A new Uchiha clan [Naruto +18]

Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma lor

Spoiler:

P.O.V. Itachi: Stateam pe trunchiul unul copac cazut si ma uitam cum Sasuke si Madara se jucau de-a ninja cu Izuna si Dayla. Cate o data era frustrant sa stau cu ochii pe doi copii de sapte ani. Nu-mi venea sa cred ca au trecut optispe ani de cand sunt in viata si doispe ani au trecut cand mi-am vazut originalul murind de mana fratelui meu cel mic. Trag aer in piept si imi las capul pe spate, bucurandu-ma de razelor soarelui ce picau pe tatuajul in forma de dragon-tribal pe partea dreapta a fetei, incepand de la tampla si terminandu-se la pometi. Deschid ochii negrii precum taciunele pentru a vedea la timp cum o piatra se indrepta direct spre mine. Inainte sa apuc sa fac ceva, o mana cu manusi negre si in material, placute din otel, numai bune de rupt oase, prinse piatra.
- Nee-chan*! Strigara Madara cu Sasuke deodata si alergara la Ayane, incepand sa topaie pe langa ea.
Fata le zambi fratilor ei vitregi, apoi isi atinti privirea spre Izuna si Dayla. Nu-mi venea sa cred ca Ayane nu s-a schimbat cu nimic, ca acum multi ani, cand razboiul natiunilor se apropia de sfarsit. Acelasi par saten-inchis, lung pana la fund, lasat liber, flutura usor in adierea blanda de primavara. Ochii de un caprui-ciocolatiu, mereu erau blanzi, veseli si calmi, dar intr-o lupta deveneau a unei fiare, fara macar sa foloseasca Sharingan-ul, ea putea prevedea miscarile adversarului. Cand vei fi la fel de batran ca mine, atunci vei intelege cum fac fara sa imi apara Sharingan-ul in ochi, imi rasunau de fiecare data vorbele ei in minte, cand ma privea cu acei ochi de caprioara blanda si inocenta. O vad cum se intoarce spre mine, iar tatuajul dreapta, in forma de vita de vie, ce ajungea si pe obraz, stralucea, aratand rolul de sigiliu asupra demonului cu zece cozi...
Cu toti am fost treziti de o explozie puternica in padure, cam la un kilometru de noi. Un nor imens de praf se ridica si bucati de lemn si pamant se indreptara spre noi. I-am apucat repede pe Sasuke si Madara de mijloc si am sarit cu toti prin copaci, ferindu-ne de aceea ploaie. Imi activez Sharingan-ul si raman uimit vazand chakra rosie in aer, dar nu eram singurul incremenit. Bruneta - Dayla avea parul pana la omoplatil prins intr-o codita in varful capului - si brunetul - Izuna semana cu Sasuke, aceleasi suvite pe langa chip si parul arici, dar avea cateva suvite mai lungi, prinse la baza gatului - erau stana de piatra.
- Dayla! Ia-i pe Sasuke si Madara si du-i in sat! Instiinteaz-o pe Yune ca avem necazuri mari! Striga Ayane, iar bruneta ii lua pe cei doi frati gemeni, fugind cu ei de acolo. Itachi! Izuna! Striga la noi si am pornit spre locul cu pricina.

- Maiculita! Exclama Izuna si fluiera, cand vazu mai ditai craterul si in el patru persoane.
Una era intr-o balta de sange, alta fumega si doua care mai miscau usor, dar macar miscau. Ne apropiem cu precautie de marginea craterului, apoi coboram in el, apropiindu-ne usor de persoanele de acolo. Ayane rapid lega toracele plin de rani a unui jonin-chiunin, iar Izuna anihila flacarile de la Amateratsu*, ramand mie onoarea sa le trasport pe cele doua fete care mai miscau usor. Iau pe una pe umeri, iar pe cealalta sub-brat, ramand uimit sa le vad bandanele cu insemnul frunzei.
- Astia sunt shinobi din Konoha, spun spre ceilalti doi, iar satena aproba usor din cap, dar nu spuse nimic, pe cand Izuna incepu sa mormaie niste injuraturi adresate satului si conducatorilor lui.

