Scena vietii si rolul omului [+18 pentru tot]

P.O.V. Emanuela: Stateam pe unul dintre scaunele tari ale spitalului din Timisoara imbracata-o rochita de vara - chit ca in Romania era toamna - cu un bolerou din lana alba si in picioare niste balrini albi. Boleroul era tot ce mi-a mai ramas de la bunica mea, dupa ce un criminal nenorocit a ucis-o. De ce doamne? De ce eu? Ce am facut? Lacrimile imi impaijenara ochii, iar eu am inceput din nou sa plang, chid ca ma durea pieptul, spatele si restul corpului, nu-mi pasa, vroiam sa plang. Simt niste maini cum ma luara de dupa umeri, incepand sa ma mangaie pe parul prins in doua codite impletite.
- Hei, Emanuela-chan numai plange. Totul o sa fie bine, imi sopti in ureche un glas de baiat in japoneza, facandu-mi sa imi urce sangele la cap.
- Nu! Nu va fi bine defel! Tip ca o nebuna, ridicandu-ma in picioare, iar soldul meu drept impreuna cu coaspa si gamba piciorului stang incepura sa imi protesteze ascutit, dar le-am ignorat rapid. Iancu va gasi o solutie sa evadeze din inchisoare si sa vina dupa mine sa ma termine! Oricat de tare m-ati duce, el va veni! Va veni si ma va ucide! Nu vreau sa mor! Nu... vreau... sa... mor..., spun ultimile cuvinte in japoneza, printre sughituri, lasandu-ma ingernunchi si incepand sa plang in hohote.
Shinosuke, fiul familiei Shimekukuri, care m-au adoptat dupa masacrul familiei mele, veni langa mine si ma imbratisa cu grija sa nu ma raneasca. Il imbratisez la randul meu, ascuzandu-mi fata in umarul sau, plangand infundat. Satenul incepu sa cante o melodie lina de calmare in japoneza. Era destul de greu sa uiti amintirile urate, mai ales cand ai saisprezece ani si cateva luni, iar corpul tau e aproape plin de rani.
- Shino! Emanuela! Haideti sus! Striga speriata doamna Ayne Shimekukuri, noua mea mana, care ma va duce in Japonia, departe de tara asta infecta.
Niste maini puternice ma apucata de sub-brat si am stiut din start ca e domnul Shimekukuri, tatal lui Shino si incurand va fi si tatal meu, dar oare ii voi putea spune tata sau imi voi musca limba cand voi incerca? O vad pe asistenta-sefa cum vine spre mine cu o siringa in care stiam ca era un somnifer, ce ma ajuta sa dorm fara vise, fiindca cel mai mare dusman al meu era somnul si visul. Erau singurele chesti care inainte le iubeam si acum le uram... Le uram de moarte!

- Hei, Emanuela, scumpo, trezeste-te, razbatu prin timpanele adormite si obosite glasul Aynei care imi sugera ca am ajuns in Japonia, insula Okinawa, in capitala, Naha.
Desichid ochii adormita si o vad pe roscata - Ayne - cum imi zambea vesela si binedispusa, dar ochii ei caprui o tradau, fiindca in ei vedeam pararile de rau si compasiunea pentru mine. Ma lui la Yashamaru - sotul roscatei - cum conducea un Daisatsu negru, dar simpatic, spre noua mea casa dintr-un orasel de provincie al carui nume il uitam mereu. Il intreb pe Shino cat am dormit, iar raspunsul ma soca de-a dreptul. Am dormit in jur de noua ore si ceva. Frumos, n-am ce spune. Satenul-deschis - fratele meu vitreg, era decolorat in cap - incepu sa imi povesteasca destre oraselul Kume si despre plajele care le avea oraselul de coasta. De la peisaje, incepu cu scoala, spunandu-mi fiecare coleg in parte cum il vede sau prof, facandu-ma sa imi musc buza, pentru ca imi venea sa ii spun ca la mine in tara, scoala mult mai usoara decat in tara lui, dar merita sa ii dau o sansa.
