Povara de a fi frati[+18]

Yuki:

E asa de frig, dar e placut. Nu m-am simtit niciodata asa de....gol. Fara sa simt nimic, fara sa fac nimic, doar privind intunericul din jurul meu si singura raza de lumina care se strecoara pe fereasta. Raza albastra si rece care imi coloreaza camera si ii da o noanta aparte, albastru si negru, combinate. Singura sursa de lumina, in mijlocul intunericului, in mijlocul noptii reci. Nu plang, poate nu am de ce, nu zambesc, nu stiu de ce, nu fac nimic, doar stau pe pat, ca un bolnav in durere, numai ca eu nu simt nici macar durere. Ma simt ca in acea zi in care eram aproape de a pica in umbra si a imi pata inima in negru, pe punctul de a claca, de a devenii o alta persoana, poate mai rea si in viitor mai criminala, dar m-am resemnat si am trecut peste, am gasit puterea sa zambesc....Totusi ea nu a gasit acea putere.
- Auzi? Ma intreaba sora mea. Eram asezati pe acelasi pat, privea intunericul impreuna cu mine, imi tinea de urat desi nu vorbea asa de mult. O tineam strans de mana si ne uitam la tavan, pana ce privirile noastre s-au intalnit. Ea era eu. Aceiasi claie de par negru, aceiasi ochii rosii, aceiasi fata. Sora mea geamana.
- Ce ar trebui sa aud? I-am zambit in speranta ca imi va zambii si ea, dar expresia fetei nu s-a schimbat.
- Pic...Pic...Pic...Ploua. Nu am observat pana ce nu mi-a zis ea. Eram prea concentrat la gandurile mele si nici nu am observat prezenta ploii.
- Ai dreptate.
- De ce....ploua?
- De unde ai vrea sa stiu?
- ....La fel ca in acea zi....
Din acea zi ea nu a mai zambit. Din acea zi Yuuki nu a mai fost Yuuki. Yuuki era vesela, fericita, mereu cu zambetul pe buze, foarte energica si trasnmitea numai energie pozitiva, era lumina din centrul universului meu si al mamei. Ea ne bucura vietiile si ne facea sa mergem inainte, era asa de optimista, cand plangeam sau cand mama plangea, Yuuki ne alina durerea, ea doar zambea din toata inima si asta ne facea fericiti.
La nasterea noastra mama avea douazeci de ani, era tanara si ne-a nascut cu greu pe amandoi. Eu eram sanatos, dar sora mea avea probleme, ea era bolnava de inima, organul ei vital nu s-a dezvoltat pe intregime. Tatalui meu ii era friica sa nu o piarda pe sora mea, asa ca a parasit-o pe mama, de frica. Un mare fricos care nu-si putea privii copilul plangand si sotia suferind.A fugit, iar mama a ramas singura. Ne-a crescut cu greu, iar Yuuki s-a vindecat.
Tin minte cum eram amandoi in incubator si ne jucam cu manutele, eram doi bebelasi. Yuuki iesise din operatie, iar inima ei era intreaga, vindecata. Ne-am privit unul pe altul cu ochii mari, iar ea a zambit. Eram un mic copil, iar zambetul ei era unul plin de fericire. Isi misca mainile si picioarele, parca zburdand, multumind ca viata i-a mai dat o sansa....Atunci mama a spus:

- Ce surioara energica ai,nu?Ce nume sa va pun oare?....Ce spuneti de Yuki?Yuuki mica si Yuki mare.Dragut,nu?

Yuuki era bucuria mea si a mamei, mereu o voi tine minte pe Yuuki cea veche....

- Onii-san,uite ce am facut!Iti place?
- Yuuki,e superb!O lebada din origami,pentru cine e?
- Am facut-o pentru mami!Maine e ziua ei,nu?

