Horror Mysteries[+18]

Tot ce tine de groaza imi place la nebunie.Asa ca voi scrie un fic in care cuvantul "groaza" va iesi mereu in evidenta.
Va contine mai multe genuri:romance,horror,mysteri



Lumea e inconjurata de mistere,legende si creaturi paranormale.Nu le vedem,nu le simtim prezenta,dar ele mereu se afla langa noi,in jurul nostru,prezente in viata noastra de zi cu zi,nu sunt reale acele fiinte,daca se pot numi asa,sunt doar proiectii ale imaginatie noastre,care uneori ne joaca multe feste.Desi multii dintre noi neaga si multi ne ascundem dupa aceasi replica "Nu mie frica de nimic!"Atunci cand suntem fata in fata cu frica noastra fugim,fiecare are o temere in el,un lucru de care sa-i fie frica,dar va-ti pus aceasta intrebarea vreodata:Ce s-ar intampla daca ne-am infrunta frica?

-Dalian!Esti bine? Aud vocea disperata a mamei mele,care intra panicata pe usa.Se uita cu ochii mari la mine si se apropie.Ma strange in brate spunand aceste cuvinte "Iarasi?" Dau din cap aprobator,ca raspuns la intrebarea ei.Imi spune sa ma linistesc, iar apoi pleaca impacata.
Din nou acelasi lucru,acelasi vis ca in fiecare seara,timp de un an,de cand am implinit cincisprezece ani.Acelasi cosmar din care nu pot lua scapare oricat de mult as vrea.Ma bag sub plapuma,nici capul nu mi se mai vede,nici chef de somn nu mai am,asa ca imi i-au cartea favorita si incep sa citesc cu lanterna. "Anabella,mereu curioasa ca intodeauna,ea nu se teme de nimeni si nimic sau asta era ceea ce credea ea.Pana cand....ajunsa in fata usii misterioase care se afla la parterul casei ei,incep sa o i-a traspiratiile,inima ii bate tare si cu greu se indura sa deschida usa.Picuri de sudoare cadeau pe fata ei alba ca varul,roteste clanta,iar incet deshide usa.....in spatele usii era cheia misterului care de ani buni domnea orasul,se uita cu ochii ingrozitii deoarece in spatele usii se afla....."
Mama intra in camera mea,chiar cand era sa aflu misterul.Ma ridic de sub patura si imi cer scuze.Ea vine la mine,ma imbratiseaza si imi spune:
-Doar nu vrei sa-l superi pe Kris,nu?Fi cuminte si pune-te inapoi in pat.O ascult pe mama ca o fetita de cinci ani,sunt ascultatoare deoarece nu vreu sa-l supar pe Kris.El este cel care m-a gasit pe strazi si m-a adoptat,el impreuna cu sora sa Clara,adica "mama".Amandoi mi-au oferit iubirea necesara pentru a creste si pot spune ca am fost foarte rasfatata si acuma sunt tot asa,am de toate,iar eu ar trebuii sa fiu mereu recunoscatoare lor pentru ca mi-au oferit o viata noua.Aveam zece ani cand m-a gasit Kris.Nu am amintiri,nu am o viata anterioara, nu o stiu pe mama mea naturala si nici pe tala meu adevarat,dar sunt sigura ca ei m-au abandonat.Tot ce tin minte este atunci cand priveam fulgi de nea cum zboara am vazut un adolescent de cincisprezece ani care mi-a intins o mana,iar eu am luato fara sa ma gandesc unde ma va duce respectiva persoana si am facut bine.Din moment ce nu imi amintesc nimic pot spune ca in acel moment am renascut.
Locuiesc impreuna cu Clara,"mama" mea are treizeci si trei de ani,are parul scurt,maro si ochii usor gri.E foarte buna cu mine,nu am cuvinte sa o descriu.Si impreuna cu Kris.El este fratele ei mai mic,el a fost cel care m-a gasit si m-a luat acasa.Locuia impreuna cu sora sa deoarece parintii lor au murit.Nu stiu din ce motiv,au evitat mereu subiectul. Kris este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat,dar cand a terminat liceul a plecat in strainatate pentru a studia,de atunci nu l-am mai vazut,oare mai are acelasi par rebel maro sau si l-a imblanzit,ochii ii vor ramane mereu albastri,acel albastru ca cerul pe care in fiecare zi il privesc si ma gandesc la ochii lui pe care in curand ii voi revedea.Oare imi va spune cum imi spunea cand eram mica "scumpa mea" nu stiu deoarece atunci eram mica,iar acuma sunt mai mare,poate mai inalta ca el,deoarece el era un pic mai scund,iar acuma cu siguranta l-am intrecut.Kris mereu a tinut ca eu sa am o educatie si sa invat bine.Am trait toata viata dupa regulile impuse de el,chiar daca nu e acasa si incalc vreo regula ma pedepsesc singura,nu vreu ca el sa se supere,desi nu ma vede,parca il simt mereu langa mine.
Dar un sigur lucru am tinut secret de Kris,faptul ca mereu aud vocii care imi striga numele si ca in fiecare seara am vise ciudate.Clara nu stie nimic,i-am spus doar ca am cosmaruri,iar ea m-a crezut cu usurinta.Dar nu mai sunt un copil stiu ce se intampla,iar acele voci si vise au o legatura stransa cu trecutul meu,cu parintii mei adevarati. Singura mea temere este mereu ziua de maine deoarece niciodata nu se stie se iti rezerva viitorul.Nu ma tem de fantome,creaturi mitologice,zombi,vampiri,varcolaci etc. deoarece acestea nu exista sau cel putin asa cred eu.....