Dupa o ora de scrasnit din dinti, fiindca ma saturasem sa il aud numai pe saten cum imi povestea de fiecare coleg si chesti din asta, masina se opri in fata unei case cu etaj, de culoarea mierii, cu gazon si garaj, foarte frumos aranjata. Era inconjurata de gard-viu, care incurand va fi acoperit de zapada. Coboram din masina ajutata de nipon, fiindca nu aveam voie sa stau prea mult in picioare, din cauza nenorocitului aluaia de Iancu, ce a facut o pasiune nebuna pentru mine. Intram in casa si ma lasa pe dusumea, in hol, ca sa ma descalt de balerinii albi, apoi ma conduse sus, la etaj, unde era camera mea pregatita. Intram intr-o incapere cu pereti crem, cu mobila de un albastru-inchis spre negru, cu laminat, pat dublu cu cearceafuri albastre si multe cutii de carton, iar pe fiecare scria numele meu. Sunt asezata cu grija pe pat, apoi tanarul pleca, spunand ca el este vis-a-vis de mine si daca e ceva sa strig, ca vine imediat.
- Shinosuke-kun, stai, spun pe un ton lipsit de vlaga, fiindca nu imi placea sa fiu singura, cand sunt inconjurata de lucrurile mele. Vrei sa ma ajuti sa despachetam pachetele asta? Il intreb, surazand trist, apoi am tras o cutie spre pat.
- Sigur Emanuela-chan, spuse vesel, apoi se aseza langa mine, iar eu am inceput sa scot din cuti.
I-am aratat colectia mea de postere - cateva i-am dat si lui in schimbul unor postere cu anime-urile mele preferate - de carti, in special pe cele Star Wars. De la carti am trecut la cartile de joc Yu-Gi-Oh si multe altele. Intr-un cuvant, aproape toate lucrurile mele au ajuns cu mine in Japonia.

- Sigur numai vrei orez? Ma intreba pentru a opta oara in decurs de cinci minute, Ayne, iar eu am refuzat-o politicos. Maine vei merge la scoala. Uniforma ta e in dulap si te-am incris la profil de filologie, cum ai fost si... acasa. Shino te va duce in clasa ca faceti franceza impreuna. Daca te ingrijorezi de cicatrici, fusta iti ajunge cu doua degete deasupra de genunchi si vei purta ciorapi pana la genunchi, albi.
Ascultam atenta ce imi spunea roscata, in timp ce fratele meu vitreg vorbea cu Yashamaru de nu stiu ce meci de fotbal. Dupa ce am mancat, m-am dus direct in camera mea, asezandu-ma la biroul din fata geamului, de pe platforma, pornind computerul ultra-performant, pentium cinci, apoi pe jaful meu de compiuter, dar am pus monitorul si boxele la cel nou si pe urma cu ajutorul unui stick, am transferat tot ce aveam prin compiuterul vechi in cel nou. Mi-a luat o ora sa fac chestia asta, apoi i-am scris tatalui meu vitreg un bilet, rugandu-l sa pastram vechiul meu comp. Am coborat cu greu de pe platforma, apoi mi-am luat de sub perne o pijama noua. M-am dezbracat, de haine si m-am luat pe mine un maiou, cu decolteu discret, pe trup si o pereche de pantalonasi scurti, ce se legau, ca aveam soldul pansat, la fel si abdomenul, gatul, spatele... intr-un cuvant eram un fel de rana vie, dar ranile trupesti mi se inchideau, dar nu si cele sufletesti...
- Pot sa intru? Aud vocea baiatului, iar eu am inganad un da, somnoros, fiindca eram intinsa in pat. Ti-am adus laptopul in care vei scrie la scoala si niste caiete pentru limbile straine si chestile de real, imi spuse Shino, zambindu-mi vesel.
- Mersi mult, ii multumesc din suflet, apoi il privesc in ochi. Pot sa te rog sa dormi cu mine sau pe Ayne sa o rogi? Il intreb cu glas sugrumat, ca imi era frica acum sa dorm singura.
- Ema-chan, voi lasa usa deschisa. Noapte buna, imi mai spuse, apoi stinse becul si lasa usa de la camera intredeschisa.