P.O.V. Ayane: O ajutam pe Yune sa il bandajeze pe Sasuke in timp ce copia sa in varianta tanara se uita cu mult interes la original. Barbia micutului tatuata cu un semn tribal era usor ferma, dar nici a lui Madara nu era mai prejos. Din cauza ca originalele lor au facut atat de mult rau, eu cu mama si cu batranii satului am hotarat sa le stergem din memorie acele evenimente, lasandu-i cu nici un trecut de al originalului in spate, dandu-le posibilitatea sa isi creeze propriu lor trecut. Aud niste pasi si ma intorc spre Ayume, care era imbracata intr-un halat de doctor si impingea in salonul micut si curat un pat in care se afla cel care a fost ars de Amateratsu.
- Ma mir ca a supravietuit Taiyōkage-sama*, spuse doctorita la fel de buna ca si Tsunade, dar Sharingan-ul o avantaja mai mult. De obicei Amateratsu ucide o persoana care nu poarta Tribal*...
- Ayume, el este un Jinchuuriki* si cred ca Jūbi* ne poate spune al cui Bijū* este acest barbe-Q, spuse ironica Taiyōkage, iar cei doi gemeni chicotira usor, apoi incepura sa se uite la cele doua kunoichi*, care si-au revenit cat de cat.
Inchid ochii si pun o mana deasupra Domnului Prajila, concentrandu-ma asupra puterii de dectectare a lui Jūbi. Simt puterea imensa, pe care nu am mai simtit-o de mai bine de douazeci si opt de ani, cand Konoha a fost atacata de...
- Kyuubi, spun calma, apoi ma dau cativa pasi in spate, cand Naruto se misca putin.
Scot un kunai, pregatita pentru a ma apara in caz ca o sa ma atace. Nebunul de Uzumaki si-a pierdut mintile cand femeia care o iubea a fost ucisa, iar acum el este cel mai cautat criminal din intreaga lume ninja. Aud un tipat din salon si in clipa urmatoare, Madara cu Sasuke alergara la mama, ascunzandu-se dupa ea, iar Itachi cu Izuna inmarmurira in prag. Ma intorc spre patul celor doua si o vad pe Sakura cum statea langa Karin, pregatita de lupta, chit ca chakra ei era aproape nula.
- Cine sunteti voi? Intreba ea panicata si aproape facu cu inima cand Itachi facu un pas spre ea. Nu te apropia de mine! Ar trebui sa fi mort! Sasuke te-a ucis cu mana lui! Exclama si in clipa urmatoare micutul meu frate - Sasuke era mai mic decat Madara cu cinci minute - izbucni in plans.
- Nu este adevarat! Eu niciodata nu l-as rani pe Itachi! Tipa piticotul si iesi in fuga din salon, iar fratele sau geaman incepu sa planga automat.
- Esti o vrajitoare rea! Rea! Rea! Tipa si el, apoi iesi dupa fratele sau, iar Izuna dupa ei, fiindca era datoria lui sa aibe grija de ei.
- Sakura Haruno, esti in Satul clanului Uchiha, ascuns in Tara Soarelui. Sunt conducatoarea lor, Yune Uchiha, iar ei sunt copii mei sau cum voi ii numiti... clone, spuse mami, iar tatuajul in forma de pasare phoenix, negru, iesi in evidenta pe obrazu stang.
O vad pe roscata cum casca ochii de uimire cand auzi unde este, apoi isi linisti coechipiera, care incepu sa tremure necontrola. Inainte sa apuc sa reactionez, rozalia se afla in bratele brunetului - Itachi - lesinata. Imi privesc mama, care ofta, facandu-ma sa inteleg de ce ne este interzis sa ne aratam chipul in lume, fiindca noi eram copiile celor morti si asta ar atrage foarte mult atentia asupra noastra, decat in prezent. Toti Kage stiau ca aici este un sat ce pregatea shinobi pentru a deveni hunter-nin sau ANBU de inalta clasa si nici decum un clan intreg de Uchiha ce au pe corp Tribal pentru a nu muri si trebuia sa ne mai hranim si cu altceva decat cu mancare normala. Imi privesc cel mai bun prieten, iar acesta ofta, punand-o pe rozalie in pat si acoperind-o. Veni langa mine, isi pune o mana pe umarul meu, apoi isi lipi fruntea de a mea, inchizand ochii. Inchid si eu ochii, tragand pe nari parfumul de liliac al corpului sau, asa cum faceam cand unul dintre noi pleca intr-o misiune pentru sat sau intr-o capturare de criminali. Soarta clanului Uchiha... traiesti in umbra propiului destin...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

