defapt, de ce a ajuns in starea asta.El mi-a spus ca a intrat intr-o depresie si vroia sa se simta bine si a cumparat un pliculet de droguri de la Daisuke, dar a luat mult prea multe si nu se simtea bine.Mie nu imi vedea sa cred, iubirea pe care i-o purtam lui Daisuke era una dureroasa, nu imi facea numai mie rau ci si prietenilor mei.

Au trecut mai multe zile, saptamani si era in luna decembrie, Hinaru se simtea mai bine si eu la fel, dar sentimentele nu se shimba.

Season II Capitol IV:Excursia

Azi este 15 Ianuarie, impreuna cu clasa si cu domnul diriginte am pregatit o excursie maine la schi.Trebuia sa imi fac bagajele si sa adorm devreme ca sa fiu odihnita.Dar cum poti impacheta si sa iti faci bagajele daca unul dintre colegi nu se putea bucura si el de excursie? Acela era Yusuke, bietul de el racise groaznic, am vorbit cu mama lui care mi-a dat adresa apartamentului si m-am hotarat sa ii fac o surpriza.

Afara era foarte frig, fulgii de zapada ma acopereau din cap pana in picioare de alb.Am ajuns in fasa blocului, urc scarile si sun la usa cu numarul 11 din interior se auzea o voce ragusita "Mama inta usa e deschisa" am intrat in casa, pe o canapea mare statea intins Yusuke cu 3 paturi pe el, termometrul in gura, cu o sticla medicinala umpluta cu apa pe cap si langa el pe masa o ciorba buna de pui foarte calda.A fost foarte surprins cand m-a vazut incat a vrut sa se ridice, dar l-am oprit.Bietul de el era foarte rosu si fierbinte, nici nu putea vorbi, se vedea ca nu era o simpla receala era o agonie!

Yusuke imi face un pic de loc pe canapea, ma asej si incep sa il compatimez pentru acea raceala si sa-i spun ca imi pare rau ca nu vine cu noi in excursie.I-am luat termometrul din gura care arata 40 de grade, m-am oferit sa il servesc eu cu supa.El s-a ridicat usor, i-am pus cateva perne la spate ca sa se sprijine si am inceput sa il hranesc ca pe un copil.Lingura cu lingura pana s-a terminat supa din farfurie.Era ora 18:23 trebuia sa merg acasa pentru a inpacheta, m-am ridicat in pisoare si l-am sarutat pe Yusuke pe frunte si i-am urat "Insanatosire grabnica" Saracul de el cred ca i-a mai crescut temperatura cu cateva grade caci sa facut rosu ca racul.Ies afara din apartament si plec spre casa pentru am face bagajele.

A doua zi de dimineata, am mers in curtea scolii unde era autobuzul care avea sa ne duca intr-o minunata excursie.In autobuz m-am asejat langa Hinaru, langa noi statea singur Daisuke cu o acadea in gura care se uita pierdut spre geam, ma intrebam oare se va mai intampla ceva?imi va ranii iar sentimentele? Nu aveam de unde sa stiu.Din gandurile mele ma scoate Hinaru care imi arata pe geam un peisaj complet alb.Am ajuns la cabana, eu state-am in camera cu 5 fete din clasa, am despachetat si m-am pus direct in pat deoarece vroiam sa ma trezesc devreme ca sa prind cea mai buna panta de schiat.

Urmatoarea zi ma trezesc somnoroasa, telefonul meu era pe noptiera, ma uit la ceas si vad ca era ora 11:40, s-a dus panta mea!Ma ridic si ma intind bine, in camera nu era nimeni, ma uit pe geam si ii vad pe toti intr-o bataie cu bulgari.Ma ridic si ma duc la dus.Pe hol nu se auzea nici o miscare toti erau afara.Intru in cabina de dus si dau drumul la apa.Dusul de dimineata era singurul lucru care ma relaxa si ma ajuta sa imi gandul de la tot si sa ma concentrez asupta picurilor care curgea pe trupul meu.Ies din cabina, imi i-au un prosop si plec in camera sa ma usuc.Ajunsa in camera ma pun pe pat si dezvalesc prosopul pentru a ma usca.

Cineva bate la usa si cand sa spun sa plece usa se intredeschide, imi infasor repede prosopul pe langa mine, o voce se auzea in timp ce usa se deschide "Shiko, ai cumva un..." Era Daisuke care avea un prosop pe gat, ca semn ca acum iesise de la baie, nici nu apuca sa isi termine fraza cand vazu pe mine doar un prosop.Ma analizeaza din cap pana in picioare, intra nepoftit, inchide usa si imi zambeste fermecator.Se apropie de mine, nu mai puteam de emotii, ce imi va face? Inima vroia sa imi iasa din piept, iar obrajii mei rosira.Vine amenintator spre mine se uita insinstent la trupul meu, se apleaca deasupra mea, se uita adanc in ochii mei, eu ma pierdeam in ochii lui negri ca carbunele.Stiam ce se va intampla, ma va pune jos si va incerca ceea ce nu a reusit in aceea zi, doar ca acuma nu mai era Yusuke.Se uita la mine, imi zambeste larg si imi spune......... "Shiko, ai cumva un piaptan?" Nu imi vine sa cred!! Am trecut prin toate acele emotii de imi venea sa lesin pentru un piaptan?! Daisuke se ridica in picioare si incepe sa rada cu pofta si sa spuna intruna "Ce fata ai facut!Esti asa haioasa" ma simteam stanjenita si tipam la el sa taca din gura.Dupa cateva secunde isi sterge lacrimile de la atata ras si se uita cu un zambet iroc spre mine si imi spune:
-Nu am nevoie sa te oblig sa fi a mea, tu singura vei venii la mine, ai sa vezi, ai sa vezi. Dupa aceste cuvinte pleaca din camera cu zambetul pe buze, inca il auzeam cum rade pe hol.Dupa acesta intamplare, am respirat usurata si imi venea sa rad de mine insami.

Era seara ne pregateam de plecare, Daisuke inca radea cand se uita la mine si imi era frica ca nu cumva sa inceapa iar sa rada fara oprire.Dupa 3 ore am ajuns in curtea scolii, Yusuke ma astepta ca sa imi spuna ca s-a facut bine si sa ma intrebe cum a fost excursia, de fratele sau nici ca ii pasa, doar s-au salutat si atata tot.Ajunsa acasa am despachetat si m-am pus direct in pat deoarece nu ma simteam prea bine.

A doua zi era racita cobza, luase-m raceala de la Yusuke.
-Yusuke numai tu esti devina! Am spus eu care abia mai puteam vorbi.

Season II Capitolul V:Sf.Valentin

Toti adolescenti din scoala asteptau cu nerabdare Sf.Valentin.Era pauza eu ma aflu in curtea scolii, vad peste tot baieti care ofereau fetelor ciocolata, trandafirii si animale de plus.Toata lumea era fericita deoarece se si organiza un bal mascat in seara asta, scoala era plina de romantism, iar dragostea pluteste in are.....nu si pentru mine.Nimeni nu imi facura pana acuma un cadou, poate doar Hinaru care mi-a oferit o bucatica de ciocolata.Clopotelul suna si ma intorc inapoi in clasa.Orele au trecut va vantul.