Atunci mi-a zambit, cu o noanta rosie in obraji, ca un copil mic si inocent in varsta de sapte anisori...In urmatoarea zi era ziua mamai, implinea douazeci si sapte de ani. Dar ceva s-a intamplat, un lucru oribil care i-a sters de pe buze zambetul lui Yuuki pe vecie...Moartea mamei. In acea zi ploua, noi o asteptam pe mama sa se intoarca de la serviciu si sa petrecem impreuna aniversarea ei, dar nu s-a intampla asta. Chiar de ziua ei, mama murise. A avut un accident de masina pe care nu l-a putut evita, nici ea, nici noi si nici soarta. Ce s-a intampla s-a intamplat, iar Yuuki nu a mai putut zambii de atunci, nu a mai fost aceiasi copila vesela. Copilaria ei a fost una anormala, in loc sa se joace in continuare cu copii sa se bucure de ani pe care ii avea, ea statea in casa, in fiecare zi si se uita la poza mamei in continuu. Nu plangea, dar nici nu zambea, era poarca o stafie care sta mereu in mijlocul casei fara sa intervina in viata oamenilor. Lumina pe care o radia in fiecare zi s-a stins si a devenit pur intuneric care a trasformat-o pe Yuuki in fata trista, fara nici o expresie pe fata, fara chef de viata. A trasformat-o intr-o fata goala pe dinauntru.
Acum locuim intr-o noua casa si avem cu ce sa ne intretinem. Studiem amandoi la liceul de arte din Tokyo. Economiile mamei au fost de folos. Au trecut zece ani de atunci, dar Yuuki tot nu si-a revenit. Asta e doar vina mea, eu de ce mi-am revenit, iar ea nu? Nu am fost langa ea la timp, m-am concentrat pe mine ca sa nu cad in ispita intunericului cand nu vedeam ca sora mea era deja prada lui. Din acea zi ea nu mi-a mai spus "Onii-san", eu sunt fratele ei doar de forma pentru ea desi mereu am vrut sa fiu cel mai bun prieten al ei, niciodata nu m-a lasat sa ma apropii de ea si niciodata nu mi-a spus ce o deranjeaza
- Yuki....
- Ce s-a intamplat? Glasul ei suna ca in totdeauna. Slab, fara vlaga,fara viata.
- Moartea...E afara. Mereu spune lucruri fara sens, fara noima, pe care nici eu nu le inteleg, iar uneori chiar ma sperie.
- De ce spui asta?
- Mereu cand cineva moare, ploaia isi face aparitia, nu stiai asta, Yuki? La fel ca atuncea....Mereu isi aduce aminte de acea zi, mereu cand ploaia se desfasoara pe intreaga bolta cereasca.
- Yuuki....Iti promit ca te voi face sa zambesti din nou. I-am luat capul negru si l-am asezat pe pieptul meu, mangaindu-i crestetul si jucandu-ma cu suvitele fine si moii.
- Poate ca ma vei face sa zambesc, dar....nici macar tu nu poti impiedica moartea. Pana la urma si tu vei muri si ma vei lasa singura, iar eu nu voi mai fi fericita.
Yuuki a inceput sa imi stranga tricoul si sa scanceasca, mi-am dat seama ca plangea. Ma doare sufletul sa imi vad sora plangand si ma doare si mai rau cand stiu ca eu nu pot face nimic. Ca nu pot sa-i impiedic lacrimile, ca nu pot sa dau timpul inapoi si sa impiedic moartea mamei, asa incat Yuuki sa devina iarasi acea Yuuki care acuma ar fi vorbit la telefon cu prietenele ei de liceu si si-ar fi facut planuri pentru maine. Eu nu pot face nimic, doar sa-i mangai capul, sa-i spun ca totul va fi bine si sa incerc sa-i readuc zambetul pe buze.

Yuuki(Imaginati-va parul mai negru)
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Yuki
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Uhuuu !!! Primul comm de la fic-ul tau sys-ule , venit de la sys mai mare a ta , Super Emy !!!