_________________
*Nee-chan = Surioara
*Amateratsu = Flacara neagra ce arde insusi focul.
*Taiyōkage = Umbra soarelui, dar tot ar veni = Taiyō no kage
*Tribal = Este un fel sigiliu ce i-a permis Yunei sa aduca intregul clan la viata prin clonare si sa le pastreze Sharingan-ul intact, fara a mai fi in pericol de orbire.
*Jinchuuriki = Gazda umana a unui demon
*Jūbi = Demonul cu zece cozi - nu stiu cum arata in anime, dar eu l-am facut lup ^.^"
*Bijū = Denumirea demonului cu coada
*Kunoichi = Femei-ninja

buna buna ziua buna
heii , alt fic ? o.o *dead*
Frumooooos Dee . Meriti aplauze *clappin` hands*
Uchiha ? o.o Uau , ai ales un clan misto . Nu pot sa zic ca il iubescc .
Descriere ai ca de obicei , moama . Vad ca apare si Nea` Madara si tataie Izuna prin zona . Deocamndata nu spun prea mult caci e primul capitol su nu`mi racesc gura din prima , caci mai am mult de comentat . spor la scris ;x
Z`byy ! >:D<

P.O.V. Itachi: - Neh, Itachi Nii-san este adevarat? Te-am ucis? Te-am ucis ca... original? De ce taci? Raspunde-mi! Raspunde-mi! Miorlai Sasuke, tragand cu manutele sale de maneca tricoului negru ce il purtam.
Oftez si aprob din cap, apoi ii ciufulesc usor parul negru cu tente de albastru la lumina, ce era scurt, tepi in spate si doua suvite pe langa chipul gingas. Cand vazura acest gest, ochii negri ca si taciunele, se umplura de lacrimi amare, ma imbratisa si incepu sa planga in hohote, alarmandu-si fratele geaman. Madara veni si el in bratele mele, dand startul la concursul hai sa ii udam tricoul lui Itachi Nii-san. Vreau sa spun ceva, cand aud niste pasi ce veneau pe coridorul verandei, unde stateam noi. Dupa colt aparu Ayane cu un cos de rufe in brate, urmata de Karin - si-a mai revenit aia din soc din cate vad - care avea cateva pansamente pe ea, purtand un kimonou negru si o bluza din plasa pe sub. Ochii rosiatici se uitau cu teama la mine, din spatele unor ochelari cu rama neagra.
- Karin, stai putin cu Itachi pana cand intind rufele si le dau fratilor mei ceva de mancare si sa ii trimit la joaca, spuse bruneta si imi zambi dragastos, iar eu mi-am plecat putin ochii, apoi i-am raspuns la zambet cu unul amical.
Gemeni au plecat cu ea, in timp ce isi stergeau lacrimile de la ochi si roscata se aseza cu greu pe podeaua de bambus, cu picioarele ghemuite intr-o parte si sprijinindu-se in mana stanga. Ma ridic in picioare, scuturandu-mi pantaloni negri, ce aveau tivul elastic si pe picior, iar tibia era bandajata.
- Multumesc, ca ne-ai salvat, o aud cum sopti, oprindu-ma si imi atintesc ochii spre satena ce intindea rufarie in spatele gradinei, langa zidul de piatra, pentru a se usca.
- Ne-am facut doar datoria, ii raspund calm si distant, ducandu-ma spre niste trepti de piatra, luand dintr-un dulapior niste slapi din trestie.
M-am incaltat cu ei, pornind spre coechipiera mea, dar si persoana ce mi-a furat inima cand aveam sapte ani, dandu-si viata pentru mine, pentru a ma apara. Chiar si acum imi amintesc trupul ei plin de kunai-uri si sange, in timp ce statea deasupra mea zambindu-mi protector. Glasul ei secatuit de viata imi spunea ca totul o sa fie bine, apoi ma adormi. Cand m-am trezit intr-un cort ce era infirmeria, aproape am inghetat cand am gasit-o pe tanara de saptispe ani acoperita cu o panza alba si livida ca ceara la fata. Singura persoana ce am vurt-o ca si sotie, mama copiilor mei a murit, aparandu-ma pe mine...