Mi-am pus rablagitul de mobil sa-mi sune la sase-jumate dimineata, fiindca imi lua ceva timp sa ma imbrac in conditia de rana vie, plus ca trebuia sa imi schimb pansamentele. Dupa ce mi-am spus rugaciunea, am inceput sa plang dupa familia mea si suferinta care o aveam in suflet, adormind plangand...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

P.O.V. Yuzuki: Stateam in fata olginzii ce era incorporata in usa de la dulap si imi aranjam cravata neagra ce trebuia sa o port la uniforma neagra cu camasa alba. Trebuia sa arat bine, mai ales ca eram clasa a unspreazecea la mate-info, intensiv engleza si in plus, capitanul echipei de baschet a liceului "Asakura Jin". Imi trec degetele prin parul saten-roscat, dandu-mi bretonul din ochii caprui-inchisi, spre negru, care mereu fermecau fetele, dar fata cu care sunt acum, cred ca e fermecata de popularitatea si banii mei si nici un caz de mine ca persoana. As putea sa ma laud o zi intreaga cu atuurile ce le aveam, dar acest lucru ma facea sa fiu plin de mine, cea ce nu-mi statea deloc in caracterul meu.
- Nii-san! Aud cum ma striga surioara mea, mai mica decat mine cu doi ani. Hai ca intarziem si in plus e idioata aia de Layla jos si turbeaza, spuse Suki, intrand in camera mea, imbracata in uniforma.
- Fiinta asta ma calca pe nervi, mormai iritat, apoi imi privesc sora de saisprezece ani.
Uniforma ei era alcatuita dintr-o fusta pliata, un sacou, camasa si o cravata, neagra, iar in picioare pantofi cu preteluta si ciorapi albi pana la genunchi. Parul saten-roscat, lung pana la jumatatea spatelui, ondulat - el era drept, dar isi facea toti draci cu el - lasat liber. O intreb cum de este gata, mai ales ca e sapte si un sfert dimineata, iar scoala era la trei pasi de casa. Imi raspunse scurt si la obiect ca nu e treaba mea, apoi iesi din camera. Frate, ce o mai apucat-o si pe asta. Ridic din umeri si imi iau rucsacul cam greuti, fiindca aveam laptopul ce il foloseam numai pentru scris la scoala, dar de facut temele, le faceam pe caiet. Cobor in linving, apoi ies afara, dand nas in nas cu Layla, iubita mea si sefa majoretelor in liceu. Arata destul de bine pentru o tipa de clasa a unspea de la filologie. Trup in forma de clepsidra, cu solduri usor proieminente, sani destul de atregatori, pusi in evidenta de sutienul push-up. Parul saten, era mereu aranjat, iar ochii caprui-noroiosi, mereu machiati.
O sarut pe buzele subtiri si regret imediat, fiindca si-a dat cu gloss, iar mie mi-a dat senzatia ca m-am sarutat cu o halca de slanina. O iau de dupa umeri si tanara incepu sa imi povesteasca despre noua miscare ce a inventat-o in acest week-end, adormindu-ma din start. Pana in sala de sport o tinu cu tehnica ei pentru majorete, facandu-ma sa fiu cel mai fericit om de pe planeta, cand am intrat in vestiar, apoi m-am dus sa ma schimb, pentru a face sport. Iau pe mine un trening negru si ma duc in sala, asezandu-ma pe banca langa o tanara cu un an sau doi mai mica decat mine, cam ciudata, fiindca ochii nu erau oblici, ci rotunzi ca la europeni, iar culoarea lor era un caprui-ciocolatiu, dar auriu la lumina. Buzele usor carnoase si sprancenele usor arcuite. Statea in uniforma pe banca, cu picioarele intinse si in mana cu un Motorola vai de capul sau. Langa ea se afla Suki cu Mia, povestindu-i nu stiu ce prosti, iar satena, aproba absenta din cap. Veni antrenorul Wong, care ne era si profesor de sport si fluiera o data, iar toti ne-am asezat in linie.
- Sutiene de antrenament si boxeri goi - asa avea el obiceiul sa ne numeasca - azi aveti o noua colega. O cheama Emanuela Shimekukuri si este la filologie, clasa a zecea. Vine din Romania, dar stie japoneza, ca si cand s-a nascut aici. Ea nu are voie sa faca un timp sport si nimeni nu are voie sa o atinga! Cel care o va atinge fara voia ei pe spate, umeri, maini sau mai stiu eu unde, ala si-a castigat un bilet doar dus in biroul directorului! Inteles? Tipa proful pe noi, iar noi am aprobat din cap. Bun. Layla, da-i drumul la incalzire, iar care nu fac, pe banca.