E misto descrierea [normal, esti sys-ul meu, acelasi creier ] si mi se pare interesant ficul, desi am citit doar primul capitol !!! Astept cu nerabdare sa inceapa actiunea :D Sunt sigura ca va fi un fic pe cinste !!!
Apropo, e destul de dragut Yuki

Next-ul, of course!!!

Emy ^-^

Yuki

"Eram in mijlocul unei camere intunecate. Imbracat intr-un costum negru. Am auzit un sunet straniu si am simtit ca ceva ma picura pe umar. M-am uitat in sus si am vazut ca din tavan picura apa. Deodata m-am simtit ud la picioare, era apa si in jurul meu. Am mers mai departe cativa pasi prin baltoaca care se facea din ce in ce mai mare si imi ajungea pana la genunchi.
- Yuki. M-am oprit. De dupa colt am auzit o voce, era vocea surorii mele, iar rochia ei alba flutura in acea directie.
- Asteapta-ma vin si eu acum! Am anuntat-o, dar rochia a fost inghitita de intuneric. Am mers in directia ei si am vazut din nou pata alba care disparea in intuneric si aparea din nou. Am strigat-o pe nume, dar ea nu s-a oprit, a mers in continuare, iar la un moment dat a inceput sa rada. Un ras diabolic.
- Ce s-a intampla Yuki? Nu mai poti tine pasul cu surioara ta mai mi....
- Yuukiiiii!!"

Mi-am deschis ochii. Mana imi era intinsa spre tavan cu degetele inclestate intindandu-ma sa apuc ceva. Mi-am inchis degetele formand un pumn si le-am deschis din nou. Aceasta miscare am repetat-o pana cand am obosit si mi-am lasat bratul pe langa corp. A fost doar un vis sau mai bine spus un cosmar. Yuuki nu este asa, niciodata nu a ras de nimeni si mereu a fost miloase fata de cei cu probleme. Acea Yuuki din vis era una falsa, una total opusa surorii mele. Desi.... M-am speriat cand am vazut ca fata care semana cu sora mea la infatisare a disparut. Nu vreau ca Yuuki sa dispara, nici in vis si nici in realitatea, ea va ramane cu mine si o voi proteja mereu.

Pe pieptul meu inca zacea mica faptura cu parul negru care imi picta tricoul in multe forme lungi si subtiri, negre. I-am luat o suvita si i-am mirosit-o, nu stiu de ce, asa mi-a venit. Era mirosul dulce de cirese combinat cu cel de acadele, samponul pe care mama ii l-a cumparat pentru prima data. Chiar si acuma Yuuki se mai spala cu el. I-am lasat suvita sa-mi pice printre degete.
- Yuuki, sa nu dispari niciodata. I-am soptit.
- Unde sa dispar? Ea si-a deschis ochii. Nu prea vroiam sa auda ce i-am spus deoarece pare destul de ciudat venind de la propriul ei frate.
- Nu am spus nimic, poate ti-ai imaginat. Si-a manjit ochii la mine si si-a pus inapoi capul pe pieptul meu.A vrut sa indeparteze o suvita de pe fata ei, dar eu i-am luat-o inainte. A facut o fata cruntata, ceva de genul "Ti-am dat voie sa imi atingi parul?". In cele din urma, plictisita cred ca de compania mea, s-a ridicat si a iesit din camera fara sa zica nimic. Asta este Yuuki si acesta este comportamentul ei de zi cu zi. M-am ridica si eu, doar pana la urma este prima zi de scoala.
- Trebuie sa ne grabim. Imbraca-te Yuuki!
- Da domnule....A spus ea de dupa usa pe un ton plictisit. Inca nu si-a pierdut de tot simtul umorului sau poate ca incearca sa si-l recupereze si sa devina o fata normala.