- Itachi esti treaz? Ma trezi din visare glasul satenei, iar degetele ei fine imi stersera ceva ud din jurul ochilor. De ce plangi? Continua sa ma intrebe, iar eu nu am mai putut sa imi stapanesc impulsul si am imbratisat-o.
- Promite-mi ca nu ai sa ma parasesti niciodata, ii soptesc in ureche, strangand-o si mai tare in brate, vrand sa o fac una cu mine.
Ii simt buzele langa urechea mea, deschizandu-se pentru a spune ceva, dar glasul Daylei ne intrerupse, facandu-ne sa sarim putin mai departe unul de celalalt. Tocmai acum si-a gasit si aia sa vina dupa Ayane. Satena imi zambi si ma ruga sa o interioghez putin pe Karin, ca mama ei sa stie cu ce are de-a face. Aprob supus din cap si ii zambesc din inima, apoi ma indrept spre veranda, in timp ce fata disparu intr-un fum dens, alb. Era atat de sireata...

P.O.V. Ayane: Stateam cu picioarele incrucisate sub mine si coturile puse pe picioare, impreuandu-mi degetele, iar barbia se odihnea pe ele. Intreaga mea tinuta - purtam o bustiera neagra ce se lega dupa gat, peste o bluza ce se lega in fata cu buricul gol, cu manici lungi si largi, o pereche de manusi cu degetele taiate ce imi acoperea trei-sfert din brat. O pereche de pantalonasi scruti, niste aparatori din otel, in panza neagra a incaltarile, dar acelasi otel se gasea si in manusi, dar sub forma de placute - imi dadea un aer de pradator si mai ales ca parul era prins - aveam cateva suvite prinse in varful capului cu o mica sfoara din piele maronie si apoi tot parul prins cu o panza speciala, neagra cu modele arginti de vita de vie - ca atare, imi sporea aceea aura intunecata de pradator. Alaturi de mine se afla Kyle, fiul Daylei Originale si inca cativa Uchiha ce i-am putut salva de la masacrul clanului din Konohai. In capul "u"-ului ce il formam, statea mama, imbracata cu un fel de corset din piele neagra, peste - doar sa isi acopere decolteul - se afla o esarfa neagra. Mai purta o pereche de pantaloni trei-sferti, negri si langa perna ei se aflau sandale cu toc - ale mele erau fara toc - dar foarte comode. Parul negru ca smoala, lung pana la fund, era prins intr-un coc in forma de dragon pe partea dreapta. Ochii negri ne priveau pe fiecare in parte. In afara de mine, Kyle avea alta culoare a ochilor decat neagra.
- Ayane, spuse pe un ton rece si de comanda, pe care il folosea pe toti, chiar si pe mine, pentru a arata ca gradul de rudene intre mine si ea nu afecteaza decizile de conducator.
- Itachi se va ocupa cu interogarea fetelor, Taiyōkage-sama. Cred ca diseara avem raportul de interogare a uneia dintre fete, ii raspund femeii si imi plec usor capul, chit ca nu m-a intrebat nimic, ci doar mi-a pronuntat numele.
- Kayle, il numi pe brunetul de langa mine, dupa ce zambi la raspunsul meu.
- Naruto a fost mutat intr-o aripa speciala a spitalului. Are parte de toata ingrijirea medicala pentru starea lui, dar l-am pus pentru siguranta noastra intr-un sigiliu ce inghide chakra definitiv cat stai acolo si revine cand iesi afara. Pentru a metine acest sigiliu, trebuie patru oameni. Eu cu alti cinspe shinobi alimentam cercul. Din patru in patru ore se face rotatia, ii raspunse expertul in sigilari - ma rog, expertul dupa mami si eu -, iar ochii sai albastri o priveau cu admiratie pe conducatoarea noastra.
Aceasta aproba si apoi o intreba pe Ayume, despre starea lui Sasuke Uchiha si aceasta ne informa ca starea critica a disparut si incurand va putea sa vorbeasca si sa se miste. Uite si o veste buna pe ziua de azi