Ma asez pe banca, la un brat distanta de ea si incep sa ma uit plictisit cum iubita mea isi dadea aere de vedeta, etalandu-si sanii mici cu altele. Aud un pufnit in ras si imi atintesc privirea spre romana, care parea amuzata de aceasta chestie cu sanii. Nu inteleg de ce rade, fiindca ea nu avea sani mai mari decat bruneta mea, paote mai mici. Imi dau ochii peste cap si imi intorc privirea in fata, la timp sa vad o minge de baschet cum venea spre capul fetei de langa mine. Intind mana si prind mingea la cativa centimetri de nasul ei. Tanara se ridica rapid de pe banca, facu cativa pasi, dar picioarele nu o sustinusera si pica pe jos, facand-o sa tipe de... durere?! Ma duc repede la ea, in timp ce antrenorul Wong imi ordona sa o duc la cabinetul medical.
- Esti oki? O intreb pe satena, apucand-o de sub-brat si ridicand-o in picioare, apoi o iau in brate.
Ies cu ea din sala, vrand sa o duc la cabinet, dar imi ceru sa o asez pe o bancuta, ca este bine, doar speriata, dar bine. Cu riscul de a cadea din nou, o asez pe o bancuta, iar pustoaica si baga mana in sacou, parca controlandu-si ceva la piept. Probabil sutienul micut sau ceva de genu. Scoase mana, iar eu m-am uitat cu totul in alta parte sa nu par pervers, cand o aud cum ma roaga sa o duc urgent la infirmerie. I-am spus eu. O iau in brate si pornesc cu pas mare spre infirmerie.

- Zuki-Kun! Esti bine? Tipa Layla, facandu-ma sa o injur de toti draci si parintii.
Stateam pe scaun in fata infirmeriei, schimbat in uniforma, asteptand-o pe soramea, care era cu Emanuela inauntru. Layla se opri in fata mea, iar in urma ei venea Mia - satena, cu parul pana la umeri si cu ochii caprui-noroiosi. Bruneta imi sari in brate, sarutandu-ma pe buze, apoi ma intreba ce dracu de aere isi da ametita aia de europeanca, ca sa ma cucereasca, fiindca eu sunt indragostit lulea de ea. Cand aud, ma incrunt si o apuc pe iubita mea de cot, tragandu-o putin mai departe de Mia, sa nu ne auda.
- Asculta aici Layla! Emanuela are o problema de sanatate! Las-o in pace, fiindca tu ai facut-o sa iasa din sala! Esti geloasa! Mai o gelozie din asta in public si o terminam definitiv! Marai, strangand-o pe fata destul de rau de brat, facand-o sa isi schimoseasca fata ei foarte pudrata, cu bronz nenatural.
Imi sopti numele cu lacrimi in ochi, iar eu i-am dat drumul cand ma striga antrenorul Wong, fiindca trebuia sa discutam despre tactica ce o vom folosi in meciul ce se apropie contra liceului din Naha. Vai ce bucurie pe capul meu...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

P.O.V. Emanuela: Stateam in banca, vorbind cu Suki, despre profesoara de franceza, in timp ce Mia, colega mea de banca, s-a dus la germana. In clasa intra Shino, care se aseza langa mine si ma instiinta ca profa de franceza, are obiceiul sa puna elevi sa se prezinte in franceza. Imi dau ochii peste cap, apoi imi deschid laptopul cautand numeralele, fiindca alea nu le stiam. Dupa vreo cinci minute de vorbit si barfit, clopotelul suna, anuntandu-ne sa ne pregatin pentru ora de turuit intr-o limba straina, ruda cu latina, usoara pentru mine si dificila pentru colegii mei. Usa din fata se deschise si pe ea intra o profesoara de vreo treizeci si ceva de ani, cu parul decolorat, in afara fel incat era alb si nu blond sau imitatie de blond. Ochii machiati cu verde-aprins, ii dadeau un aspect de broasca - a trebuit sa ma abtin sa nu izbucnesc in ras, fiindca mi-am amintit de fosta mea profa de chimie din Romania si aia o broasca - iar costumul de dama, ce il purta era un fel de vernil, amintindu-mi de culoarea fierii.