Yusuke era singurul care a ramas in clasa, el spunea ca trebuie sa dea meditati celor slabi, l-am intrebat daca va venii la bal, el a spus ca va venii impreuna cu fratele sau.Dupa ce am terminat discutia eu mi-am luat haina si am plecat.Afara ningea foarte tare, cine va putea merge la bal pe o asemenea vreme? Ma indrept spre iesirea din curtea scolii cand cineva ma prinde de umar si lipeste de un copac din curte.

Era Daisuke care tinea in mana un ursulet de plus alb cu o inimioara rosie in mana.El a spus ca este pentru mine si m-a intrebat daca vreau sa merg la bal cu el.Eu uimita de gestul lui frumos am raspuns cu un mare "DA" .Mi-a dat ursuletul in mana, era asa pufos si dragut precum el.Buzele lui se apropiau de ale mele, picioarele imi tremurau si transpiram toata, a urmat un sarut dulce si delicat doar pe buze.Dupa aceasta demonstratie a faptului ca vroia sa fie cu mine se ofera sa ma conduca acasa.Parca era alt baiat nu cel pe care il cunosteam, poate ca s-a indragostit de mine si asta l-a schimbat.Cand sa iesim din curtea scolii am observat ca ghiozdanul meu nu era, probabil il uitasem in clasa.

Ma duc in clasa, Yusuke nu era, dar parca a spus ca face meditati, probabil era la baie sau deja era plecat la cursuri, imi i-au ghiozdanul si vad in cosul de gunoi un trandafir, ma duc si il ridic.Era cel mai frumos trandafir pe care il vazusem vrodata, in jurul tulpinii era o panglica rosie, iar pe panglica un mic bilete in care scria "Nu pot sa itit spun, dar trandafirul sper sa te lamureasca, Shinoko vrei sa vi la bal cu mine? Yusuke" Vai de mine! Bietul baiat poate ma vazut cu Daisuke si de aceea a aruncat trandafirul.I-am ranit sentimentele fara sa vreau, dar voi face ceva ca sa il impac.I-au trandafirul cu mine, il ascund sa nu il vada Daisuke si plec.

Ajunsa acasa, ma pun in pat si strang tare ursuletul daruit de Daisuke, dar nu era totul roz ma gande-am la bietul Yusuke, dar de ce? Ce simte-am pentru el? Cu aceste intrebari ma i-a somnul si adorm pentru cateva ore.Mai tarziu ma trezesc, imi fac temele, mananc si ma pregatesc de bal.Aveam o rochie splendita neagra, mulata pe corp, foarte simpla, dar minunata, aleasa de tatal meu, el se pricepe foarte bine la rochii! O i-au cu delicatete pe mine fara sa o sifonez, imi i-au in picioare o pereche de pantofi de culoare neagra, parul mi-l las liber si imi pun masca care era neagra cu pene pe langa ochi.I-au trandafirul lui Yusuke, doar ca cu un alt bilet si cobor jos.Parintii mei nu erau uimiti de cum aratam deoarece ei stiam ca au o fiica tare frumoasa.Ma urc in masina condusa de tatal meu si ma indrept spre bal, Daisuke m-a sunat sa merg inaintea lui si de aceea nu a venit el dupa mine, poate ii era frica de parinti mei, gandesc eu cu un zambet pe fata.

Ajunsa in fata salii de sport, caci acolo se tinea balul, intru emotionata inauntru toata lumea, se holba la mine.Ma pun pe un scaun si imi astept printul din poveste sa vina sa ma ia.Imi indrept privirea spre usa si vad cum vin doi printi fermecatori, erau Yusuke si Daisuke care purtau costume negre si masti negre, aratau identici si nu-i puteam deosebi.Ei au venit la mine si s-au asezat pe scaun, inainte sa ma invite unul dintre ei la bal, ma ridic in picioare, le arat trandafirul si spun "Nu pot sa iti spun, dar trandafirul sper sa te lamureasca" Aceasta era surpriza mea pentru Yusuke, ma uita-m la amandoi si doar unuia ii sclipea privirea.Acela era Yusuke care era emotionat cand am citit mesajul.Il i-au de mana sa il ridic in picoare si ii dau trandafirul pe care era un bilet ii spun sa il citeasca cu voce tare "Yusuke vrei sa dansezi cu mine?" Vocea lui tremura era foarte surprins, eu m-am aplecat si l-am invitata ca in filmele acelea vechi.Daisuke era un pic suparat, dar stiam ca ii va trece.

Ne-am indreptat impreuna spre locul unde toti dansau..Melodia care canta era una romantica, lenta.El ma tinea strans in brate, eram lipita de trupul sau, in bratele sale simte-am ca nimeni nu avea cum sa imi faca rau.Eu ma uita-m in privirea lui tot timpul si el in a mea, ochii nostrii facura pentru prima data contact si nu ne mai saturam sa nu ne privim, avea o sclipire in privire si o blandete de neimaginat, ma simteam ca in paradis alaturi de el, acel dans parea sa dureze o vesnicie, dar din pacate Daisuke a venit si "l-a smuls" pe fratele sau de langa mine, ma simteam pierduta, in adancul meu intindeam mana dupa Yusuke ca sa nu plece, dar si il trageam de mana pe Daisuke sa vina, era cu totul o incurcatura.Dansul cu Daisuke nu a fost la fel de magic, dar foarte pasional.

Cand s-a terminat melodia, Daisuke ma saruta ca sem de ramas bun.Yusuke se apropie de mine se inclina si imi saruta gingas mana.Priveam cum printii mei, fratii mei Uchiha cum parasesc sala de bal, aveau pana si acelasi mers erau identici, dar diferiti pe dinauntru, ii privesc lung pana dispar in intuneric.Yusuke ma facea sa simt iubire, dar Daisuke ma facea sa simt durere si pasiune.Nu pute-am sa traiesc fara unul din ei, ma simte-am completata doar cand eram in preajma lor si nu pute-am sa aleg, deoarece ii vroiam pe amandoi.Oftez un pic de tristete si las alegerea mea pe baza destinului deoarece inima mea nu pute-a alege.

Poate da poate nu! Numai eu stiu...

Season II Capitol VI:O zi de neuitat

Telefonul imi suna nencetat, eu imi pun perna pe cap ca sa nu il mai aud, dar intr-un final il ridic, cand vad numele raspund repete.Dand din cap aprobator si tot zicand "Aha, aha" Ma ridic fuguta din pat si ma duc la baie. In timp ce face-am dus cant de bucurie si ma simteam foarte relaxata si bine.Ies din baie imi i-au pe mine o rochita pana la genunchi de culoare mov, foarte usuara.Parul mi-l las liber ca de obicei, in pisoare imi i-au o pereche de slapi de aceiasi culoare si gata de drum! Cobor jos, mama era in bucatarie si ma intreaba unde ma duc, eu ii raspund ca ma duc cu fetele la mall.

Ies afara din casa si ma indrept spre centru.Era multa lume acolo si nu stiam ce se intampla, scena era pregatita parca de un concert, toata lume era agitata.Ma duc la cafenea, acolo ma astepta cel cu care avem intalnire, el statea pe scaun cu spatele la mine, ma duc silentios in spatele lui si ii pun mana la ochi spunandu-i "Cine-i Daisuke?" El imi spune numele si ma i-a de dupa gat si ma saruta.Ma pun pe scaun langa el si ne comandam fiecare cate o cafea.

