Trip to the people word

Sall tuturor am inceput un nou fic si sper sa va placa.... acest capitol este dedicat unei persoane... acea persoana stie ca la ea ma refer! deci sper sa va placa!
Capitolul 1

Cerul este un loc misterios, nimeni nu stie cum este lumea de dincolo, decat cei care pasesc in stransoarea morti. Multi isi pun intrebari legate de ce se intampla cand devi nefinta.
Eu stiu ce se petrece, deoarece moartea m-a m-a luat de pe Pamant si de langa ai mei la o varsta frageda. Nu am stiut ce este dragostea decat dupa ce am ajuns in lumea de dincolo. M-am indragostit de un om. Sunt un mesager mai special care trebuie sa pastreze echilibrul dintre lumea pura - raiul si lumea inpura - Pamantul.
Am fost trimisa pe Pamant din ceruri, intr-o casa parasita de ani buni. Ultimi proprietari au murit in urma cu mult timp. Este o casa foarte vechie, mare, crapata cu giamuri sparte. Inauntru era la fel de mare, incapatoare, cu perdele rupte, galbene de atat timp, scarile subrede, panze de paianjan unde dadeai cu ochiul, pereti crepati, fotoli, canapele ponosite, rupte si mancate de moli, parchetul spat, putred, in baie era o cada murdara, un wc si o oglinda sparta in mii si mii de bucatele. In trunul din dormitoare era o biblioteca cu carti prafuite, un pat cu baldachin plin de panze de paianjan, un sifonier rupt cu cateva haine de dama in el.
Casa era intr-o paragina totala. Iar eu trebuia sa stau in ea...
Acum gata cu casa ciar fi sa va povestesc de mine!
Era 1 Decembrie 1852 pe atunci se purtau rochii lungi cu crinolina, cuafuri foarte sofisticate si sa nu uit umbrelute. Eu in acest an aveam 18 ani aveam parul blond cu o suvita alba, ochii mari si mov, un trup de invidiat eram o partida buna, pe care baieti o vroiau. Mama era mandra de mine. Mama a fost o persoana buna cu parul roscat si ochii mov ca ai mei. Nu o pot uita pe fiinta care mi-a dat viata, ce doa imi e de ea! Dar totusi sunt o fantoma acum, si nu mai am sentimente sau asa credeam.
Stateam intr-o casa mare, adica aceasta, noi am fost primi proprietari. Tata a facuto, era un tip de treaba cu parul negru si ochi rosi. Mai aveam o sora mai mica, numele ei era Aminata, o pustoaica de 12 ani blonda ca mine, cu ochi rosi ai tatei.
Mereu ne intrebam de ce noi suntem blonde avand in vedere ca mama era roscata si tata avea parul negru.
Totul a inceput cand mama a vrut sa ma.....

Acesta este primul capitol, cam scurt dar al 2 va fi mai lung!
Sper ca va place!
Va rog comentati!
Pa pa!

Frumos draga mea
Si mersi =3
>:D<
Mi-a placut totul inclusiv casa =)))
Mi-ar placea si mie sa stau intr-o casa dintracea =)))))
Descrierea a fost buna :-? n-am ce comenta.
Astept nextul >:)

Hei luna.
Un nou fic nu ? Desigur , iar fac pe proasta .
Ficu` este dragut , cateva greseli de scriere, dar se rezolva cu un EDIT . ;)
Astept nextu` . !
Z`by !

Capitolul 2

Totul a inceput atunci cand mama a vrut sa ma casatoresc cu un baiat dintr-o familie instarita, ca noi. Numele lui era Arthur, un tip fitos, inganfat, cu niste arfe in el de iti venea sa o ei la fuga, avea ochi negri, parul castaniu, o inima rece ca ghiata si un creier cat o nuca. Avea 20 de ani. Pusese ochii pe mine de mult, imi facea mereu "avansuri", la care nu raspundeam pentruca nu simteam nimica pentru el.
Parinti nostri stabilisera sa ne intalnim la o berarie. Nu banuiam nimica, mama imi spusese, sa ma inbrac frumos. O intrebam de ce dar nu vroia sa imi spuna.
Luasempe mine o rochie frumoasa, lunga cu crinolina, aveam un decolteu micut, rocha avea culoarea mov deschis, ca ultim accesoriu mai aveam si o unbreluta neagra de catifea. Ma duc la berarie si dau cu ochii de Arthur, pe care nu prea il agream, ma invita sa stau cu el la masa, accept, pentru a nu parra nepoliticoasa.
Chiama un chielner, isi comanda o bere iar mie un ceai. Se uita insistent la mine, incearca sa se apropie, eu ma dau mai incolo intrebandul daca nu are destul spatiu.
Se uita mirat, pune mana pe masa si o strange. Imi dau seama ca gestul meu l-a enervat, incerc sa plec dar el ma prinde de inchietura maini.
Gandurile mele:

Asta ma crede o proasta care ii cade in plasa? Peste ce obsedat am dat! Na! Ori ce bine nu ramane ne rasplatit! Nu trebuia sa ii accept invitatia! Intrebarea e cum scap de aicea?
Uf! Asta e sigur mana parintilor!
Dar lasa, imi i-au eu revansa!