Ceasul imi suna,dupa o noapte furtunoasa si afara si in capul meu ma ridic cu greu si merg la baie.Imi perii parul negru, ma spal pe ochii de aceiasi culoare si ma imbrac in vestita uniforma a a colegiului "Poemo" un nume ciudat,dar asta e.Imi place foarte mult sa scriu si de aceia Kris a facut tot posibilul sa ma inscrie la acest liceu,este cel mai bun liceu de literatura din intreaga Japonie.Azi e prima zi,colegii noi,totul nou,imi va trebuii ceva timp sa ma obisnuiesc.Dar nimic nu este imposibil pentru Dalian Dalion,am un nume frumos care se potriveste de minune cu numele de familie a lui Kris si Clarei.Inainte sa plec mai arunc o privire pe noptiera,ma uit la cartea pe care am lasato deschisa si parca ceva ma tenteaza,ma napustesc asupra cartii,caut fraza de unde am ramas si citesc "...in spatele usii era cheia misterului care de ani buni domnea orasul,se uita cu ochii ingrozitii deoarece......"
-Dalian!Vei intarzia
-Imediat vin. "in spatele usii se afla....."
-Dalian,vei intarzia.Nu vrei sa-l superi pe Kris din nou,nu?Azi se intoarce si stii ca se supara cand afla ca ai intarziat.Iti voi confisca cartea.Imi i-a cartea din mana si pleaca,cred ca niciodata nu voi afla ce se afla in spatele usii,cum se spune "Curiozitatea ucide pisica",dar eu vreau sa aflu!! Imi i-au ghiozdanul si pornesc spre scoala.