- Buna ziua copii, spuse in franceza profa, punand catalogul pe catedra si lua un manual din catedra. Vad ca avem o noua colega printre noi. Nu stiu daca e la bio-chimie sau la filologie, dar daca e la filologie o felicit ca il are pe domnul Ikuta ca dirig, iar daca e la bio-chimie, o are pe doamna Tse ca diriginta. Deci cum te cheama? De unde vi? Si unde ai ajuns cu franceza? Ma intreba facandu-ma sa ma incrunt usor.
- Ma numesc Emanuela, vin din Romania si anul trecut am terminat de facut Si conditional. Sunt la filologie, spun in franceza, facand-o pe blonda sa se uite la mine ca la masini straine nu alta.
Profa ma felicita si ma intreba ce fel de limba a fost franceza la mine, dar eu m-am multumit sa spun cifra doi. Incepu sa ne vorbeasca despre verbe regulate si iregulate si grupele lor idioate. Bla-bla-bla. Noroc, ca mai am si caietele de limbi straine din Romania, ca sa nu ii pot explica si lui Shino, fiindca el se uita la tabla ca la masini straine, dar nu era singurul. Suki se intorcea spre mine si mima cuvantul "ce dracu mai e si aia", amuzandu-ma usor. Vazand ca nimeni nu intelege chestile alea, profa ofta si spuse sa facem niste propozitii cu toate verbele de la sfarsitul manualului. Am marit ochii cand am vazut mai ditai ista de verbe, injurand-o pe profa in gand de tot si de toate. Dupa franceza urma ora cu dirigul meu, care ma puse in gurpa cu Suki, Mia si un baiat, destul de simpatic, dar cam tocilar pentru gustul meu. Fetele ii strigau Neji, cea ce ma duse cu gandul la anime-ul meu preferat, Naruto. Tipul asta era mai intaln decat mine cu vreo cinci centimetri si juca in echipa de fotbal a scolii ca portar. Era de mirare ca era portar ca avea un metru optzeci. Parul il avea saten-inchis, ca si al meu, iar ochii capui spre negri, mai alungiti decat la colegii mei. Buzele carnoase, erau privite mereu de fete, facandu-ma sa ma intreb, daca este si el o vedeta ca si tipul care m-a adus la cabinetul medical. Era clar ca tipul era chinez si nu japonez.
Domnul Ikuta ne dadu tema sa ne alegem un autor celebru si sa ii comentam opera. Clar ca Romeo&Julieta, Mizerabilii, Legendele regelui Arthur sau Noptiile arabe sunt luate de celalalte.
- Si noi despre ce vom scrie? Ne intreba singurul baiat din echipa noastra facand botic, cand i-am spus aceste lucruri.
- Am un plan, dar vin spun daca puteti sa veniti cu mine la biblioteca dupa ore, spun, privindu-i pe cei trei tineri complice.
Fetele se scuzara imediat, spunand ca trebuie sa mearga undeva, ramand doar eu si Neji, aproba din cap, fericit ca nu va gandi doar el in acest grup.

- Ema-chan ti s-a spus ca esti un geniu? Ma intreba, soptind usor, fiindca eram intr-o biblioteca.
Zambesc, usor, rosind in obraji, fiindca nu prea eram obisnuita sa mi se spuna ca sunt geniu asa de des.
- Iti pica bine sa facem despre Homer si Virgilius, criticand Iliada, Odiseea, Eneida, Neji-san? Il intreb, punand pronumele pentru cel mai intelept, facandu-l sa chicoteasca usor.
Imi spuse ca pe el nu il cheama Neji, ci Lee Jun Ki si era coreean, aflandu-se aici de la vasta de opt ani, cand taicasu a primit un post aici. Ia uita-te domne, am ajuns sa intalnesc si coreen, nu numai japonezi. Zambesc jenata ca i-am spus pe porecla de la scoala, dar satenul se multumi doar sa chicoteasca, apoi ne-am apucat sa cautam informatii despre Homeo si Vrigilius, folosindu-ne de datele mele din capul meu, ce nu prea a fost afectat de Iancu ala idiot. Lee ramase uimit sa vada cate stiam despre Grecia si Roma Antica, ca si cand am trait in aceea perioara. Ce sa-i fac daca sunt pasionata de mitologie?...