Vine intr-un final chielnerul cu berea si ceaiul. Le pune pe masa dupa care pleaca.
Ii spun lui Arthur:
- Hei uite o domnisoara in pantaloni, in loc de rochie! El se intoarce repede dupa care o tai. Se intoarce spre mine si constata ca am disparut de langa el.
Ma grabes acasa, baricadanduma in camera si incep sa ma minunez de ideile parintilor. Sa ma marit cu unl ca el, mai bine raman singura.
Se aude un ciocanit la usa mea, era Aminata, deschid usa si ea intra chicotind in fata mea. O intreb de ce rade, unflanduma in pene. Imi spune ca de mine pentru ca am intrat in casa ca un uragan, apoi ma intreaba razand:
- Cum ti se pare "viitorul tau sot"?
Auzind asta ii dau o perna in cap si ii zic:
- Cum indraznesti sa il faci pe Arthur "viitorul" meu sot?
- Scuze dar nu m-am putut abtine! Deci cum a fost intalnirea?
- Oribila! Nu vreau sa povestesc!
- Le-am spus parintilor ca nu va merge, dar nu m-au ascultat. Scuze surioara ca iti zic dar cred ca va trebui sa te mariti cu Arthur, vrei, nu vrei!
- Ce? Nu o voi face ici moarta, vreau sa ma casatoresc cu cel pe care il voi iubi nu cu Arthur!
Stiu, dar trebuie pentru onoarea familiei, nu noi hotaram!
Eram scarbita, ce aveau parinti mei cu mine? Sora mea poate era mica, dar era agera la minte. Avea perfecta dreptate. Ce sa fac? Nu vreau sa ma marit cu Arthur, dar nu ma indragostisem de nimeni ca sa scap de el.
A 2 zi.......

Acesta a fost capitolul 2
Sper ca v-a placut!
Pa pa!

Hoppa`! Ma cam dat`o in biscuiti? Cum de nu am trecut eu p`aici. Cap rotund, de ce? In fine treci peste mica scena. Imi place mult aceasta povestea, imi aminteste de vremurile cand femeile erau imbracate in rochii elegante si cuafuri de alea...te prinzi tu! Parca asi fi la istorie desi aici nu adorm! Minunat!! Ieeeii! Avem un castigator! Asteptam next! Ce se intampl a2a zi? Intra in actiune un posibil partener pentru sora lui Aminata? :> Poate ma mai tin nervii pana atunci!

Bye-Bye! :x deLL-Chan^^

Mersi!

Capitolul 3


A 2 zi ghiciti cine imi calca pragul usi, si teritoriul... era Arthur si parinti sai, venisera sa discute despre nunta cu ai mei. Se asezase ca un porc pe canapea mai degraba se aruncase pe ea.
- Am venit sa discutam cu voi! Spuse tatal lui Arthur.
- Da spuneti cand vreti sa o puneti, stiu despre ce vreti sa discutam! Spuse tata.
Eu si Aminata iesim din camara asezandune in dreptul scarilor, pentru a asculta conversatia.
Arthur isi deschida gura spunand:
- Eu ma pot casatori cu ea chiar si maine daca o fi!
- Dar ea te iubeste? Intreaba mama
- Pe mine nu ma intereseaza daca ma iubeste sau nu! O vreau doar pe ea!
Eram scarbita de el, nu il interesa daca il iubesc sau nu ma vroia doar pe mine, ca o jucarie de pe raft asta ma credea. Aceasta era obsesie nu iubire. Aminata ramasese masca nu mai facea nici un gest ramasese cu privirea fixa pe el, parca lar omora doar din privire.
- Dar daca nu te iubeste de ce vrei sa te casatoresti cu ea? Nu veti fi fericiti! Spune tata.
- Nu ma intereseaza de fericire, o vreau!
Imi venea sa il omor, nici nu ii pasa de sentimentele mele, ce casnicie era asta? Daca ma casatoresc cu el viata mea era conpromisa, ma auto distrugeam.
- Uite cum facem daca pana la bal o faci sa te placa atunci va fi a ta, dar daca nu te va place o vei lasa in paca. Spune tata.
- Bine! Dar daca nu o am eu, atunci nu o va avea nimeni!
Cu ultimele cuvinte pleaca din casa mea. Se pare ca painti mei nu sunt asa de rai, se gandesc si la mine, dar totusi imi negocea viata ca la piata.
Nici o sansa, nu ma va avea! Rasuflu usurata. Dar ultimele cuvinte ale lui ma cam speria.
In ziua urmatoare Arthur maastepta cu automobilul pentru a ma duce la cursurile de dans. Nu vroiam sa ma duca, dar cedez din cauza insistentei lui. Ma pun pe banchieta din spate si porneste masina. Vantul imi sufla parul, iar fulgi de nea se topeau pe fata mea calda. Ajungem la cursuri, ii multumesc ca m-a adus.
- Se pare ca incepi sa ma placi! Zambi el.
- Nu, nu te plac este o diferenta mare intre a placea si a multumi!
Ma intorc cu spatele, iar el isi sterge zambetul de pe fata s-a stearsa.
Se termina ora de dans dar....