Clara ma duce cu masina pana in curtea scolii,imi i-au la revedere si imi spune ca cand ma voi intoarce acasa,Kris va fi gata sa ma i-a in brate.Ce este mai bine ca imbratisarea calduroasa a "fratelui meu" am tanjit dupa una timp de multi ani si intr-un final o voi primi.Intru in curtea scolii si incep sa fug spre sala mea de clasa deoarece clopotelul a sunat.In timp ce fugeam pe coridor,un afis mare mi-a atras atentia:
-"Recrutam membrii pentru clubul de literatura bazata pe subiectul "Groaza" cine vrea sa intre in acest club sa se prezinte in sala de clasa numarul sase pana la ora opt".Nici nu mai stau pe ganduri,fug spre acea sala fara sa imi pese de ore,de profi sau de sonerie.Dau buzna in sala,gafai ca un animal si observ cum cei patru elevi aflati inauntru se uita la mine ca la o ciudata.
-Imi cer scuze pentru intrarea mea.Vreau sa fac parte din club!Fac o plecaciune si astept raspunsul lor.
-Cine esti tu?Ma intreaba un baiat cu parul blond rebel si cu ochii verzi.Sta in capul mesei,cred ca el este liderul grupului.
-Numele meu este Dalian Dalion si sunt eleva noua din clasa a-X F. Si vreau daca se poate sa fac parte din acest club.O fata cu parul blond,prins in doua cozi si cu ochii albastri,se ridica de pe scaun si fara sa fac nimic imi sare in brate.
-Tu esti colega noua.Ma bucur sa te cunosc,eu sunt Mira Shimizu si vom fi in aceiasi clasa.Desigur ca poti face parte din grup,daca sunt de acord si ceilalti.
-Eu sunt Saya Nagashi,ma bucur sa te cunosc,sunt eleva in clasa a-IX A,deci sunt mai mica ca tine si as fi de acord ca faci parte din grup.Saya,mi se pare o fata de treaba,putin timida.Imi place parul ei rosu ca sangele prins intr-o coada si ochii ca focul.Ma uit la un baiat care statea cu spatele, avea parul negru,iar in urmatoarea secunda se ridica de pe scaun.Vine spre mine si imi saruta mana.Maniere,ce frumos!
-Eu sunt Josh Holick,sunt in clasa a-XI C si mi-ar face placere ca o fata ca tine sa faca parte din clubul nostru.Este foarte frumos,iar ochelari dreptunghiulari ii pun ochii negri verziu in evidenta.Blondul care m-a intrebat mai inainte cine sunt sta pe scaun cu o fata "Sunt cumva in plus?"Mira il i-a de mana si il duce in fata mea.
-Te rog sa imi ierti fratele,el nu este prea civilizat.Il cheama Natsu si este tot in clasa noastra,pe deasupra este si liderul grupului.Natsu pare ca explodeaza de nervi,dar se abtine si cu un ton usurator imi spune "Esti in grup"Sar in sus de cateva ori si ma asez lanaga Saya si Mira.
-Acum ca esti membra a clubului,trebuie sa depui un juramant. Repeta dupa mine "Jur sa nu divulg nimanui secretele care se afla in cgrupul nostru-deci nu avem un nume-si sa respect regulile,caci altfel voi platii cu propia mea viata-suna ciudat,dar imi place-"Reped dupa Natsu si intr-un final sunt un membru oficial.
-Grup,acum ca avem un membru nou trebuie sa il initializam,in seara asta la miezul noptii,ne intalnim in cimitirul Spooky,la ora 00:00.Ce grup ciudat,oare in ce m-am bagat?Am crezut ca vom citi cartii cu specific groaza si apoi ne vom spune fiecare parerea,dar incercarea moarte nare.Asta e m-am bagat merg mai departe.

Ne luam fiecare la revedere si plecam in clasele noastre.Mira si Natsu vin impreuna cu mine,ii tot intreb despre ce este vorba in grupul lor,dar tot ce primesc este "Vei vedea".Imi cer scuze ca am lipsit de la prima ora,dar tot am facut rost de o absenta.Ziua i-a sfarsit repede,fug ca vantu prin coridoare deoarece ma astepta "mama" ca ma duca acasa pentru ca Kris s-a intors,asta sper eu.Ma uit in parcarea scolii si observ masina Clarei.Langa masina statea cineva,parea un baiat,cu cat ma apropii mai mult cu cat vad ca seamana cu......

Asta e suficient pentru azi!Inceputul e un pic banal,dar urmatorul va fi mult mai bun.

Dalian Dalion
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Kris Dalion
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Clara Dalion
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Mira Shimizu
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Natsu Shimizu
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Saya Nagashi
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Josh Holick
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Shizuca povestea asta este super!
Deci ce se afla dupa usa???
Super va fi actiuni si in cimitir! Dabea astept.... dabia astept nextul!
Sa il pui repede, daca nu vorbesc serios!
Pa pa!