- Sper ca lui Sasuke Uchiha sa ii placa rosile, spun sceptica si usor ironica, in timp ce mergeam alaturi de fratiorul meu Sasuke si Itachi, sa il vizitam pe original la spital.
- Tot timpul i-au placut rosile si ma intoiesc ca nu i-ar mai placea acum, imi raspunse brunetul.
Il aud pe cel mic cum murmura ca lui nu-i plac rosile goale, ce ma facu sa chicotesc usor. Intram in spital si ne indreptam spre salonul lui Uchiha Original. Inainte sa apuc manerul si sa deschid usa, doua voci feminine ma oprira sa o deschid. Se parea ca Sakura si celalalt erau pusi la curent de Karin. Ii privesc pe cei doi si deschid usa intrand in salon. Ii salut pe toti trei, apoi ma uit la fisa pacientului din pat cu perfuzi prin mana si conectat la niste aparate. Se parea ca ranile i-au fost intr-o mare masura vindecate, acum mai ramane sa se ridice din pat.
- Nee-chan, de ce ma uit asa speriat de fantome ninja la mine? Aud glasul micutului si imi atintesc privirea spre cel mare Sasuke.
Intr-adevar era speriat tot, dar de fapt uimit.
- Sa... su... ke..., pronunta pe silabe numele sau pe silabe, apoi ridica o mana tremuranda punand-o in capul micutului. Sasuke, pronunta din nou, dat intreg si ii zambi baietelului, care ii raspunse la randul sau.
Mama avea dreptate, ca un copilas mereu ii face pe cei bolnavi si suferinzi sa se simta mai bine, prin simpla lor prezenta...