Acesta a fost si capitolul 3.... scuze am luat un pic de vacanta de cand cu scoala!
Capitolul 4 il voi adice cat pot de repede!
Sper ca va placut!
PA PA!

Aici e Anzo-Chan!!
Scuze ca nu am trecut mai repede pe aici,dar scoala asta
Un nou fic,este mult mai frumos ca primul si imi place faptul ca actiunea se petrece in Epoca Victoriana.Astept urmatorul capitol,e o poveste interesanta pe care chiar vreau sa o citesc.

Mersi mult Shizuca (Anzora)... defapt nu toata actiunea se va intampla in aceasta epoca! Doar inceputul.... vei vedea(veti vedea)
Mersi si mie misepare ca e mai bun decat primul!

luna a scris:

Mersi mult Shizuca (Anzora)... defapt nu toata actiunea se va intampla in aceasta epoca! Doar inceputul.... vei vedea(veti vedea)
Mersi si mie misepare ca e mai bun decat primul!

Ai uitat un "i" la numele meu ....nu conteaza,se vede ca ai progresat mult,iar ideea este fantastica,pur si simplu o ador.

Mersi.... am scris un sfert din poveste..... uf dabia astept saa va arat actiunea!

Capitolul 4


Se termina orele de dans dar se pare ca Arthur era in fata usi. Ma urc in automobil fara ai spune ceva. Ajungem acasa, unde mama imi arunca o privire stranie si ma intreaba cei cu mine de am ajuns asa de repede.
- Pai... m-a dus si m-a adus Arthur.
- Aha, deci v-ati inprietenit! Surade mama.
- Nu, am cedat doar insistentei lui!
Dupa aceste ultime cuvinte adresate mamei plec in camera mea.
Chicoteam, eram foarte fericita, balul se apropia si nu prea cred ca mai trebuia sa ma marit cu el... oricum nu o faceam...
Dupa cateva minute apare Aminata care vroia sa mergem la o plimbarica.
Imi i-au salul si iesim afara. Afara ningea si fiecare fulg de nea care cadea din cer parca dansa, era minunat, era ca un peisaj desenat de un pictor si pus intr-o rama. Un fulg se aseaza pe buzele mele si se topeste imediat.
Dupa lasarea intunericului ne intoarcem acasa unde e bine si cald.
Au trecut mai multe zile si venise insfarsit minunata zi a balului.
Eram extaziata balul era in seara asta, Arthur nu mai venise pe la mine de ceva timp iar tata zice ca sar putea sa nu ma mai marit cu el.
Am inceput sa ma pregatesc pentru bal. Alesesem sa port o rochie alba lunga, cu crinolina si mici pietricele pe ea, manusi albe, un colier finut cu pietricele, cercei lungi, parul mil stransesem intr-un coc dar suvita mea alba o lasasem libera, iar ochii mei mov straluceau!
Tata, mama si Aminata se pregateau si ei:
Tata alesese un costum de culoare crem, mama avea o rochie lunga rosie cu auriu care ii scotea parul ei roscat prins intr-un coc cu cateva sivite ondulate lasate libere. Aminata alesese o ochie de culoarea verde deschis si parul lasat pe spate ondulat. Pustoaica zici ca era o papusica acsta era primul bal pentru ea...
Dupa ceva timp am ajuns la balul mascat, iesim din automobil iar Artrthur imi intinde mana pentru al insoti.
Il i-au de mana stramband din nas. Intram si se aude un vals pe care incepem si dansam. Aminata se aseaza la o masa inpreuna cu mama si tata.
Dansam atat de gratios pe vals inpreuna cu Arthur, ba chiar niste persoane au iesit din ring pentru a ne privi pe noi.
Dupa ce s-a terminat melodia Arthur imi spune: "Nu-i asa xa facem un cuplu frumos?"
Mahnita ii spun: "Nu prea cred!"
Ma ia de mana si ma duce afara pe balcon unde imi spune:
- Vrei sa te casatoresti cu mine?
- Nu! Imi pare rau pentru tine dar noi 2 nu ne potrivim! Nu te iubes si nu te voi iubi!Vreu sa fiu cu cineva care ma iubeste si ma respecta!
Arthur incepe sa rada si imi spune in bagjocura:
- Tu crezi ca femeile si barbati au drepturi egale?
Ii raspund nervoasa:
-Da! Asa cred, acesta e punctul meu de vedere!
- Pai ce-ar fi sa te luminez? Femeile sunt niste fiinte care trebuie sa faca copii, sa ii creasca, sa ne faca nou toate poftele si sa fie casnice! Nu au drepturi ca noi barbati!
In acel moment ma infuri, fata mi se inroseste ca rosia si il pleznesc peste fata atat de tare incat ii ramane inprimata foma maini mele:
- Tu esti doar un arogant care nu stie ce e dragostea, ai cerut pe cineva in casatorie fara a stii cum se numeste!
- Ba nu-i adevarat stiu ce am facut!
- Serios? Atunci cum ma chiama?
- Asta nu conteaza!
- Ba conteaza! Vrei sa traiesti cu cineva... dar nu stii cum o chiama. Ce patetic! Dar iti voi spune cum ma numesc ca sa stii pe cine luai de sotie!
Ma chiama Sora!
- A da am uitat, te chiama Sora!
- Imi da, dar ce conteaza pentru tine!
Ma intorc cu spatele pentru a pleca, dar inainte sa ajung la pragul uisi Arthur imi zice"Daca nu esti a mea, atunci nimeni nu te va avea!
Nu bag in seama amenintarea si intru in sala in care se tine balul. Un tip cu masca ma invite la dans. Accept cu multa placere invitatia la dans. Era o melodie de vals foarte frumoasa, am dansat pe aceasta melodie.
Dar cand s-a terminat melodia o....