Langa masina statea cineva,parea un baiat,cu cat ma apropii mai mult cu cat vad ca seamana cu Kris,era chiar el!
- Ni-sannnn!!Il strang tare in brate si incep sa plang de fericire.
-Ti-a fost dor de mine?Imi ridic privirea si ma uit la el,s-a schimbat, acuma este mult mai frumos,iar parul tot rebel ii sta,nu se deranjeaza deloc sa il aranjeze.Normal ca mi-a fost dor de el,am crezut ca stransoarea mea i-a dat de inteles asta.Imi deschide usa de la masina si urc inauntru.Se pune la volan si incepe sa imi spuna ca cat timp a lipsit a gasit cu totul o alta fata,mai inalta si mai frumoasa cu parul mult mai lung.Ma rosesc deoarece ma flateaza,nu mi-a spus asta niciodata,dar imediat fata ii se intuneca si devine suparat.
-De ce ai lipsit de la prima ora?
-Pai....am intarziat si elevi de serviciu m-au inchis afara.
-Sti ca urasc minciunea,spune-mi adevarul nu te musc.Daca acuma ma minti in urmatorii ani ce vei face?Vei fugii cu nu stiu ce pusti spunand "Kris m-am indragostit de el,nu pot trai fara el" Asta vei face nu?! Tipa la mine,niciodata nu a tipat la mine,de ce tipa la mine?De ce imi vorbeste asa urat?Nu stie ca ma ranesc cuvintele lui,eu niciodata nu l-am ranit,el de o face?Ma supar si ii dau o palma.
-Sa nu mai spui asta niciodata!Eu nu voi fugii cu nimeni nicaieri,nu am cum deoarece eu....eu...
-Imi pare rau,am vorbit fara sa ma gandesc,te rog iarta-ma!Arata de parca ar regreta vorbele spuse,dar eu nu spun nimic,sunt suparata pe el si nu il voi ierta.Porneste masina si plecam.Tot drumul nu am scos o vorba,nici eu nici el.Se uita drept in fata la drum,iar eu pe geam,ma gandesc de ce nu i-am spus de acel grup din care fac parte....aaa da,nu i-am spus deoarece el nu m-ar fi lasat la nici o intalnire cu grupul,deoarece el crede ca toti vor sa imi faca rau,ca vor profita de mine,dar nu este asa,el nu ma intelege si poate niciodata nu o sa ma inteleaga si sa imi inteleaga sentimentele.Eu in continuare sunt "o fetita mica" pentru el,care are nevoie de protectia lui. Ajungem intr-un final acasa,Clara iese pe usa si ne intampina.Eu si Kris eram fiecare intr-o parte si intram separati in casa.Ma uit la masa pregatita de Clara si imi vine rau,nu am pofta de mancare,vreu sa ma duc in camera mea si asta si fac.Ma pun in pat si imi dau jos hainele de scoala.
-Dalian,nu vrei sa mananci?In camera mea intra Kris,fara macar sa bata la usa.Imi i-au repede un tricou si imi acopar sanii.
-De ce te ascunzi Dalian?Cand erai mica nu te ascundeai de mine, fugeai in pielea goala prin casa.
-Acum e altfel....nu vreu sa mai intri fara sa bati la usa,am si eu nevoie de intimitatea mea.Iesi afara!Ii arunc o perna in cap,iar cu asta dus a fost.Nici acum nu are maniere,nu mai sunt un copil,dar el niciodata nu va invata asta.Imi fac temele,imi invat pe maine si ma pregatesc sa ma pun in pat.Era sa uit!Am intalnirea cu grupul in seara sta,ma uit la ceas si vad ca este 23:34 mai am timp sa ajung in cimitirul....cum era numele?A da!Spooky,un nume ciudat,dar traducerea este si mai infioratoare.Ma uit in dulap,imi i-au o pereche de blugi stramti,o bluza neagra de aceiasi culoare cu blugi,ma imbrac gros deoarece este frig afara.Ma incalt cu o pereche de cizme pana la genunchi,imi i-au paltonul de toamna,parul mi-l prind intr-o coada si ies afara din camera.Kris si Clara dorm,deci va fi usor sa ma furisez.Cobor cu grija scarile,deschid usa cu mare atentie si am iesit.