P.O.V. Itachi: - Neh, Itachi Nii-san este adevarat? Te-am ucis? Te-am ucis ca... original? De ce taci? Raspunde-mi! Raspunde-mi! Miorlai Sasuke, tragand cu manutele sale de maneca tricoului negru ce il purtam.
Oftez si aprob din cap, apoi ii ciufulesc usor parul negru cu tente de albastru la lumina, ce era scurt, tepi in spate si doua suvite pe langa chipul gingas. Cand vazura acest gest, ochii negri ca si taciunele, se umplura de lacrimi amare, ma imbratisa si incepu sa planga in hohote, alarmandu-si fratele geaman. Madara veni si el in bratele mele, dand startul la concursul hai sa ii udam tricoul lui Itachi Nii-san. Vreau sa spun ceva, cand aud niste pasi ce veneau pe coridorul verandei, unde stateam noi. Dupa colt aparu Ayane cu un cos de rufe in brate, urmata de Karin - si-a mai revenit aia din soc din cate vad - care avea cateva pansamente pe ea, purtand un kimonou negru si o bluza din plasa pe sub. Ochii rosiatici se uitau cu teama la mine, din spatele unor ochelari cu rama neagra.
- Karin, stai putin cu Itachi pana cand intind rufele si le dau fratilor mei ceva de mancare si sa ii trimit la joaca, spuse bruneta si imi zambi dragastos, iar eu mi-am plecat putin ochii, apoi i-am raspuns la zambet cu unul amical.
Gemeni au plecat cu ea, in timp ce isi stergeau lacrimile de la ochi si roscata se aseza cu greu pe podeaua de bambus, cu picioarele ghemuite intr-o parte si sprijinindu-se in mana stanga. Ma ridic in picioare, scuturandu-mi pantaloni negri, ce aveau tivul elastic si pe picior, iar tibia era bandajata.
- Multumesc, ca ne-ai salvat, o aud cum sopti, oprindu-ma si imi atintesc ochii spre satena ce intindea rufarie in spatele gradinei, langa zidul de piatra, pentru a se usca.
- Ne-am facut doar datoria, ii raspund calm si distant, ducandu-ma spre niste trepti de piatra, luand dintr-un dulapior niste slapi din trestie.
M-am incaltat cu ei, pornind spre coechipiera mea, dar si persoana ce mi-a furat inima cand aveam sapte ani, dandu-si viata pentru mine, pentru a ma apara. Chiar si acum imi amintesc trupul ei plin de kunai-uri si sange, in timp ce statea deasupra mea zambindu-mi protector. Glasul ei secatuit de viata imi spunea ca totul o sa fie bine, apoi ma adormi. Cand m-am trezit intr-un cort ce era infirmeria, aproape am inghetat cand am gasit-o pe tanara de saptispe ani acoperita cu o panza alba si livida ca ceara la fata. Singura persoana ce am vurt-o ca si sotie, mama copiilor mei a murit, aparandu-ma pe mine...
- Itachi esti treaz? Ma trezi din visare glasul satenei, iar degetele ei fine imi stersera ceva ud din jurul ochilor. De ce plangi? Continua sa ma intrebe, iar eu nu am mai putut sa imi stapanesc impulsul si am imbratisat-o.
- Promite-mi ca nu ai sa ma parasesti niciodata, ii soptesc in ureche, strangand-o si mai tare in brate, vrand sa o fac una cu mine.
Ii simt buzele langa urechea mea, deschizandu-se pentru a spune ceva, dar glasul Daylei ne intrerupse, facandu-ne sa sarim putin mai departe unul de celalalt. Tocmai acum si-a gasit si aia sa vina dupa Ayane. Satena imi zambi si ma ruga sa o interioghez putin pe Karin, ca mama ei sa stie cu ce are de-a face. Aprob supus din cap si ii zambesc din inima, apoi ma indrept spre veranda, in timp ce fata disparu intr-un fum dens, alb. Era atat de sireata...