Acum o sa va arat cam cum aratau:

Aminata
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Mama Aminatei si a Sorei
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Sora
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Aceste imagini nu sunt cu ele la bal ci cum aratau in momentul actual
Sper ca va placut capitolul 2
Comentati va rog!
Pa pa!

ma scuzati capitolul 4

Ce arogant este Arthur!Nu il suport!Ce tupeu pe el
Imi place mult povestea,urmatorul capitol plzzzz

Capitolul 5

Dar cand s-a melodia o bubuitura ca si cum cineva ar fi tras cu un pistol se aude. In urmatorul moment imi dau seama ca cineva a tras in spatele meu.
Ma prabusesc iar sangele tasneste din mine formand o balta rosie.
Rochia mea alba capatase o culoare rosiatica. Aeai inpresiea ca scenariu apartine unui film. Oameni tipau, fugeau panicati, parca vedeau moartea.
Nu stiu cine a fost si de ce, dar singurul lucru pe care il stiu este camama, tata si Aminata au venit la mine, ma rugau cu ochii in lacrimi sa raman cu ei. Am inchis ochii pentru totdeauna in bratele tatalui meu, care se patase de sangele meu varsat pentru nimic!
Aceasta amintire imi cutreera gandurile, dar nu am doar un singur regret, ca am parasit persoanele drage asa de repede lasandule doar amintirea mea patata de sange.
Oricum nu mai am sentimente dar am o misiune inportanta de dus la sfarsit.
Tocmai ce ma facusem comoda, dae dintr-o data apare afurisitul de Sarigami ca de obicei inbracat in negru si cu minune un bat in mana inloc de coasa... daca ar auzi ca l-am facut afurist, cred ca mi-ar "taia capul"
Dar nu venise singur, ci cu prietena mea din lumea de dincolo Ania.
Ea e de varsta cu mine numai ca provine din Anglia, a murit intr-un accident de masina. E o fire vesela, buna-dispusa si nebuna, are parul negru, foarte negru si ochi verzi-albastrui. E o adevarata papusa cu un corp frumos, ca al meu. A aduso ca partenera in aceasta misiune si ne-a spus sa ne "schimbam locatia" defapt nu ne-o schimbam trebuia doar sa facem ceva in plus! Ne-a dat o misiune si mai grea dar in acelas timp ma fascina.
Acum puteam sa iesim din casa aceasta darapanata, dar plina deamintiri si sa exploram orasul. Sarigami a facut un fel de vraja ciudata si ne-a dat niste bratari si cate un inel cu craniu si ne-a mai dat cate un corp.
Eram in carne si oase. Eram bucuroasa ca avem un corp, dar nu ne-a dat si sentimente cel putin asa cred.
Ne-a spus ca nu trebuie sa ne lovim sau atinga un om deocamdata ce mult pentru o saptamana, deoarece isi va da seama ca suntem fantome. A spus ca avem amandoua cate un corp dar daca ne atinge cineva cu mana atunci mana acelui om va iesi prin noi. Mi s-a parut ciudat, adica avem un corp si daca suntem atinse de cineva, mana lui va trece prin noi... poate ca vorbea cu subanteles, poate se referea la altceva si stiti la ce ma gandesc!
Oricum se pare ca e doar de camuflaj! A mai spus ca ne vom muta in mijlocul orasului sa o creada el, eu nu ma mut de aici, si la ora 12:00 noaptea trebuie sa mergem la templul "Raza soarelui", acest templu este situat pe un deal mare chiar langa oras, nu e de mers mult pana acolo.
Trebuie sa ne uitam in oglinzile din el. Aceste oglinzi ne arata care persoane fac vraji pentru a contacta spiritele. Dar dese ori contacteaza demoni si se intampla lucruri ciudate, strani.
Demonilor le place doar sa posedeze oameni si s-ai chinuie.
Daca nu actionam acei oameni vor muri in scurt timp. Aceasta este misiunea noastra. Una dificila pentru ca sunt multi oameni care fac asta intr-o tara si uneori ajungem prea tarziu. Dar se intampla foarte rar chiestia asta tragica. Pentru ca suntem inpartiti cate 2-3 pe sector (tara).
Dar chiar si asa sunt multi oameni intr-o tara si este greu sa ii supraveghiem pe toti, dar de asta avem oglinvile, ele ne arata cine sunt acele persoane. Oameni incep vraji satanice dupa 12:00 noaptea.
Aceasta este prima misiune a Aniei, ea nu este de mult spirit si e foarte entuziasmata. Eu sunt ma vechie am 159 de ani de cand sunt spirit si am avut o groaza de misiuni, dar nici una ca asta. Sarigami dispare iar Ania se indreapta spre oglinda, si incepe sa tipe, era felul ei de ati arata ca este bucuroasa se atinge pe fata si spune:
- Am uitat cat sunt de draguta!
Se pare ca se flateaza singura... tipic ei!
Dar eu ii spun:
- Ai fi si mai dragalasa daca nu ai tipa!
- Dar Sora uitate si tu in oglinda sa vezi cum arati!
Ma uit in oglinda si nu imi vine sa imi cred ochilor. Dupa atatea ani ma pot vedea intr-o oglinda uitasem cat de bine arat. Urc repede in fosta mea camera si sar in pat. Din el iese o fotografie , eram eu cu cu familia mea.
Ma asez pe pat si ma uit la fotografie, chiar daca era alb negru arata bine, dupa atatea ani nca e aici. Ania vine dupa mine se aseaza langa mine, imi i-a fotografia si imi spune.....