In fiecare an trecem prin acelasi ritual. Nu exista an in care sa nu schimbam scolile ca pe sosete. Anul trecut eram la liceul de pshihologie si acum doi ani eram la un liceu cu profil mate-info, dar le-am schimbat pe toate deoarece oamenii erau prea rai. Cuvantul "rai" este mult pre bland pentru acele gunoaie. Cum te-ai simtii cand sora ta este distractia altora? In nici un caz bine. Anul acesta ne-am inscris la liceul de arte deoarece Yuuki si-a dorit asta.Ea canta la pian si practica origami. Este foarte buna, doar ca melodiile ei sunt foarte....triste si mohorate. Am fost de acord din moment ce eu ma pricep la desen, chiar vreau sa ma fac creator manga. La fiecare scoala mi-am facut prieteni si de fiecare data imi era greu sa ma despart de ei, mai ales de unele fete cu care chiar ma intelegeam bine....Adica mai ales de fostele iubite. Oare mai exista vreo fata si pentru mine? Sau voi schimba din nou scoala din cauza unor incidente neplacute.
Acum, trebuie sa ma concentrez pe scoala si pe fericirea surorii mele.

Am intrat in baie direct in cabina de dus. Desi sunt baiat igiena este foarte importanta, nu doar fetele trebuie sa se respecte. Apa a devenit din ce in ce mai fierbinta, iar usa de sticla s-a aburit rapid. Am iesit mai devreme ca niciodata, de obicei ma bucur de dus mult si bine, dar fiinca sunt presat de timp trebuie sa ma grabesc. Mi-am pus un prosop in jurul taliei si m-am oprit in fata oglinzii, uitandu-ma atent la chipul meu. Niciodata nu am inteles cum pot fi doua persoane la fel, mai ales daca una dintre ele este o fata si celalalta baiat. Eu si Yuuki nu impartim numai ochii, culoarea parului, fata si numele, noi impartim si durerea, tristetea si fericirea. Eu sunt singurul care ii stie suferinta, singurul care ii stie temerile, singurul care o cunoaste pe ea din cap pana in picioare, din maduva oaselor pana la piele si pana in adancul sufletului. Eu sunt ea, sufletul ei pereche care mereu o va veghea....Stiu, suna ciudat.
Mi-am luat uniforma compusa din blugi negri, tricou rosu (al liceului) ,un sacou negru si o cravata rosie. Mi-am trecu o mana prin par si mi-am luat ghiozdanul pe umar. Verific toate cartile si ies din camera. Ora sapte si douazeci de minute, mai avem timp si de o gustare.
Bat la usa camerei de la capatul coridorului. O usa de culoare alba, cu multi trandafiri albi si rosii facuti din origami agatati de-a lungul ei. Vazand ca nimeni nu imi raspunde am intrat. Este la fel cum o stiam. Chiar daca am schimbat casa pe un apartament Yuuki si-a luat cu ea toata camera. Peretii de culoare alba, iar pe podeaua de aceiasi culoare era asternut un covor pufos rosu. Mobilierul era lucios facut din lemn si vopsit in alb. Pat cu asterminte rosii pe care se aflau multe perne sub forma de cap de pisicute de diferite culori. Perdelele care acopereau ferestrele erau de culoarea rosie. Toata camera era intr-o armonie de alb si rosu, dar numai un cap negru aflat intr-un colt face diferenta.
- Vom intarzia si trebuie sa mancam, vi? I-am sugerat surorii mele sa se grabeasca, dar ea nu s-a clintit. M-am apropiat mai mult si i-am pus o mama pe umar. Nici nu s-a intors la mine.
- Yuuki? S-a rasucit pe calcaie si a plecat langa usa.
- Oni...-A facut o pauza si a inghitit in sec-Yuki...Mie foame. Mi s-a parut mie sau era sa imi spuna "Onii-san"? Am mers langa ea si am mangaiat-o pe cap. Atunci s-a inrosit si s-a tras repede, plecand in pasi mari in bucatarie. Asta e Yuuki. O ingamfata notorie, dar niciodata nu a fost rea sau dusmanoasa, genul de persoana care sa poarte pica. Ea e genul de persoana timida, retrasa, copilaroasa si foarte irascibila uneori. Eu sunt mai....relaxat.
Am mers in bucatarie si am vazut-o pe sora mea cautand prin dulapioare.
- Yuki. Nu mai avem mancare.
- Chiar asa?! Am fost mirat, deoarece stiam ca am facut cumparaturi in urma cu o saptamana. Suntem numai doi oameni in casa, oare asa de mult mancam?
- Mi-e foame. M-a trezit Yuuki din socotelile pe care le faceam in minte. Calculam bugetul din fiecare luna si banii dati pe mancare si am ajuns la concluzia ca trebuie sa mancam mai putin ca sa putem platii facturile si sa nu mai spun de cumparaturile la fiecare sfarsit de saptamana, cand sora mea imi goleste portofelul pe haine si carti. Yuuki daca ar castiga la loto, toti banii i-ar topii intr-o zi.
- Imi pare rau Yuuki. Iti voi cumpara din curtea scolii ceva de rontait. Mai spre seara merg sa fac cumparaturi. Acum nu mai avem timp. Nu a mai spus nimic. Tot ce s-a auzit au fost pasii ei in timp ce trecea pe langa mine. Ne-am luat gentile si am iesit din apartament.