Dupa ce savuram delicioasa cafea merge la un cinematograf.In drum spre cinematograf imi i-a o punga de floricele si un suc.Dupa ce ne-am cumparat bilete intram in sala, filmul era unul romantic.In sala era foarte intuneric nu se vedea nimic, dar il simte-am pe Daisuke care imi strangea tare mana de parca nu vroia sa imi de-a drumul niciodata.Dupa doua ore petrecute in intuneric iesim la lumina.El isi pune mama in jurul meu si mergem sa ne plimbam.Aratam ca un cuplu fericit de indragostiti care mereu se alintau unul pe altul.

Daisuke ma conduce pana la el acasa ca sa isi i-a motocicleta, eu il asteptam in fata casei deoarece a spus ca tatal sau lucra si nu vroia sa fie deranjat.Casa lui era mare, cam cat a mea, dintr-un geam vad cum perdeaua se da la o parte si niste ochi negrii plini de ura se uita la mine deodata aud o voce "Daisuke, vino repede trebuie sa discutam" Mi-am dat seama ca era tatal sau, dar ce avea cu mine? Daisuke spune "Tata de cand te intereseaza ceea ce fac?" Si cu aceste cuvinte iese pe poarta cu motocicleta, Daisuke se urca primul, eu dupa el, imi pun casca pe cap si pornim la drum.Inca priveam aceea casa si acel geam.Viteza era foarte mare, ma mir ca Daisuke nu face accident, vandul imi batea in casca si vedem totul din jur neclar, il strange-am pe Daisuke tare de abdomen, care nu se deranja sa spuna ca nu mai are aer, imi era foarte frica, nu ma simte-am in siguranta!

Daisuke opreste motocicleta si o parcheaza, nu voi uita aceea plimbare nebuna niciodata si acum tremur de frica.Era ora 19:00 Daisuke a spus ca are o surpriza pentru mine, inchid ochii si in fata mea apar doua bilete la concert.De bucurie il i-au pe Daisuke de gat si il sarut pe obraz fara sa ma mai opresc.Acum mi-am dat seama pentru ce era aceea agitatie in centru.Dupa doua ore de dans "nebun" la concert, simt ceva gol inauntrul meu.Nu ma simteam prea bine asa ca Daisuke se hotara sa ma duca acasa.Singurul mijloc de transport era motocicleta lui si imi venea si mai rau cand trebuia sa ma duc cu ea.Ajungem in fata casei, ma dau jos si ma intrept spre casa, dar Daisuke ma trage de mana si ma saruta, in timp se ma saruta si ma musca, dar eu nu ma deranjam sa il opresc, imi placea era foarte pasional si stia cum sa se comporte cu o fata.

Eu rosesc si ma duc cu o stare de bine in casa.Cand aprind lumina, i-am vazut pe parintii mei asteptandu-ma.Mama avea o fata ingrijorata, dar si curioasa, iar tata, ce sa mai spun, era foarte suparat.Tata ma intreaba cine era acel baiat, eu i-am spus ca un baiat de la scoala.Incetul cu incetul ei scot de la mine tot.Ma simteam rau asa ca le-am cerut sa ma lasa sa ma duc in camera.Tata foarte dezamagit si la fel si mama ma lasa pana la urma, dar inca mai erau semne de intrebare pe chipul lor.Mama intra la mine in camera se pune pe patul unde eram eu si incepe sa ma mangaie.M-a intrebat cum il cheama pe acel baiat, eu i-am spus ca Daisuke, ea se facu alba ca varu si repeta intruna "Suke,Suke" M-a sarutat de noapte buna si a plecat.

Ma intrebam ce avea mama, de tot repeta acel cuvant "Suke" poate era vreo cunostinta veche de care nu vroia sa mai stie.Eu ma simteam din ce in ce mai goala pe dinauntru, ceva lipsea din mine, din aceasta zi minunata petrecuta cu Daisuke lipsea ceva.Stiu ce lipsea, lipsea blandetea, bunatatea, siguranta si mai mult de atat lipsea Yusuke! Nu stiu ce era cu mine nu eram completa fara ei doi pe langa mine.Daisuke era rau, fermecator, plin de surprize si stia sa impresioneze o fata, dar Yusuke e bun, bland, timid foarte inteligend, era combinatie dintre bine si rau care imi placea la nebunie si stiam ca separate ma simteam goala, daca era bine aveam nevoie de rau, daca era rau aveam nevoie de bine, aveam nevoie de ambele, aveam nevoie de Yusuke si Daisuke, de amandoi ca eu sa fiu fericita si copletata, dar cum vine asta? Ar insemna sa ma joc cu sentimentele la amandoi si eu nu vroiam sa ii ranesc pe nici unul.Poate le voi da drumul la amandoi, si nu voi alege niciunul, nu stiu, dar raspunsul il voi avea dimineata.......

Season II Capitol VII:La revedere drag prieten!

Ma trezesc de dimineata, am avut un vis ciudat, in care aparea Hinaru, deci asta era raspunsul, trebuia sa ii cer sfatul celui mai bun prieten.

Dupa mai multe luni....

Azi este luna mai, mai aveam cateva saptamani de scoala.Eu impreuna cu Daisuke, Yusuke si Hinaru invatam din greu pentru examene.Invatam impreuna la Yusuke acasa in fiecare zi, deoarece la mine nu pute-am din cauza parintiilor, ce ar fi zis ei cu trei baieti in casa, la Hinaru la fel ai lui erau ocupati, iar Daisuke nu aveam voie, in timp ce invata-am mai glume-am mai eram si seriosi, o data imi amintesc ca ne-am batut cu perne, a fost asa amuzant.Momentele petrecute toti patru nu le voi uita niciodata.

Ma trezesc dimineata zilei de 6 iunie, azi se implineau 4 luni de cand eu cu Daisuke eram impreuna, m-am oferit sa il meditez pe Daisuke la matematica, deoarece Yusuke nu pute-a era foarte ocupat, el se pregate-a deja pentru facultate.M-am hotarat sa merg la Daisuke acasa in timp ce tatal sau era plecat cu treburi in America.Ajunsa in fata casei, Daisuke ma invita inauntru, avea o casa mare si pe dinafara si in inauntru, mult mai frumoasa ca a mea, un candelabru urias era deasupra, televizorul sau, sau mai bine zis plasma era intinsa pe tot peretele.El s-a oferit sa imi faca turul casei.Sufrageria imensa, avea si un bar acolo, o bucatarie mare, cred ca tatal sau gatea sau uneori isi comandau mancare, casa avea doua etaje, foarte mare pentru doi oemeni.Camera s-a era la primul etaj, era toata albastra cu un roz inchis, camera lui Yusuke era mentinuta la fel de cand a plecat, asa a spus Daisuke.L-am intrebat pe Daisuke de ce tatal sau era asa de rau, el a spus ca nu era mereu asa, cand erau mai mici le face-a toate poftele, dar a avut un esec in dragoste si asta l-a schimbat pe tatal sau asa mi-a spus Daisuke.