Gata capitolul 5 sper ca v-a placut!

Ania
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Super capitolul!Prima lor misiune,sper sa o duca la sfarsit

Defapt e prima misiune a Aniei!
Si vom vedea ce se intampla... nici eu nu stiu prea bine daca o vor duce sau nu!

Deci sa incep. Ceste cu bold si respectiv bold italic. Deci sa inceapa plansul si dedicatile pentru maicamea

luna a scris:

Capitolul 5

Dar cand s-a melodia o bubuituraSa ma impusti daca am inteles ceva aici? ca si cum cineva ar fi tras cu un pistol se aude. In urmatorul moment imi dau seama ca cineva a tras in spatele meu.
Ma prabusescvirgula iar sangele tasneste din mine formand o balta rosie.
Rochia mea alba capatase o culoare rosiatica. Aeaiaveai inpresieaimpresia ca scenariu apartine unui film. Oameni tipau, fugeau panicati, parca vedeau moartea.
Nu stiu cine a fost si de ce, dar singurul lucru pe care il stiu este camama, tata si Aminata au venit la mine, si ma rugau cu ochii in lacrimi sa raman cu ei. Am inchis ochii pentru totdeauna in bratele tatalui meu, care se patase de sangele meu varsat pentru nimic!
Aceasta amintire imi cutreeracutreiera gandurile, dar nunu-ul dispare de aici am doar un singur regret, ca am parasit persoanele drage asa de repede lasandule doar amintirea mea patata de sange.
Oricum nu mai am sentimentevirgula dar am o misiune inportantaimportanta de dus la sfarsit.
Tocmai ce ma facusem comoda, daedar dintr-o data apare afurisitul de Sarigami ca de obicei inbracat in negru si cu minune un bat in mana inloc de coasa... daca ar auzi ca l-am facut afurist, cred ca mi-ar "taia capul"
Dar nu venise singur, ci cu prietena mea din lumea de dincolo Ania.
Ea e de varsta cu mine numai ca provine din Anglia, a murit intr-un accident de masina. E o fire vesela, buna-dispusa si nebuna, are parul negru, foarte negru si ochi verzi-albastrui. E o adevarata papusa cu un corp frumos, ca al meu. A aduso ca partenera in aceasta misiune si ne-a spus sa ne "schimbam locatia" defapt nu ne-o schimbam trebuia doar sa facem ceva in plus! Ne-a dat o misiune si mai grea dar in acelas timp ma fascina.
Acum puteam sa iesim din casa aceasta darapanata, dar plina deamintiri si sa exploram orasul. Sarigami a facut un fel de vraja ciudata si ne-a dat niste bratari si cate un inel cu craniu si ne-a mai dat cate un corp.
Eram in carne si oase. Eram bucuroasa ca avem un corp, dar nu ne-a dat si sentimente cel putin asa cred.
Ne-a spus ca nu trebuie sa ne lovim sau atinga un om deocamdata ce mult pentru o saptamana, deoarece isi va da seama ca suntem fantome. A spus ca avem amandoua cate un corp dar daca ne atinge cineva cu mana atunci mana acelui om va iesi prin noi. Mi s-a parut ciudat, adica avem un corp si daca suntem atinse de cineva, mana lui va trece prin noi... poate ca vorbea cu subanteles, poate se referea la altceva si stiti la ce ma gandesc!
Oricum se pare ca e doar de camuflaj! A mai spus ca ne vom muta in mijlocul orasului sa o creada el, eu nu ma mut de aici, si la ora 12:00 noaptea trebuie sa mergem la templul "Raza soarelui", acest templu este situat pe un deal mare chiar langa oras, nu e de mers mult pana acolo.
Trebuie sa ne uitam in oglinzile din el. Aceste oglinzi ne arata care persoane fac vraji pentru a contacta spiritele. Dar dese ori contacteaza demoni si se intampla lucruri ciudate, strani.
Demonilor le place doar sa posedeze oameni si s-ai chinuie.
Daca nu actionam acei oameni vor muri in scurt timp. Aceasta este misiunea noastra. Una dificila pentru ca sunt multi oameni care fac asta intr-o tara si uneori ajungem prea tarziu. Dar se intampla foarte rar chiestia asta tragica. Pentru ca suntem inpartiti cate 2-3 pe sector (tara).
Dar chiar si asa sunt multi oameni intr-o tara si este greu sa ii supraveghiem pe toti, dar de asta avem oglinvile, ele ne arata cine sunt acele persoane. Oameni incep vraji satanice dupa 12:00 noaptea.
Aceasta este prima misiune a Aniei, ea nu este de mult spirit si e foarte entuziasmata. Eu sunt ma vechie am 159 de ani de cand sunt spirit si am avut o groaza de misiuni, dar nici una ca asta. Sarigami dispare iar Ania se indreapta spre oglinda, si incepe sa tipe, era felul ei de ati arata ca este bucuroasa se atinge pe fata si spune:
- Am uitat cat sunt de draguta!
Se pare ca se flateaza singura... tipic ei!
Dar eu ii spun:
- Ai fi si mai dragalasa daca nu ai tipa!
- Dar Sora uitate si tu in oglinda sa vezi cum arati!
Ma uit in oglinda si nu imi vine sa imi cred ochilor. Dupa atatea ani ma pot vedea intr-o oglinda uitasem cat de bine arat. Urc repede in fosta mea camera si sar in pat. Din el iese o fotografie , eram eu cu cu familia mea.
Ma asez pe pat si ma uit la fotografie, chiar daca era alb negru arata bine, dupa atatea ani nca e aici. Ania vine dupa mine se aseaza langa mine, imi i-a fotografia si imi spune.....