Ce fac iara nu trec! Doamne m`ai bletemat si fara net 2 zile si fara sa`mi arati asta! Rusinicaa! Oricum fetita lu` mama are fic nou! Ba de unde ai ideilea astea? Si eu care credeam ca eram regina comediei cu idei noi da asta`i prea de tot! Mi`a placut si deja mi`am ales un personaj favorit1 Yuuki! Nu era nume de fata!?:)))))

Sport draga mea!:*

Mersi DeLL! ^^
Numele cred ca este si de baiat.

Yuki



“Ma simteam minunat, inconjurat de lumina soarelui care se strecura pe crepatura perdelei si in compania celei mai frumoase fiinte spatiale. Asa e ea. O creatura venita din ceruri cu o frumusete de neinchipuit, doar a mea. Nu pot sa spun ca imi apartine deoarece ea nu este un lucru este fata care imi controleaza mintile, cea pentru care imi dedic viata. Este lumina ochilor mei si sunt pregatit in orice clipa sa mor, daca e cazul, pentru ea.
- Yuki, te rog fi bland.
Ma implora fata cu parul de taciune care imi semana leit. Era sub mine, iar pielea rece ai ei se contopea cu caldura corpului meu. Rugamintea fetei fara sentimente pe care nu indraznesc sa nu o respect. Doar ce simte ea simt si eu. Iar daca ea este in dureri atunci sufletul imi va plange...
- Va durea putin, dar voi fi cat se poate de delicat. Nu vreau sa te ranesc.
A urmat un geamat lung de durere, dupa care unul de placere.
- Yu-ki…”

- Domnisorule Yuki!! Suntem in mijlocul orei! Cum indraznesti sa dormi?!
Am sarit in sus atunci cand domnul profesor a trantit catalogul de banca mea. Vocea lui era ca un tunet care m-a trezit in mijlocul noptii, in acest caz in mijlocul orei pe care o preda. Ii cer umile scuze pentru mica mea scapare, iar acesta continua lectia.
Aceasta este prima ora din anul scolar, iar eu am inceput cu stangul. Fiind, de data asta, atent la lectie nu am observat cum un bilet dinspre banca alaturata a zburat spre mine aterizand pe cartea mea. Era un biletel trimis de Toshi, unul dintre noii mei colegi si cu care ma intelg cel mai bine pana cum. Baiatul cu parul blond asemenea unei raze de soare ma priveau cu o viclenie ciudata in ochii sai verzi, cruzi ca iarba proaspata, se citea entuziasmul si curiozitatea. O privire care mi-a dat fiori. Am prins biletul de un colt si l-am deschis, citind in gand:

“Ce visai asa de frumos de erai numai un zambet? Iar la un moment dat vorbeai in som si spuneai “Voi fi bland…” Pe bune, toata lumea te-a privit ca pe un ciudat. Deci ce vis erotic ai avut??”