Daisuke a mers pana la baie, eu profitand ca el nu era am inceput sa intru si in restul camerelor, din greseala am intrat in biroul tatalui sau, pe birou se afla o fotografie cu capul in jos, in fotografie era o fata impreuna cu doi baieti, chipul fetei era taiat de un x rosu si la fel si cel al unuia dintre baieti, iar celalalt era mazgalit ca sa nu se vada, era tare ciudat de ce ar face una ca asta?Cine erau acele persoane? incep sa devin curoasa si caut prin sertare, accidental dau peste un poster impaturit, pe poster scria "Team 7 canta live in Tokyo" Cine era acea trupa "Team 7"?pe poster nu era nimeni, nici macar un chip de om.Am auzit pasi, am inchis repede sertarul, si am iesit din birou, era Daisuke care iesise de la baie.Am mers amandoi in living gata de meditati, am pus cartile pe masa si sa pornim.

Nu trecura mult timp pana Daisuke se plictisi de moarte, ii era prea lene sa invete si il durea capul.Nu ma lasa nici pe mine in pace ca sa ii predau mereu ma gadila sau ma pisca ca sa termin odata.Dupa ce am inteles mesajul sau am mers in bucatarie sa pregatesc o mica gustare.I-am facut un sandvis, el l-a si gustat si a spus ca ma pricep la bucatarie.Telefonul lui Daisuke suna, era tatal sau care ii spune ca vine acasa dimineata deoarece are mult de lucru.Daisuke cu un zambet sarmant imi spune "Avem toata noaptea la dispozitie" si ma i-a ma pune pe canapea si ma gadila pana la lacrimi de nu mai pute-am.Era foarte tarziu, mi-am sunat parintii sa le spun ca dorm la o colega.

Era ora 23:00 si amandoi ne uita-m la un film de groaza, mie imi era foarte frica, desi Daisuke ma tinea in brate tot mai tremuram.La un moment dat spune ca este foarte cald si isi da tricoul jos, ochii mei erau atintiti asupra corpului sau perfect, nu imi pute-am lua privirea de la el, isi intoarce capul spre mine, eu rosesc si imi indrept privirea in alta parte.Se indreapta spre mine, inima nu mi se mai oprea se pune peste mine si incepe sa ma sarute, eu il imping usor si ii spun ca nu sunt pregatita pentru ceea ce vrea el, el foarte incapatanat nu renunta pana cand il imping de tot si imi i-au lucrurile si plec.El incearca sa ma opreasca, ma opresc un pic, el vine spre mine isi cere scuze, ma saruta drept ramas bun si plec impacata acasa.

Au trecut cateva saptamani, scoala se sfarsii, examenele la fel, Yusuke a luat nota maxima, nici nu ma asteptam la altceva pentru un baiat asa harnic.Eu am luat o nota foarte buna, dar nu maxima, Daisuke nota de trecere, iar Hinaru la fel ca mine.Eram foarte fericita la anul urma sa merg la facultatea de drept, la fel si Yusuke amandoi ne-am inscris la aceiasi facultate, Daisuke vroia sa isi deschida un atelier de reparat masini, iar Hinaru trebuia sa plece in America pentru facultatea de arhitectura.

Prietenul meu cel mai bun pleca, in suflet imi va ramane o rana care cu timpul se va vindeca, dar inainte sa plece am de gand sa ii cer sfatul in legatura cu "binele" si "raul" meu.Hinaru era cea mai sincera persoana, el ma iubea foarte mult, dar stia ca nu pute-am fi cu el asa imi dadu-se drumul in aceea zi la spital.Am vrut sa ii aflu parerea deoarece el imi dorea numai binele.Am mers acasa la el.Ne-am pus pe patul lui amandoi si l-am intrebat ce isi doreste pentru mine el a spus:

-Eu vreau sa fi fericita, desi nu mi-ai dat ocazia sa iti ofer eu fericire si bucurie vreau sa ai parte de ea in bratele lui Yusuke!Da asta vreau, Daisuke te va rani mereu, stii cum e el, te-a ranit din primele zile si tot asa pana iti va devora viata.Yusuke mi se pare un baiat bun, te iubeste sincer la fel ca mine, langa el eu te-as sti in siguranta, langa Daisuke as fi mereu ingrijorat pentru tine, tu decizi nu eu, eu am spus ceea ce cred, decizia iti apartine tie.
Inca o data Hinaru imi dovedea loialitatea si iubirea pe care mi-o purta, dar el nu intelegea ii vroiam pe amandoi langa mine, nu numai pe Yusuke sau pe Daisuke.In cele din urma i-am multumit pentru sfat si am plecat.

Ziua urmatoare, am mers la aeroport sa imi i-au la revedere de la Hinaru, lacrimile mele curgeau siroaie stiind ca nu il voi vedea timp de multi ani, imi pierduse-m cel mai bun prieten si nu ma impacam cu ideea.Inainte sa urce in avion mia spus "Tine cont de sfatul meu, daca vrei feicire, eu asta doresc pentru tine" si cu aceste cuvinte a plecat sprijinul meu, lasandu-ma pe mine singura cu povara alegeri pe mine.Eu trebuia sa fac alegerea, dar pentru a doua oara am pus asta pe baza destinului.Mereu fug de aceasta cale? Sunt asa egoista ca ii vreau pe amandoi! Nu ma gandesc decat la mine.Sa il aleg pe Yusuke, l-as ranii pe Daisuke, sa il aleg pe Daisuke l-as ranii pe Yusuke.Nu vroiam sa ii ranesc pe niciunul, asa ca am decis....pana voi alege ii vreau pe amandoi!

Season II Capitol VIII:O greseala

Eram deja in vacanta, ma trezesc tarziu si profitan-d de faptul ca Daisuke era plecat ca caute un atelier in care sa lucre, eu ii dau un mesaj lui Yusuke in care scrie "Ne intalnim in parc la ora 12:00 adu-ti si rolele!" Eu cu aceste cuvinte ma pregatesc.Dupa ce vin de la baie ma decid cu greu ce haine sa imi i-au, pana la urma mi-am luat o pereche de pantaloni scurti si un maieu mulat roz, o geanta micuta, imi i-au rolele, ma incalt si plec in parc.

Yusuke deja ma astepta nedumerit, el statea pe o banca ganditor cu capul in nori, el nu era de obicei asa, dar l-am intrebat ce a patit, el imi spune razand "Cate nu fac pentru tine? Mi-am cumparat pana si role" La acest raspun si eu incep sa rad, bietul de el pana si role si-a cumparat....El se incalta cu rolele, imi da mie ochelari lui sa ii pun in gentuta mea si se ridica in picioare.Am crezut ca mor de ras cand la vazut ce tare aluneca, se date-a in stanga si-n dreapta si isi agita mainile.Eu il i-au de mana si ii arat cu sa puna picorul unuia in fata celuilalt.In cateva minute prinde miscarea si "patineaza" foarte bine, nici nu ma asteptam la ceva mai bun din partea lui.Patinam amandoi linistiti prin parc, la un moment dat el ma i-a de mana, eu imi "smulg" mana deoarece, nu stiu, dar ceva ma deranja, eu eram cu Daisuke si nu-l pute-am trada.

Mai tarziu am facut un concurs cu Yusuke, eu eram langa banca, iar el langa un copac la cativa metri distanta, intre copac si banca era un stalp, am vrut sa vad care ajunge primul.Pe locuri, fiti gata, start! Am spus eu, eu am ajuns acolo in cateva secunde, Yusuke era aproape, dar deoadata il vad ca da din maini si pierde controlul, il vad cu ochii ingroziti cum se apropie amenintator de mine, Doamne ce proasta sunt!! Am uitat sa ii arat cum se pune frana! In cateva secunde el ma darama jos.