Gata capitolul 5 sper ca v-a placut!

Ania
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

1.Vezi ca ai greseli de tastare. Reciteste inca o data capitolul inainte de a posta.
2. Dialogul e cam varza sa spun asa ^.^. Mai ai de lucrat la el si nu prea m-am prins cine sunt interlocutori.
3. Numeralele se scriu in litere si nu in cifre intr-un fic.
4. Ai unele propoziti de unde sari de la o chestie la alta, incat mananci din cuvinte si omul nu intelege ce vrei sa spui.
5. Actiunea mi se pare cam grabita, mai redu din ea, descriind mult mai mult decat ai acum acolo.
6. Descrierea si naratiunea cam lipsesc.
7. Astept nextul ^.^

Pai... acest capitol l-am facut in graba... recunosc... nu am avut timp sa il recitesc... iar acum nu am mai folosit descriere multa deoarece povestea este foarte, foarte lunga... sa a mai trebuit sa tai din ea... apoi iar adauga si tot asa
Capitolu acesta a fost varza... reucunosc... o sa incerc sa ma perfectionez!
Mersi mult!
O sa folosesc editul ca sa corectez greselile...

Capitolul 6

- Ai o familie frumoasa, as fi vreut sa ii cunosc!.
- Nu, am avut o familie frumoasa! Dar ai tai inca mai traiesc nu?
- Da, deoarece au trecut dabea 8 ani de cand am murit.
- Hai sa-i vizitam... cred ca ar fi fericiti sa te vada!
Ania arunca o privire ciudata asupra mea spunandumi:
- Poftim? Nu, este una din ideile tale cele mai proaste, in fond ei stau in Anglia iar sincera sa fiu nici nu stiu unde suntem...
- Sarigami nici nu a avut buna vointa sa ne spuna unde ne-a trimis...
- Oricum eu nu am de gand sa stau in casa asta pe toata durata misiuni... vreau sa explorez lumea din nou! Spune Ania entuziasmata.
Ma ridic din pat si vreau sa ies afara. Dar Ania ma opreste spunandumi:
- Doar nu ai de gand sa iesi asa? Adica nu suntem la moda.... Spuse ea gesticuland.
- Ce are rochia mea? O intreb dand ochii peste cap.
- Pe vremea mea eram una dintre cele mai moderne femei!
- Bine spus erai! In secolul XXI nu mai exista rochi deastea vechi si ponosite, acum se poparta blugi, fuste, rochi fara crinolina, maieuri mulate, bluze etc.
Sare cu gura pe mine si nu ma lasa sa ies pana nu ma inbrac in ce a vrut ea. Dupa ce am cedat ma trage de mana afara ca sa "exploram aceasta lume". Nu vroiam sa ies, eram pe jumatate goala, imi alesese niste blugi scurti negri, un maieu foarte decoltat si mulat de culoare alba. Ea isi luase o fusta scurta de blugi si un maieu roz. Pe vremea mea daca ieseai asa afara oameni te faceau stricata, dar se pare ca in acest secol daca nu te inbraci "sexi" nu esti buna.
Intr-un final ies din casa si mergem la un super market. Ania zice ca de aici se cumpara mancare, boutura si multe alte lucruri de care nici nu am auzit, era ca un fel de berarie, dar mai moderna. Intram in el si raman uimita, un zgomot se aude, cica asta e muzica, pe vremea mea muzica nu era vibrati din astea ciudate.
Era un loc imens cu multe rafturi si tot felul de produse. Ma opresc in mijloc si cineva tot tipa la mine. Ce lipsade politete! Ma uit in spate si vad o chiestie cu 4 roti si un maner.
Gandurile Sorei
Deci asa arata un automobil pe vremea asta, ce ciudatenie, dar cum te urci in el?