Citind randurile si mai ales punand accentual pe ultima proprozitie m-am simtit foarte rosu si cald, nu doar in obraji, caldura mi-a strabatut tot corpul. Am strans biletul in mana si l-am aruncat in capul lui Toshi. Acesta a inceput sa rada pe ascuns…E ceva rau daca am vise cu sora mea intr-o postura total…aiurea? Da deoarece nu este normal. Desi nu voi putea uita imaginea care mi-a ramas tiparita in minte: Fiinta fragila suporta cu greu greutatea trupului meu, dar cuprinsa de dorinta si in culmea extazului s-a lasat prada mie, pentru ai indeplinii dorinta ascunsa. Ochii ei sangerii nu mai exprimau suferinta, se uitau la mine cu pofta si cu blandetea lor nemarginita. Gesturile ei stangace si felul in care ma atingea cu frica, dar si cu o curiozitate imensa, exprima cu ardoare faptul ca vroia acel lucru cel mai mult si ca eu sa fiu acela care il va oferii. Eu sa ii deschid portiile spre o lume noua pe care ea sa o exploreze in detaliu, fiecare coltisor, fiecare particica. Si asa s-a intamplat, tot ce am auzit au fost gemetele ei de placere care au urmat dupa unul plin de durere. Miscarile delicate pe care le faceam o provocau pe ea sa scoata sunete placute urechii mele, din ce in ce mai multe, din ce in ce mai tari, mai rapide, in ritmul miscarilor mele. Dorinta ii era era sadisfacuta pana la maxim, iar ei ii placea, o innebunea, devenind in asa fel cu totul a mea. Cu trup si suflet.
Acesta a fost visul meu ciudat de-a dreptul. Nu am crezut vreodata ca trupul ei, ea, imi vor provoca asemenea vise si vor trezii in mine flacara nerabdarii.
- La ce te gandesti? Fata lui Toshi si-a facut aparitia in fata mea, semn ca suntem in pauza.
- La nimic important.
- Atunci e bine. Vi sa luam pranzul impreuna? M-a intrebat el cu un entuziasm iesit din comun.
- Yuki-kun, p-pot venii si eu?
Vocea lu' Iku venea din cealalta parte a clasei. Ea este verisoara lui Toshi, o fata cu parul blond, lung si cu ochii albastrii. Ea este opusul Yuukinei. O fata plina de viata, care mereu are un zambet dulceag care iti imparte numai lumina si fericire in suflet, dar tot nu e ca ea. Ea are de partea ei delicatetea, sensibilitate, blandetea, finetei, frumusetea, iar in acest caz durerea este un atu pentru fiinta plapanda. Iku este mai stangace, mai impiedicata si foarte neatenta, nu ca nu ar fi frumoasa, dar nu se compara cu acea claie de par negru, catifelat si cu baltile rosiatice. Nu este ca Yuuki, desi are si ea calitatiile ei. Iku este frumoasa in felul ei, parul acela blond care are suvite mai deschise si mai inchise, iar cand raza solara pica pe el devine luminos si lucios, daca nu ai stii ca e fata ai spune ca este o zana, o printesa care te incalzeste cu lumina ei divina. Iar acei ochii albastrii, cand ma uit in ei vad ceva frumos, ceva dulce, fericire si pace sufleteasca. Este o zeitate coborata din ceruri pentru a o indruma pe sora mea pe drumul cel bun. Nu pot sa cred cum doua persoane difera asa de tare. De la culoarea parului pana la suflet. Ea are culoarea noptii, iar cealalta culoarea unei zile insorite. Ea are sufletul negru la fel ca abisul, iar cealalta are sufletul luminos la fel ca soarele. Una plange si sufera, alta rade si se bucura. Una e intunericul, alta e lumina. Opuse din toate punctele de vedere...Si acum vine intrebarea care ma framanta: Voi fi devorat de intuneric sau mangaiat de lumina?
- Desigur ca poti venii si tu! Mergem toti trei! Striga entuziasmat Toshi.
- Eu nu pot sa vin. Imi pare rau, am uitat ca trebuie sa ma intalnesc cu cineva.
Am luat-o la fuga din clasa. Cum m-am putut gandii la asta? Eu sunt total dedicat surorii mele...sau cel putin asta cred.