Ma "trezesc" cu Yusuke peste mine si cu buzele lui lipite de ale mele, el se uita ingrozit la mine, eu nu ma deranjez sa ma ridic, ba chiar mai mult inchid ochi, il tin lipit de mine si il sarut in continuare.In acel moment am uitat de Daisuke si de tot, eram numai eu cu el pe pamant si acel moment a parut de vis.El se ridica de pe mine, ma i-a de mana ma ridica si pe mine, dar se uita urat, se intoarce cu spatele si imi spune:

-Eu nu sunt Daisuke asa ca te rog nu te juca cu sentimentele mele asa cum faci cu ale lui, eu nu sunt el, dar daca afla o vei patii rau, iar eu nu voi fi langa tine sa te apar, numai fi asa egoista nu ne poti avea pe amandoi! Raspunsul sau ma aduce cu picioarele pe pamant, realitate este cruda, iar eu numai acum am descoperito, visul meu se termina brusc, s-a spart in mii si mii de bucatele pe care nu le pot aduna din nou.El mi-a spus adevarul nu aveam de ce sa ma supar, dar totusi aveam o fata trista mai ca plangeam, dar ma abtineam.Imi cer scuze de la Yusuke si ii spun sa nu mai fie suparat pe mine caci nu am vrut.El se intoarce spre mine cu o fata blanda, zambitoare si imi spune "Cine se poate supara pe tine..." Ma i-a in brate si ma impaca, dupa aceea eu am plecat si ne-am luat la revedere.

Dupa o zi intreaga petrecuta pe role, veni si seara eram in drum spre casa cand ce sa vad? Il vad pe Daisuke intr-un bar, beat crita.Intru inauntru, eu platesc nota, el sprijin de mine si plecam.Nu a vorbit o vorba cu mine, nici nu m-a observat desi eu il duce-am.Am ajuns acasa la el, am intrat pe usa si l-am lasat pe canapea.Casa era goala, tatal sau cred ca avea treaba.Inainte sa plec il intreb pe Daisuke de ce a baut? El incepe sa rada si ma intreaba "Unde ai fost tu azi?" Eu i-am raspuns ca acasa, e adevarat l-am mintit, dar el a spus "Minciuna!Cum poti sa ma minti?" M-am uitat la el si m-am pus in genunchi langa fotoliu repetandu-i intruna ca nu mint, dar asta l-a scos din sarite si a spus:

-Oi fi eu beat, dar azi te-am vazut cu fratele meu cand te sarutai cu el in parc.Asta nu poti nega, am vazut cum a cazut peste tine accidental, nu era vina lui, dar tu l-ai tras si l-ai sarutat, esti o fata ne nimic! iar eu m-am indragostit de tine ca un prost fara sa vad ca ma jucai pe degete si pe mine si pe Yusuke!Dar vei plati scump pentru ce ai facut, foarte scump!Eu nu iert a doua oara! Ma uit la el care avea o privire plina de ura, incep sa plang si sa-l implor sa nu imi faca nimic, in zadar ma ridica de umeri in picioare, incepe sa ma dezbrace, eu ii dau un picior sub centura si plec spre usa, dar el ma trage de picior si cad prada in mainile acelui "animal" .In zadar ma zbat, nu mai aveam scapare, ma lovea facea ce vrea cu mine, asta era razbunarea lui, de data aceea nu mai era Yusuke sa ma salveze exect cum a spus in parc, plageam si strigam, dar nimeni nu ma auzea.

Dupa trei ore de chin si batai, Daisuke adoarme pe canapea, eram in genunchi cu hainele sfasiate si plageam in continuu, nu am ratat nici o ocazie si fug afara din casa aceea unde mi s-a distrus viata.Fug pe strada in miezul noptii, ma simteam mizerabil, nu stiam unde sa ma duc, la parintii mei nu pute-am, daca ma vede-au in starea asta? Nu, am decis sa merg acasa la Yusuke sa ma refugiez acolo pentru cateva zile, plangeam cadeam si nu ma opream, a inceput sa ploua si eram uda leoarca.Ajunsa in fata blocului unde locuia Yusuke, de abia mai pot urca scarile, sun la usa si imi raspunde el.Yusuke era socat sa ma vada si mai ales in starea in care eram, eu suspinand ii spun:

-Yusu-kee, maa prii-messti in caasa taa?

Seazon II Capitol IX:In stare grava

Dupa ce spun acele cuvinte, implorandu-l pe Yusuke sa ma ajute.El ma i-a in brate si ma duce in camera sa.Nu mai puteam de durere ma durea tot corpul din cap pana in picioare.Iar sufletul imi era sfasiat, aveam rani peste tot, hainele mele erau rupte si patate cu sange, parul meu era ciufulit si ud de la ploaie.Nu imi venea sa cred ca baiatul pe care il iubea imi facuse asa ceva, acum il uram pe Daisuke din tot sufletul si tin toata inima, il uram cum nu uram pe nimeni altcineva, desi langa el am petrecut cele mai frumoase momente, eu le-am uitat din clipa in care mi-a dat prima lovitura, dar nu pute-am sa uit niciodata faptul ca el imi distruse viata si imi zdrobise inima.Yusuke ma pune pe pat, ultima data l-am vazut ca ma invelea cu multe paturi deoarece dardaiam, dupa aceea ultima imagine imi inchid ochii si adorm.

Ma trezesc dimineata in camera lui Yusuke, el nu era langa mine, ma uit sub paturi la corpul meu, eram goala, hainele nu mai erau pe mine.Ma ridic din pat si ma uit la in oglinda.Am ramas socata! Aveam vanatai mari pe incheieturile mainilor, eram albastra pe umeri,pe picioare si pe o parte din fata.M-am pragusit jos in genunchi si am inceput sa imi zgarii pielea pana la sange ca sa nu mai simt urma lui Daisuke amprentata pe corpul meu.Imi era sila de mine insumi, ma simte-am mizerabila asa ca m-am dus sa fac un dus.Am pornit apa, iar la fiecare picur care ma atingea tresaream deoarece ma ustura pielea.A fost cel mai dureroz dus facut in viata mea, am inceput sa tip si sa urlu de durerea pe care o ave in suflet si pe care o simteam pe propriul meu trup.Tipam urlam fara sa ma opresc,am inceput sa si plang in hohote, pana cand m-am pragusit jos.

Yusuke se intorsesera acasa, cand eu am cazut jos, intra alarmat in baie si ma vede cazuta.Pune pe mine un prosop, ma i-a in brate si ma duce in pat.Ma simteam foarte rau, tremuram de frig si tuseam, nu mai aveam nici o putere asa ca Yusuke a avut grija de mine, el m-a uscat, el m-a imbracat, a mers si mi-a cumparat pana si haine noi noute, el a facut totul, nu imi era rusine in fata lui atunsi cand ma imbraca si dezbraca deoarece eu nu aveam putere ma simte-am ca o marioneta pe care nimeni nu o controleaza.Yusuke ma aseaja in pat, ma invale si imi i-a temperatura, aveam 42 de grade, mi-a pus o compresa de apa pe cap si mi-a mai pus o patura pe mine.