Ania imi spune ca se numeste carucior de produse. Cidat nume. I-a si Ania unul si ma pune sa il conduc, manevrez.
Gandurile Sorei:
Eu sa conduc o chiestie din asta, fereasca Dumnezeu pe cei oribi, nici gand... nu are nici pedale nici motor... nimic!

Imi arata cum sa il inping si incep sa il manevrez. Ania pune tot felul de produse, vrute si nevrute. La un momendat ma pune sa iau paine. Ma duc dupa paine, intind mana sa o iau pe ultima, dar cineva o i-a inaintea mea. Imi venea sa il dijenes, ma intorc si vad un tip inalt brunet cu ochi gri, ma uit eu la el si el la mine.
Ania vine sa vada si ea ce se intampla, dar tipul vrea sa plece la auzul unei voci care ii spune:"Puiule, imi aduci painea odata?"
Imi venea sa rad dar Ania mi-a luato inainte, tipul se inrosi si a zbughito. Dupa ce Ania se opreste din ras imi zice ca baiatul ii parea familiar si vocea feminina la fel dar unde a mai auzito?
Dau din umeri si ne indreptam spre casa de marcat, acolo era o tipa bruneta ce se misca foarte repede, aveai inpresia ca e o caracatita isi misca mainile atat de repede incat abea le vedeam.
Dupa ce femeia "caracatita" ne-a scanat produsele ne-am dus acasa, punem pungile pe masa din bucatarie. Ania scoate dintr-o punga o sticla de lichior. Ia doua pahare pe care le duce in sufragerie, ne asezam pe canapeaua zdrentuita. Pune lichior in pahare, unul mil da mie, dam noroc si incepem sa bem. Daca tot sunt in aces secol cear fi sa imi fac de cap, mereu am vreut sa stiu cum e sa fi beat si se pare ca acum am ocazia sa experimentez.

Sper sa va placa acest capitol!