- Vroai ce greu aveai tu la mate! Exclama Shino, cand i-am aratat caietul meu de matematica din clasa a noua, Romania. Noi abia le-am inceput. Azi a inceput sa ne predea si tu deja le ai facute de un an. Nu-i corect.
- De doi jumate la matematica, il corectez in timp ce le trimiteam lui Suki si Miei ce sa scrie la proiect. Daca ai probleme cu ele, iti explic eu, ma ofer voluntara, fiindca nici franceza nu o stapanea foarte bine.
Cand auzi, fratele meu vitreg sari in sus de bucurie, apoi ma imbratisa cu grija, spunand ca sunt cea mai tare. In aceea clipa ochii mi s-au umplut de lacrimi, amintindu-mi de vechii mei colegi de scoala. Imi era asa dor de ei...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Yuzuki: Stateam intins pe burta si mormaiam niste injuraturi la tabelul idiot a lui Mendelev, fiindca nu il puteam sa il invat nici batut. Abia acum proful s-a trezit sa ne dea test din tabel si asezarea pe straturi, cea ce ma enerva, ca dirigul cu proful de chimie nu vor sa ma mai lase sa lipsesc de la ore pentru antrenamente, daca nu iau un zece in acest test idiot.
- Mata de carte! Strig de ciuda si o arunc in usa, apoi afund fata in patura moase de pe pat.
Imi era un somn de nu aveam treaba si in loc sa dorm, trebuia sa invat tampenia aia. Aud usa deschizandu-se si pe ea intra soramea adormita si in pijama.
- Nii-san, inteleg ca urasti chimia, dar te rog eu, maine am scoala si am si tampenia aia de proiect, spuse satena, frecandu-se la ochi.
- Scuze, dar nu inteleg asezarile pe straturi si nu pot sa invat tabelul lui Mendelv, ii confensez si fata se lumina deodata la fata.
Se duse pana in camera ei si se intoarse cu mobilul, cautand un numar si apoi il duse la ureche. O aud cum isi cere scuze unei persoane ca a trezit-o, apoi o intreba daca nu poate sa isi aduca caietul de chimie, ca sa imi explice in pauza mare asezarea pe straturi si tabelul ala idiot.
- O sa-ti explice, dar va fi putin iritata - nu stiam ca are prietene la bio-chimie - ca am trezit-o la aceasta ora imposibila pentru ea, ma instiinta Nee-chan, iar eu aprob din cap, zambind in sinea mea.
Era imposibil sa inveti mai ditai tabelul intr-o singura pauza sau macar sa fie explicat de cineva, care nu l-a facut. Ma bag in pat, sting becul si ma scufund in somn, imediat cum am pus capul pe perna moale si pufoasa...

- Tu iti bati joc de mine?! Marai nervos la Suki, care imi spuse ca Emanuela, colega ei romanca, care este la filo, stie tabelul si asezarea pe straturi, mai ceva ca unul de bio-chimie. Cum poate ea sa imi spuna ce am nevoie? O intreb pe un ton mai calm, fiindca se uitau colegi ei la noi ca la afise.
- Suki-chan, aud vocea Miei si o vad pe adolescenta cum iese din clasa, uitandu-se curioasa la colega ei si la mine. Ema-chan intreaba daca vrea Yuzuki sa ii fie aratat smecheria sau il invata ca pe poiezie, spuse tipa, iar eu oftez resemnat, intrand in clasa, iar colegii soramii, cascasera ochii ca la extraterestri.
O vad pe satena aia din Europa cum vorbea cu Lee Jun Ki, portarul echipei de fotbal a scolii. Cand coreeanul ma vede ca ma apropii de ei, ii sopteste ceva fetei la ureche si aceasta isi atinti o privire calma, plictisita, ce imi dadea de inteles: Hai sa terminam o data cu asta, sa im ivad de lucrurile mele. Mi-am dat ochii peste cap si m-am asezat langa fata, atigand-o din greseala. Tanara tresari, muscandu-si buzele sa nu tipe de durere, apoi inchise ochii, strangand mainile in pumni sa nu ma stranga eventual pe mine de gat. Trase de cateva ori aer in piept, expirandu-l usor, apoi imi zambi fortat.