Dupa cateva ore mi-am sunat parintii si le-am spus ca voi ramane la o colega timp de cateva saptamani.Simteam o neliniste in glasul mamei, dar pana la urma m-a crezut.

Au trecut mai multe zile in care starea mea nu se schimabase, ba chiar se inrautatise, nu m-ai pute-am sa vorbesc parca cineva imi luase vocea, eram cu adevarat o papusa din plastit care nu se misca, nu vorbea si nu simtea nimic.In acele zile eram goala pe dinauntru si nu pute-am face nimic.Yusuke avea mare grija de mine, mereu afisa o fata balda si zambitoare, desi in sufletul sau stiam ca sufera din cauza mea si ca vrea sa il faca pe fratele sau sa plateasca, el imi dade-a sa mananc, parca eu eram copilul si el mama asa mare grija a avut de mine, nu ma scapa din ochii nici macar o secunda, dormea in aceiasi camera, doar ca el dormea pe jos, imi era mila de el, cum se comporta el de frumos cu mine, iar eu i-am oferit doar amaraciune.

Trecura o saptamana, starea mea se imbunatatise, pute-am vorbi, ma pute-am misca desi fiecare miscare imi provoca durere.Yusuke mi-a cumparat inca o tura de haine, sincera sa fie aveam multe cumparate de el, nici in dulapul meu nu erau asa multe haine.Nu mai aveam temperatura, dar ranile inca se mai vede-au.Vanile de pe trupul meu se vindecau, dar cele din inima mea nu, acele rani se vindecau doar cu iubire si cu mult timp.

Era 5 iulie, venii seara, ma simteam mai bine asa ca l-am invitat pe Yusuke sa doarma cu mine si sa nu mai doarma pe jos.El nu a acceptat, dar la insistentele mele pana l-a urma l-am induplecat.S-a pus cu frica langa mina ca nu cumva sa ma atinga si sa ma raneasca.Toata noaptea s-a jucat cu parul meu si m-a vegheat ca nu cumva sa imi fie iarasi rau.Spre rasarit vad cu ochii intredeschisi sa nenorocitul de Daisuke era peste mine si vroia sa imi faca ceva, eu l-am luat de gat, l-am rasturnat si m-am pus peste el strangandu-i tare de tot gatul.Ma uit atent la el si nu se misca deloc, nu riposteaza nu face nimic se uita in ochii mei cu o privire blanda, imi dau seama ca era Yusuke, fara ochelari, cel pe care il strangeam, dar il intreb de ce nu riposteaza deoarece pute-am sa il omor, el imi spune:

-Poti face ce vrei din viata mea, eu iti apartin tie si voi fi al tau mereu, Shiko, deoarece te iubesc! Si te voi iubii mereu indiferent ce fel de rani ai, eu ti le voi vindeca incetul cu incetul, il voi inlocui pe Daisuke si voi eu in inima ta pentru totdeauna! Cuvintele sale m-au lasat masca, el deja avea un loc un inima mea, il iubeam cu toata fiinta si ii eram recunoscatoare, dar nu-i pute-am arata asta din cauza ranilor care inca nu se vindecasera din sufletul meu.M-am dat jos de pe el, Yusuke era foarte tulburat nici el nu stia ceea ce a spus, dar stiam ca a spus asta cu tot sufletul.

In aceiasi dimineata, Yusuke ma invita sa i-au micul dejun impreuna cu el si mama sa.Ma simteam cumva aiurea deoarece am stat mai mul de o saptamana la Yusuke si nu i-am cunoscut mama.Pasesc tremurand in bucatarie, aveam pe mine o pereche de pantaloni de pijama si o bluza larga.Ma asez la masa langa el si fac cunostinta su mama acestuia.Ea cand m-a vazut parca i-a picat cerul in cap, avea o fata palida.Mama lui avea parul roz inchis impletit intr-o coada lunga si ochii de aceiasi culoare.Parea o persoana de treaba, dar care ma privea cu uimire.Prin soapte il intreaba pe Yusuke "Aceasta este fata de care imi spuneai?" Yusuke o coteste pe mama sa si roseste un pic.Dupa prezentare luam masa impreuna.

Dupa ce am terminat din farfurie am rugato pe mama lui sa ma lase pe mine sa strang masa.Dupa ce am terminat, mama lui a plecat la cumparaturi, iar eu am ramas cu Yusuke din nou acasa.Ziua a trecut repede, speram ca dupa vreo doua zile sa ma intorc inapoi la familia mea si ranile sa mi se vindege de pe corp.

Season II Capitol X:Fapta si rasplata.

A doua zi de dimineata,m-a simte-am mai bine,ranile nu mi se mai vede-au asa tare.Eram hotarata sa merg a doua zi a inapoi acasa,dar nu singura vroiam sa merg impreuna cu Yusuke drept iubitul meu.Da eram hotarata asa il voi rasplatii pe Yusuke pentru grija care a avuto pentru mine.Cum am putut fi asa de oarba?Cum de nu am vazut ca Yusuke era pentru mine si nu nenorocitul de Daisuke?De ce nu l-am ascultata pe Hinaru inainte sa mi se intample ceea ce mi s-a intamplat?

Am fost oprita din gandire de Yusuke care intra pe usa,eu l-am tras repede de mana,l-am lipit de perete si i-am spus ca astazi vom iesi in oras.El a ramas fara cuvinte,doar se uita la mine foarte uimit.Eu eram plina de energie asa ca in secunda urmatoare am inceput sa ii caut prin dulap hainele potrivite.Avea un tricou roz foarte frumos si s-ar fii potrivit cu rochita roz luata de el.I l-am dat si am gasit o pereche de blugi numai buni.I am dat si pe aceia.Eu mi-am dat jos hainele,el s-a intors si mi-am luat rochita,care imi venea foarte bine.El si-a dat tricoul jos,avea un corp superb nu imi pute-am lua privirea,ca in cazul lui Daisuke,sunt identici! Isi i-a tricoul si la fel si blugii.Eu am uitat ca am venit la Yusuke fara banii si fara nici un act de identitate,teoretic daca vreun politist ne-ar fi oprit,eu impreuna cu Yusuke am fi mers la inchisoare si am intra in bucluc mai ales ca i-as baga si pe parintii mei.Ufff!Sa nu ma mai gandesc la asta!

Ne-am incaltat,tot Yusuke mi-a cumparat si pantofii el si-a luat ochelari,sincer cu ochelari il vedeam ca Yusuke fara il vedeam pe Daisuke si am plecat din camera.Mama lui era in bucatarie,eu o salut si ii spun ca ii rapesc fiul pentru cateva ore.Am iesit afara din bloc si ne-am indreptat spre mall in masina lui.Aveam masina am uitat sa va spun,desi tatal sau era cum era le cumpara cadouri foarte scumpe.Eu de felul meu cheltui toti banii si sunt foarte rasfatata,tot ceea ce vedeam si imi placea trebuia il am,dar trebuia sa fiu constienta ca Yusuke nu are multi bani.