Intru pe o alee intunecata,multa ceata ma inconjoara,imi este un pic teama asa ca grabesc pasul.Ajung pana in cimitir.Incerc sa clintesc poarta de metal care pare foarte infricosatoare inconjurata in toate partile de plante agatatoare.In cele din urma poarta se misca scotand un scartait ingrozitor care trezea si morti.Ma uit in jur si vad o lumina care vine din indepartare.Ma duc spre ea,niciodata nu am fost in cimitir noaptea,dar nu mie frica,parca m-as fi nascut intr-un cimitir,ma simt de parca sunt acasa.Am timp sa ma uit si la numele celor morti si la crucile lor,nu ma speri ba chiar imi dau cu parerea privind unele nume ciudate.Ma tot indrept spre acea lumina si imi observ colegii.
-In sfarsit ai aparut!Te-am asteptat.A spus Mira.Erau imbracati normal,asezati intr-un cerc,cu o carte in mijloc si cateva lumanari pe langa ei.Natsu ma invita sa ma asez langa Mira si Saya si cum spun ei sa inceapa initializarea.Liderul i-a cuvantul:
-Voi incepe cu inceputul,eu impreuna cu sora mea,Mira,ne plimbam prin cimitir cand am vazut aceasta carte langa un copac.Am luato de pe jos si ne-am uitat prin ea.In interiorul carti erau povesti de groaza si de aici n-e a venit ideea sa facem un grup/club despre acest subiect,dar nu aveam nici o idee despre ce afla cu adevarat in interiorul carti.Nu ne-am pus deloc intrebarea "Cum a ajuns cartea in cimitir?" dar m-ai tarziu am aflat misterul ei.Dupa ce grupului nostru s-au alaturat inca doi membri,Saya si Josh,i-am intializat si pe ei adica le-am spus de misterioasa carte.Ne-am intalnit in cimitir si am vrut sa citim prima poveste,dar cand am deschiso filele erau albe.Nu am mai deschiso deloc deoarece ne era frica,este o carte ciudata.Am aduso in seara asta deoarece spre ca intr-un final vom putea sa citim una din povestile ei.Deci Dalian,o deschizi tu?
De ce tocmai eu?Sunt asa de lasi,dar pe cine fac eu las cand imi tremura mana atunci cand i-au cartea.O carte veche,cu coperta din piele maro si o legatoare ce aceiasi culoare.Inghit in sec si o deschid....Filele nu sunt albe,pare o carte normala cu povesti,nu stiu ce au vazut ei.
-Deci, ce se afla in ea?Ma intreaba curios Natsu.
-Este o carte normala,cu file normale si cu povesti normale.Ce v-a fost asa de frica,nu are nimic ciudat in ea.Josh i-a cartea in mana,da la ultima pagina si descopera un regulament.
-De unde a aparut asta?In carte nu se fla nici un regulament. spuse Mira.Daca cartea tot are reguli,ce ar fi sa le citim.Ii spun lui Josh sa le citeasca cu voce tare ca sa le auzim si noi:
-"Cartea Obscura contine regulli care trebuie urmate pentru ca continutul cartii sa nu se amestece in viata oamenilor:
1.Cartea apartine lui Dantalayna,numai ea repara cea ce a evadat
2.Nici o poveste nu trebuie spusa cand e luna plina
3.Se poate citi numai o poveste pe zi,nu mai multe sau veti suporta consecintele
4.Povestea trebuie citita la o ora fixa
5.Cititorul trebuie sa citeasca fara nici o greseala,sa nu incurce cuvintele deoarece se poate ca povestea sa i-a o alta intorsatura."