- Te-as ruga sa numai ma lovesti pe spate ca m-am lovit destul de rau la el si sunt vanata, imi spuse pe un ton calm, dar se vedea in ochii ei caprui-ciocolatii, ca se chinuia sa il mentina asa.
Aprob din cap si incep sa fiu atent in timp ce Emanuela imi explica cum sa invat fara sa repet totul ca pe poiezie. Ochii mei fugeau din cand in cand la chipul ei care era ca un fel de masca. O masca asezata cu multa grija, dar fara greutate pe un chip incarcat de suferinta, o suferinta petrecuta recent si ranile lasate de ea in suflet, inca se mai citeau vag pe masca chipului ei... Am fost smuls din meditatie, de clopotelul ce anunta ora de chimie. Ma ridic din banca si cand vreau sa ma indepartez, cineva ma apuca de jacheta uniformei din stofa, facandu-ma sa ma intorc, dand cu ochii de satena. Aceasta imi zambi firav si imi spuse din suflet succes la test, iar eu aprob din cap, marind ochii cand ii vad mainile devenind usor vinetii, ca si cand i-ar fi frig - imposibil - sau ar pierde mult sange. Citi imediat socul pe chipul meu si imi dadu drumul de la jacehta, ridicandu-se in picioare, mergand clatinadu-se spre iesirea din clasa. Privesc in urma ei, apoi plec repede in laboratorul de chimie, intrand cu trei minute inainte sa iasa profa din cabinetul ei de la chimie. Ma asez in prima banca langa doua colege de ale mele tocilare, asteptand cuminte sa primesc testul. Cand primesc subiectul, incepand sa il citesc, zambesc amuzant, fiindca Emanuela imi explicase foarte bine si exercitile pareau foarte usoare pentru mine acum. Oare ce a patit de s-a invinetit in halul acesta?..

Am iest din clasa cel mai fericit baiat de pe planeta, fiindca am dat primul testul si am zece cu steluta, incat profa imi dadu drumul mai devreme de la ora ei. M-am indreptat spre clasa soramii, pentru ai multumi sateni pentru ajutor. Cand am ajuns, am auzit glasul soramii cum ii spunea profului de literatura, ca Emanuela este la infirmerie, fiindca a devenit deodata foarte palida la fata. Mi-am schimbat rapid directia spre infirmerie, pentru a afla ce s-a intamplat cu ea. Fata aceasta foarte ciudata, fiindca se facea alba de la o simpla atingere pe spate.
- Buna ziua doamna Kawamura, spun respectos, doctoritei, care luase din frigiderul din cabinet o perfuzie cu sange, facandu-ma sa devin alb la fata, fiindca nu suportam sa vad sange.
- Un minut Yuzuki. Sa pun perfuzia asta si apoi ma ocup de tine, spuse bruneta cu un accet chinezesc, fiindca era pe jumatate chinezoaica.
Intra dupa un paravan, semn ca persoana de dupa el nu vrea sa fie vazuta. Am inghetat cand am auzit vocea Emanuelei, cum ii multumi pentru ca a ajutat-o sa ii se schimbe bandajele si ca a luat calmant. Fara sa mai stau pe ganduri, m-am indreptat spre patul respectiv, apuc perdeaua si trag intr-o parte si regret imediat acel gest. In fata mea se afla satena, cu tot trunchiul bandajat, acoperindu-i sanii, cu bandaje pe brate, iar in antebrat, sub bandaje, se afla acul de la perfuzie. Ochii ei se atintira in ai mei, dar eu dau in spate, apoi ma intorc, iesind in fuga din cabinet. Nu imi venea sa cred ca fata asta se autoflagela in asemenea masura, incat sa fie nevoie de tranfuzie de sange. Niciodata nu am fost deacord cu persoanele ce se autoflagelau si nici acum nu eram, oricat de frumoase ar fi acestea. Trebuie sa ii interzic surori mele sa mai fie prietena cu asta,poate o corupe si pe ea sa se taie...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]