P.O.V. Ayane: Stateam cu picioarele incrucisate sub mine si coturile puse pe picioare, impreuandu-mi degetele, iar barbia se odihnea pe ele. Intreaga mea tinuta - purtam o bustiera neagra ce se lega dupa gat, peste o bluza ce se lega in fata cu buricul gol, cu manici lungi si largi, o pereche de manusi cu degetele taiate ce imi acoperea trei-sfert din brat. O pereche de pantalonasi scruti, niste aparatori din otel, in panza neagra a incaltarile, dar acelasi otel se gasea si in manusi, dar sub forma de placute - imi dadea un aer de pradator si mai ales ca parul era prins - aveam cateva suvite prinse in varful capului cu o mica sfoara din piele maronie si apoi tot parul prins cu o panza speciala, neagra cu modele arginti de vita de vie - ca atare, imi sporea aceea aura intunecata de pradator. Alaturi de mine se afla Kyle, fiul Daylei Originale si inca cativa Uchiha ce i-am putut salva de la masacrul clanului din Konohai. In capul "u"-ului ce il formam, statea mama, imbracata cu un fel de corset din piele neagra, peste - doar sa isi acopere decolteul - se afla o esarfa neagra. Mai purta o pereche de pantaloni trei-sferti, negri si langa perna ei se aflau sandale cu toc - ale mele erau fara toc - dar foarte comode. Parul negru ca smoala, lung pana la fund, era prins intr-un coc in forma de dragon pe partea dreapta. Ochii negri ne priveau pe fiecare in parte. In afara de mine, Kyle avea alta culoare a ochilor decat neagra.
- Ayane, spuse pe un ton rece si de comanda, pe care il folosea pe toti, chiar si pe mine, pentru a arata ca gradul de rudene intre mine si ea nu afecteaza decizile de conducator.
- Itachi se va ocupa cu interogarea fetelor, Taiyōkage-sama. Cred ca diseara avem raportul de interogare a uneia dintre fete, ii raspund femeii si imi plec usor capul, chit ca nu m-a intrebat nimic, ci doar mi-a pronuntat numele.
- Kayle, il numi pe brunetul de langa mine, dupa ce zambi la raspunsul meu.
- Naruto a fost mutat intr-o aripa speciala a spitalului. Are parte de toata ingrijirea medicala pentru starea lui, dar l-am pus pentru siguranta noastra intr-un sigiliu ce inghide chakra definitiv cat stai acolo si revine cand iesi afara. Pentru a metine acest sigiliu, trebuie patru oameni. Eu cu alti cinspe shinobi alimentam cercul. Din patru in patru ore se face rotatia, ii raspunse expertul in sigilari - ma rog, expertul dupa mami si eu -, iar ochii sai albastri o priveau cu admiratie pe conducatoarea noastra.
Aceasta aproba si apoi o intreba pe Ayume, despre starea lui Sasuke Uchiha si aceasta ne informa ca starea critica a disparut si incurand va putea sa vorbeasca si sa se miste. Uite si o veste buna pe ziua de azi

- Sper ca lui Sasuke Uchiha sa ii placa rosile, spun sceptica si usor ironica, in timp ce mergeam alaturi de fratiorul meu Sasuke si Itachi, sa il vizitam pe original la spital.
- Tot timpul i-au placut rosile si ma intoiesc ca nu i-ar mai placea acum, imi raspunse brunetul.
Il aud pe cel mic cum murmura ca lui nu-i plac rosile goale, ce ma facu sa chicotesc usor. Intram in spital si ne indreptam spre salonul lui Uchiha Original. Inainte sa apuc manerul si sa deschid usa, doua voci feminine ma oprira sa o deschid. Se parea ca Sakura si celalalt erau pusi la curent de Karin. Ii privesc pe cei doi si deschid usa intrand in salon. Ii salut pe toti trei, apoi ma uit la fisa pacientului din pat cu perfuzi prin mana si conectat la niste aparate. Se parea ca ranile i-au fost intr-o mare masura vindecate, acum mai ramane sa se ridice din pat.
- Nee-chan, de ce ma uit asa speriat de fantome ninja la mine? Aud glasul micutului si imi atintesc privirea spre cel mare Sasuke.
Intr-adevar era speriat tot, dar de fapt uimit.
- Sa... su... ke..., pronunta pe silabe numele sau pe silabe, apoi ridica o mana tremuranda punand-o in capul micutului. Sasuke, pronunta din nou, dat intreg si ii zambi baietelului, care ii raspunse la randul sau.
Mama avea dreptate, ca un copilas mereu ii face pe cei bolnavi si suferinzi sa se simta mai bine, prin simpla lor prezenta...

ce dragut e prima parte din ultimu` chapter >:D< Mi` a luat ceva sa citesc cum trec eu cam greu pe la sectiunea ficuri :)) Imi place mult cum ai regandit intamplarile > Astept urmatorul ^_^

Uchha clan! DE la titlu mi`aaa atras atentia!

DEci imi place cum ai inceput si cum ai continuat, bine inteles!

Inca un fic exceptional! Ai sa bati un record! CLaps!! :))

Asteptam continuarea!

Acest fan fic este inchis!