Scumpii imi place capitolul :x
"Puiule painea" =)))))))))))))))
Vreau nextu @_@

Capitolul 7


Dupa cateva pahare de lichior incep sa delirez, tavanul parca se invartea si scot numai perle pe gura. Cred ca m-am inbatat, daca tot sunt pe jumatate om macar sa ma inbat. Era 22:15 iar eu si Ania ametite de aburu alcoolului cantam si radeam ca doua drogate.
Ania tot fredona un vers era ceva de genul"Daca beau,beau, toata noaptea beau!"
O intreb de unde stie versul iar ea imi spune ca sora ei mai mare Gabriela cand era adolescenta si se inbata vedea acasa si fredona acest vers si inca unul "Fetelor sa nu cedati din prima seara!" dar pe acesta mai rar deoarece mama ei o astepta si daca auzea asta credea ca a cedat. A mai spus ca aceste scene s-au intamplat cand ea avea 10-11 ani.Interesant sa ti minte niste veresuri din cauza unor intamplari de acum ceva timp. Eu nici nu mai stiu cum arata Aminata.
Mai vorbim, ce mai vorbim, pana adormim. La ora 23:50 ma trezesc din cauza soneriei de la ceas si vad ca mai sunt doar 10 minute pana la ora 24:00.
Daca intaziem Shinigami ne va arunca in flacarile iadului. O trezesc pe Ania si pornim la drum. Am ajuns la templu la 23:58. Ce bine in 8 minute am ajuns.
Ne uitam in oglinzi si observam ca una vibreaza,scoate zgomote si iese fum din ea.
Asta nu e a buna, se pare ca cineva are chief de magie neagra. Un miros de sange iese di ea, o pesoana a trezit un demon iar noi trebuia sa in oprim. Desenam un cerc cu creta, facem cateva descantece si deschidem opoarta in oglinda si ne teleportam. Ajungem la fata locului, scoatem uncristal alb. Acesta isi schimba culoarea in rosu-sangeriu. Daca acest cristal se sparge nu mai putem sigila demonul.
Camera era toata intunecata, nu puteai vedea nimic, dic casa se auzeau niste tipete. Scot repede mataniile si cuprind cristalul. Acesta se facea din ce in ce mai rosu. Brusc pereti se patasera de sangele nevinovat al oamenilor morti. Niste brate schieletice ne pring de picioare. Dar nu ne speriem, inchidem ochii si ne lasam trase in jos. Ne dusera intr-o alta camera , ceasta era una mov inchis, fara usi, fara ferestre, o lumina apare dintr-un colt. Imaginea familiei mele apare, imi faceau semn cu mana, chiemanduma la ei. Nevoasa ii cuprin cu mataniile iar Ania isi scoate sabia cu cele 3 capete ascutite. Fiecare cap insemna ceva: primul ap era Raiu, al doilea Pamantul iar al treilea Iadul. Mataniile mele erau de fapt niste spirite, 1300 de spirite care sigilau demoni, vampiri, varcolaci, zombi, strigoi, oameni si spirite razbunatoare. Ii strang tare cu mataniile pe mama, tata si Aminata, care erau de fapt niste demonidechizati, iar Ania le infige sabia in abdomen sigilandui in cristal.
Totul revine la normal, era o iluzie, am ajuns in acea camera intunecata. Cristalul se facuse din nou alb. Il pun in buzunar.
Intr-un colt vad niste ochii gri ca cei al baiatului de la super market.
Ne teleportam la templu... ajungem acasa si punem cristalul dupa biblioteca din camera mea. Acolo era un fel de loc de depozitare. Daca dintr-o greseala cristalul se sparge demoni ies afara. A fot o noapte pe cinste, prima noapte petrecuta ca om dupa atat timp... nu cred ca voi mai bea alcool pentru mult timp.Ne bagam in pat...
A doua zi imi suna ceasul la ora 7:00, il opresc si imi acopar patul. Ania intra in camera si ma dezveleste
- Trezestete frumoasa din padurea adormita, trebuie sa mergem la liceu!
- Poftim? Liceul l-am terminat acum 159 de ani de ce sa il repet?
- Stiu si eu l-am terminat dar trebuie sa ne acomodam asa ca trebuie sa fim niste fete normale.
- Da, niste fete normale care daca nu poarta bratara si inelul treci prin ele.
Ania imi da o perna in cap si ma trimite la baie. Ma spal, imi i-au o fusta neagra cu patrate mov, o bluza alba si o creavata neagra.Ma incalt cu niste opincute negre si ma indrept spre bucatarie unde luam micul-dejun.
- Fi atenta, noi suntem eleve in clasa 12 a A si suntem surori.
- Surori? De unde ai mai scos si asta?
- Pai... doar nu credeai ca eu o sa fiu intr-o clasa iar tu in alta?
Dupa ce mancam ne luam ghiosdanele asortate, al meu era mov iar al Aniei era rosu, era inbracata la fel ca mine, diferea fusta, ea o avea in patratele rosi si negre si cravata pe care o avea rosi, isi luase si ea niste opincute negre si plecam spre liceu.
Liceul avea un gard de fier gri cu plante agatatoare pe el. Intram pe usa de la clasa in timpul orei de mate...
- Domnisoarelor unde va credeti de veniti in timpul orei, in club sau ce?
Ne cerem scuze babei de mate, ne asezam in prima bancade la perete. Ania isi indreapta privirea spre scaunul profei care se misca, iar profa cade ca un bustean. Toti colegi incep sa rada profesoara se ridica iar Ania ii face cu ochiul. Ora se termina, acum aveam ora de istorie cu diriga. Dupa ce se trmina pauza , intra pe usa diriga si isi indreapta privirea spre banca unde stateam. Aceasta ne spune sa ne prezentam.
- Salut, ma numesc Sora si sunt o fire sociabila si amuzanta...
-Cand e beata! continua Ania.
- Numele meu este Ania si vapn de acum, daca cineva ma enerveaza va plati!In rest sunt in regula.

Ania povesteste
Ne muta din banca, pe Sora o pune in a treia banca langa un tip cu ochii gri si parul saten, daca stau sa ma gandesc cred ca e tipul de la super market. Iar pe mine langa un tip cu parul negru si ochii caprui, cum imi place mie!

Cateva poze...
Sora in prezent
[img][Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link][/img]

Damon... baiatul de la super market
[img][Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link][/img]

Stefan... colegul lui Ania
[img][Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link][/img]

Sper ca va placut acest capitol!

Yo`! Mi`a placut din prima cu lichorul=)))))
E interesanta povestea chiar ma face curioasa! :)>-:
Abia astept sa vad ce vor face in continuare! ^^

am ajunss si eu pe`aici >:D< . Foarte frumos ficu`si original cu o tenta spre amuzant > cum nu se poate sa nu te astepti la asta de la luna
Dragute perssonajele , daca `s asa dragute .....

Indraznesc sa spun next xD

Ma bucur ca va place Dell, Anca... oricum se vor intampla lucruri amuzante si triste... este o poveste inbarligata cu multe peripeti... si un final...