Am ajuns in mall,dar parca am uitat de constiinta mea si tot spune-am "Vreau asta si asta,le vreau pe toate!" Parca eram un copil.Bietul Yusuke nu mi-l pot imagina cara vreo 12 pungi de cumparaturi,iar eu continuam sa imi doresc si el sa imi cumpere de toate.Cel mai bine ma facea sa uit o tura de shopping,toate fetele din mall se uitau la mine si la bietul Yusuke care nu se mai vedea de atatea pungi,le auzeam pe cateva spunand "Ce noroc are aceea fata!" Si era adevarat! Eram cea mai norocoasa fata cu un asa baiat de grijuliu si de atent cu mine.

Dupa ce am terminat cumparaturile,am mers la parcare si le-am pus in portbagaj.Yusuke si-a lasa masina acolo si am mers sa ne plimbam prin parc.Era vara,anotimpul cel mai frumos,afara era foarte cald,copiii se jucau peste tot prin parc,iubesc copiii!Cunt cele mai adorabile fiinte,asteptam sa cresc si sa am un copil cat de repede,iar tatal lui sa nu fie altul decat Yusuke.Il iubesc pe Yusuke,ne tineam de mana ca doi indragostiti si asta si eram.El merge si imi i-a o ingetata,foarte gustoasa mai ales ca era cumparata de el.Merge si ne pune-m pe o banca,lumea trecea pe langa noi,Yusuke opreste un om ca sa ne faca cateva poze cu aparatul sau.Prima poza,eu eram in carca lui si cu mainile sus,a doua amandoi ne strambam,a treia el ma ridica de mijloc sus,a patra ne imbratisam si tot asa pana avem in jur de 20 de poza impreuna.In parc erau multi copacii,intrunul era o pisicuta,ceva obisnuit,fetita se tot intindea dupa pisoiul ei si plangea,copacul era foarte mare si inalt,iar pisica era fix in varf.

Yusuke,ma roaga sa ii tin ochelari cat timp el se urca in copac,imi era foarte frica sa nu cada si sa pateasca ceva.El se urca in copac ca o felina,i-a mica pisicuta,dar cand sa coboare o creanga se rupe si cade.Yusuke!! am tipat eu,m-am dus repede la el,pisica nu avea nimic,fetita si-a luato si a plecat,dar Yusuke nu imi raspundea,m-am pus peste el si am inceput sa ii dau palme,dar nimic!Am inceput sa plang si am vrut sa sun la salvare,cand simt o mana ca ma cuprinde si ma trage spre ea,era Yusuke care facuse o gluba proasta,foarte proasta incat m-am decis sa nu mai vorbesc cu el pana nu imi demonstreaza ca ii pare rau sincer.

Au trecut cateva ore,iar eu stateam pe banca si il ignoram complet pe Yusuke.El nu facea altceva decat sa ma ignore si el.Era foarte inteligent,vroia sa vada care cedeaza primul.Eu am rezistat pana la un punc cand el s-a ridicat de pe banca si a plecat bine mersi in treaba lui.Atunci eu chiar m-am suparat si am sarit pe el de l-am doborat.El imi spuse "Imi pare rau" eu il iert.Ochii nostri erau foarte apropiati,mi-am amintit de fiorul primului sarut al nostru,tot aici in parc.El isi apropia buzele ince,incet de ale mele,mai lipsea un centimetru pana la sarut,dar eu nu il pute-am saruta ceva in inima mea imi spunea ca nu pot face inca pasul acesta.Yusuke se ridica si imi spune "Azi ma voi duce la Daisuke!" Cand am auzit aceste cuvinte m-am speriat,i-am spus ca nu va pleca nicaieri,va sta cu mine si nu ma va lasa singura,mai ales pentru Daisuke,cine stie ce va patii daca va merge,pot sa se bata amandoi pentru mine si unul dintre ei sa fie ranit grav.

Dupa vreo cateva ore,am ajuns acasa si l-am convins impreuna cu mama lui sa nu mearga nicaieri.Asa a si facut.Era noapte,mama s-a imi puse pijamalele la spalat si nu aveam cu ce sa ma imbrac asa ca am luat o camasa din dulapul lui Yusuke.Cand vine Yusuke si ma vede cu camasa sa ma intreaba "Cee facii tu cu camassa mea?" Avea un tremur in voce si se uita cu o privire ciudata la mine,era rosu la racul se intoarce cu spatele si imi spune sa o dau jos.Eu ii explic ca daca o dau jos voi dormii doar cu lenjeria pe mine,atunci el este de acord sa tin camasa pe mine.Ma pun in pat,dar el se pune pe jos,eu ii spun sa vina langa mine,dar refuza intruna,pana cand il conving,puterea mea de convingere este foarte mare! Era ora unu noaptea,iar el nu dormea statea si se uita pe pereti si se juca cu parul meu roz,intr-un tarziu il simt ca se acopere se invarte si adoarme.Eu ma ridic dupa ce a adormit si il sarut pe obraz urandu-i noapte buna deoarece in urmatoarea zi urma sa merg la parintii mei si sa li-l prezint pe Yusuke.

Acest capitol este cu dedicatie pentru ღAlℓஐ

Season II Capitol XI:Prezentare

Ma trezesc de dimineata si o sun pe mama si ii spun ca vom avea un musafir.Ea timp de o saptamana nu stia nimic de mine si era foarte ingrijorata si suparata,iar de tata nici numai spun,mai ales ca a auzit ca voi veni acasa cu iubitul meu.Il trezesc pe Yusuke,mancam amandoi la micul dejun si dupa aceea ii caut un costum frumos.Trebuia sa se imbrace in costum pentru tatal meu,caci lui asa ii placea.Eu imi i-au o pereche de blugi si o bluza larga prinsa la mijloc de o centura,nu mai spun de unde le am....mama lui ne ureaza noroc si plecam amandoi.

Ne urcam in masina si ajungem in fata casei,Yusuke imi dechide usa de la masina ca un dom,doar asta era.Tata se uita de pe geam la noi.Il i-au pe Yusuke de brat si sun emotionata la usa.Imi raspunde mama mea cea dulce cu o voce putin uimita.Eu impreuna cu Yusuke intam in casa,se simtea tensiunea si ma temeam sa nu ma molipseasca si sa pierd controlul.Tata se uita chiudat la Yusuke si il intreaba cum il cheama.El isi spuse numele "Yusuke Uchiha" Tatalui meu ii cazura fata,iar mamei ciasca din mana.Yusuke se uita la parintii mei si intreaba daca totul este in regula.Ei spun ca da.

Mai tarziu ne invita la masa,tata era in capatul mesei si se uita insistent la Yusuke,iar mama avea o figura speriata.Ce se petrece?Am ratat ceva? Tata incepe ca il interogheze pe Yusuke:unde stai?cu ce te ocupi?ce planuri ai cu fiica mea? si tot asa.Mama m-am intrebat:
-Dar spune-ai ca il cheama Daisuke? Yusuke i-a initiativa si ma scoate din belea.
-Doama Sakura, eu sunt geamnul lui Daisuke,Shiko l-a vazut cu o alta fata si a fost foarte ranita,de aceea a stat o saptamana la asa zisa "colega" dar a stat la mine,iar eu am avut grija de ea,i-am cumparat haine i-am facut toate poftele,iar fiica dumneavoastra s-a indragostit de mine,iar eu de ea.Asta s-a intamplat. Mama se uita ciudat la mine,iar tata care manca linistit se uita cu o privire agresiva la mine si la Yusuke si spune "Ati facut cumva dragoste?" Eu am inceput sa strig la tatal meu sa taca din gura.Ce intrebari mai punea Doamne!! Yusuke se inrosii un pic,dar nu raspunse la intrebarea tatalui meu.In acel moment il uram pe tata!