Yuuki

Statul in banca nu pare deloc plictisitor. Mereu am stat asa, in timpul pauzelor si orelor, rar mai mergeam cu Yuki la magazin sau in curte, timpul mi-l petreceam pe scaunul destinat fricii. Frica de lume, de parerile lor despre mine.
- Yuuki-chan! Vi sa luam pranzul?
Glasul Rukyei ma chema la ea, dar eu i-am facut cu mana sa plece, caci astept pe cineva cu care sa i-au pranzul. A inteles si m-a sarutat pe obraz, urandu-mi pofta buna. E singura fata cu care am legat o prietenie. Are parul scurt de culoare laptelui cu cacao, iar ochii ca scoarta copacului. O fata energica.
In tot timpul orei si chiar si acuma sunt privita de o pereche de ochi, la fel ca ai mei de rosii. Baiatul, pe care am inteles ca-l cheama Lawlet, dar toti ii spun Lawt. El sta langa celalalt colt al clasei si in tot acest timp s-a holbat la mine. Are parul negru, iar unele suvite ii vin peste ochi. Ma priveste cu o privire ciudata, ma simt inghitita de cele doua marii pline de sange. Ma simt de parca ochii sai imi cerceteaza fiecare parte a corpului, iar asta ma face sa ma simt ciudat. Ma priveste la fel cum ma priveau ceilalti, ca pe o ciudata care atrage mereu atentia.
- Am ceva pe fata? L-am intrebat.
Nu mai suportam acea privirea, desi m-am intors o simteam cum ma impunge in ceafa asa ca l-am intrebat daca vede ceva nostim la mine, iar in acel moment Lawt a venit spre banca mea.
- Tot ce vad la tine este frumusetea care m-a fascinat inca de cand ai pasit in clasa. O fiinta ca tine apare doar la o sute de ani. Blandete si durere intr-un trup fragil. Ma bucur sa te cunosc, Yuuki.
Mi-a luat mana intr-un mod delicat si a sarutat-o intr-un mod dulce. Buzele sale erau moi. Iar cand si-a intors privirea spre mine, am vazut in ochii sai doar bunatate si lumina pe care in ai mei nu o am. Nu stiu cum de el vede ceea ce eu nu vad. El vede blandete in mine, eu vad doar o fata posomorata care nu poate zambii din cauza durerii ei interioare. Nimeni niciodata nu mi-a spus asa, nici macar fratele meu. Oare...am inceput sa merg pe drumul cel bun? Oare Lawt este cel care ma va conduce sau Yuki? Oare iubirea copilareasca care nu se poate uita va invinge iubirea proaspata care e pe cale sa se infiripe?

Iku
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Toshi
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Ruky
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Lawt
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Nyaaan de cand nu am mai venit eu aici?
I`ll curse that stupid school! Anyway ficul "ME GUTA~" stiti voi =))))
Oricum draga mea is asa obosita ca nu mai am timp s`ti critic sau mai stiu eu ce pe la fic..Doar Gambatee! ;x