Admosfera se mai linisti.Yusuke nu era prea vorbaret,dar tata ii spune sa le povesteasca ceva despre familia lui.
-Pe tatal meu il cheama Sasuke Uchiha si este avocat,iar pe mama o cheama Karin Uchiha si este casnica.Parintii mei s-au despartit din motive personale,eu am ramas cu mama,iar Daisuke cu tata.Ma uit la mama care tremura si se uita la tata cu o fata de speriat.Tata parea linistit de raspuns,dar putin ingrijorat.Yusuke a intrebat daca ii cunoaste pe parintii lui de au facut asa o fata.Tata raspunde linistit ca nu-i cunoaste.

Parintii mei pareau sa fie multumiti de Yusuke,nici sa putea mai bine.Imi i-au la revedere de la Yusuke care imi spune ca ziua urmatoare imi va aduce restul hainelor si raman acasa.Vreau sa ma duc in camera mea,dar tata imi spune pe un ton grav "Trebuie sa discutam" Eram cu totii in living,tata,mama si eu.Tata mi-a spus sa nu ma mai apropii de acel baiat nici macar sa vorbesc cu el si mai ales nici nu vroia sa auda ca suntem impreuna.L-am intrebat de ce,el nu mi-a raspun.Mama statea si se uita nu scotea o vorba,tata imi spune ca sunt pedepsita,o luna nu am voie sa ies din casa si imi mai spune ca imi este interzis sa il mai vad pe Yusuke.

Plec in camera mea suparata.O zi asa frumoasa se termina groaznic.Uff!! de ce? Yusuke s-a prezentat impecabil in pata parintilor mei,dar de ce imi era interzis sa il vad?Ce secret ascunde-au parintii mei?

Multumesc pentru dedicatie ,esti o scumpa:*
Imi place mult capitolul,abia astepte sa pui next-ul

Season II Capitol XI:Inmormantarea

Ma trezesc de dimineata de telefonul mobil.Era Yusuke care imi spune sa merg in fata casei deoarece parintii mei nu-l lasasera sa intre si are ceva important sa imi spuna.Eu fug repede pe scari in jos si ii spun tatei ca are ceva important sa imi zica.La insistentele mele tata il lasa pe Yusuke inauntru.Era imbracat complet in negru si avea o figura care ma speria.Eu il intreb foarte speriata ce s-a intamplat iar el imi spune:
-Daisuke a avut un accident cu motocicleta,s-a inbatat si a plecat cu motocicleta din vina mea.Am fost la el si i-am cerut explicatii,iar el s-a infuriat cand a aflat ca sunt iubitul tu si a plecat suparat.A intrat intr-un stalp,iar doctorii nu am mai putut face nimic,a murit!!

Cand am auzit cumplita veste,am cazut in genunchi.Desi il uram pe Daisuke am inceput sa plang cu lacrimi amare pentru pierderea sa.Dar sa nu mai spun de Yusuke care era ravasit.A inceput sa planga si sa dea vina pe el.Parintii mei se uitau ingroziti,pana si tata l-a consolat pe Yusuke pentru cumplita pierdere,iar mama pe mine.L-am luat pe Yusuke in brate si am inceput sa plangem amandoi ca doi copii pana cand lacrimile noastre se uscara.Mama l-a lasat pe Yusuke sa stea in sufragerie cat timp eu imi alegeam hainele pentru a merge la inmormantare.Mi-am luat o rochie neagra pana la genunchi si cu pantofi la fel.Eram in camera si plangeam cu lacrimi fierbinti,in acel moment toate amintirile mele impreuna cu Daisuke se desfasurau in fata mea,dar si momentele urate si marcatoare.Am coborat jos unde Yusuke inca plangea cu amaraciune,iar mama il consola.

L-am luat pe Yusuke si am plecat la inmormantare.L-am rugat sa imi spuna ce s-a intamplat de fapt pentru ca stiam ca a mintit de fata cu parintii mei.
-Nu am ascultat de tine si de mama.Dupa ce am plecat de la tine nu am mers acasa am mers la Daisuke.El statea linistit pe canapea,iar tu sufereai din cauza lui.Am intrat in casa si am inceput sa ne certam.Tata a vazut totul,dar nu s-a deranjat sa ne opreasca sau sa il opreasca pe el cand a plecat.La ora trei dimineata am aflat cumplita veste de la mama.Asa s-a intamplat Shiko numai din vina mea!

Bietul de el nu mai putea de durere si la fel si eu,dar parca ceva din mine se bucura intr-un fel si intr-un fel se intrista.Am ajuns la un cimitir mare.Acolo erau multe morminte de diferite forme si marimi.Am uitat sa precizez ca in aceea zi ploua groaznic,iar eu nu avem umbrela.Ploaia m-a udat leoarca,pana la piele.Am mers un pic mai incolo si acolo am vazut-o pe mama lui Yusuke,Karin,care plangea.Ma duc la ea,o i-au in brate si incepem sa plangem amandoua.La imormantare nu erau multi oameni,fostii colegi de a lui Daisuke si restul rudelor.Langa sicriu vad un barbat inalt cu parul tepos care se uita spre cer si picurii de ploaie ii curgeau pe fata.S-a intors cu fata spre mine si Yusuke.El mi-a spus ca este tatal sau.Tatal sau? Puteam jura ca era un coleg.Yusuke seamana leit cu tatal sau cu exceptia suvitelor roz inchis in rest spune-ai ca sunt una si aceiasi persoana.Tatal sau nu plangea dupa fiul sau.El se indreapta amenintator spre mine si Yusuke.

-Yusuke,fratele tau a fost un inconpetent, demn de nimic!Tu nu esti asa si vreau ca tu sa nu patesti asa ceva din cauza acestei fete! Fratele tau a iubito,iar ea si-a batut joc si uite unde l-a adus iubirea,vezi Yusuke!! Tatal sau a inceput sa strige la el,iar Yusuke statea si asculta ca prostul.Acest om nu era tata,nu avea sentimente era rece si gol pe dinauntru.

-Si eu am iubit Yusuke in tinerete si am iubit sincer,dar ca in cazul fratelui tau aceea fata si-a batut joc de mine.Asa mama asa fiica si nu vreau sa te mai vad cu fata asta niciodata!Ai inteles? Cum adica "asa mama asa fiica" si ce avea cu mine.Incepe-am sa ma simt vinovata de moartea lui Daisuke,dar era prea de tot sa strige la propriul fiu chiar la inmormantarea celuilalt.Eu ridic tonul si ii cer explicatii tatalui sau,adica el nici nu mi-a vazut mama si spunea ca sunt ca ea.El se uita la mine si imi spune un singur lucru "Intreaba-l pe fratele meu Itachi el iti va spune adevarul"

In acel moment am ramas masca si eu si Yusuke.Ne uitam unul la altul si il vedeam pe Sasuke Uchiha care pleaca linistit de la inmormantare.Adevarul?Care adevar?Doar nu....doar nu eram verisoara lui Yusuke.Nu,asa ceva nu se putea! Am decis impreuna cu Yusuke sa plecam si sa mergem la parintii mei ca sa imi spuna acel "adevar".

E cam scurt....