Cartea are cateva reguli stupide,sincer nu cred in ele.Ma uit la colegii mei care par speriati.
-Voi citi eu prima poveste!Toti ce uita la mine ca la o luptatoare care tocmai merge in razboi.
-Dar tu nu esti Dantalayna si in plus e luna plina,daca vei patii ceva?Spune Saya foarte ingrijorata.Nu am ce sa patesc este o simpla carte cu povesti,nu cred in acele reguli.I-au cartea din mana lui Josh si deschid la prima pagina.Prima poveste intitulata "Mary"
-"Se spune ca si papusile au sentimente si ca pot spune ceea le doare,numai ca noi nu auzim agonia lor care rasuna in toata lumea,numai urechiile noastre nu aud asta.De ce?Pentru ca suntem nepasatori,dar o papusa pe nume Mary ne va arata ca si papusile pot vorbi si pot pedepsii nepasarea.
O zi obisnuita pentru o fetita pe nume Alison,ca in fiecare zi ea trecea pe langa un magazin cu jucari si se minuna de frumoasele papusi care erau in vitrina,se gandea cum ar fi fost daca ar fi avut si ea o papusa cu care sa se joace,dar parintii ei nu isi permite-au sa cumpere jucari scumpe,asa ca fata pleaca descujara acasa.
In bucataria casei ei se afla mama sa care facea mancare si i-a spus fiicei ei ca are o surpriza pentru ea.Alison priveste cu drag o cutie de pantofi roz legata cu o panglica de aceiasi culoare.Cand deschide cadoul fata ii se lumineaza,in pachet era o papusa,imbracata intr-o rochita roz,cu ochii albastri si cu parul blond buclat.Alison o i-a in brate si o strange tare,foarte fericita ca in sfarsit are o papusa.O saruta pe mama sa si merge in camera ei.Incuie usa de la camera,iar dupa fata fericita se ascunde un zambet diabolic.I-a papusa de o mana si o arunca pe pat.Scoate o foarfeca si o cutie de chibrituri din sertar. "Voi vedea cat de frumoasa vei fi dupa ce Alison iti face machiajul" acesta era gandul fetei malefice.I-a papusa si ii taie parul,ii rupe ambele maini si ii arde fata,dupa care o arunca pe geam spunand ca nu mai are nevoie de ea,isi i-a pijamalele si se pune in pat.
-Hai sa ne jucam!!!Hai sa ne jucam! Se aude o voce pitigaiata de sub patul lui Alison.Fata se ridica ingrozita cu o oarecare temere sa se uite sub pat.Crede ca totul a fost un vis si se pune inapoi in pat.
-Hai sa ne jucam! Se mai aude inca o data vocea,dar de data asta Alison se ascunde sub patura.
-Sunt Mary,papusica ta,hai sa ne jucam! Alison isi ridica patura de pe ea si se uita sub pat.Are surpriza sa isi vada papusa,fara maini,cu fata arsa si ghiala pe jumatate,exact cum o facuse ea.
-Vrei sa ne jucam baba oarba?Tu vei fi oarba.In urmatoarele secunde papusa ii scoase ochii fetei.Sangele tasnea din orbitelei ei lasando fata lumina.Fata tipa de durere si implora iertare
-Si eu tipam,dar tu erai asa de nepasatoare incat nu ma auzeai. Acum e randul meu sa fiu asa si sa ma prefac ca nu aud rugamintile tale.Sa jucam....Fripta!
In ziua urmatore mama lui Alison isi gaseste fiica in camera ei sau mai bine zis ce a mai ramas din fiica ei.....Capul ii era asezat pe perna,trupul ii lipsea,ochii erau bagati in gura,iar pe pat scria cu sange "Mary se va intoarce" De atunci se spune ca papusa Mary bantuie orasele in cautarea de noi victime.Sfarsit"

Ce poveste,chiar ca m-am speriat,eu insumi am citito,dar recunosc ca de cateva ori mi se oprea inima in loc.Ma uit la prietenii mei.Natsu si Mira erau imbratisati si cu ochii inchisi,ei se pare ca s-au speriat.Josh era calm,nu era speriat de loc,iar Saya este agatata de trupul meu.
-Deci se parere aveti despre poveste?Intreb eu.
-Mi se pare foarte infricosatoare,cam prea infricosatoare.Ne intalnim luni la scoala si vom comenta povestea papusi Mary,pentru azi este suficient.
-Nu se va intampla nimic daca ai incalcat regurile?Ma intreaba Saya.
-Doar nu crezi ca Mary va iesi din carte si va venii dupa mine,nu?
-Dar totusi ai grija de tine,e o carte misterioasa,nu as vrea sa patesti ceva.Imi spune Josh.Toti acuma sunt ingrijorati pentru mine,dar nu voi patii nimic deoarece eu nu cred in acele reguli si nici in cartea 'misterioasa' Dar imi place ca sunt toti ingrijorati pentru mine.Se decide ca cartea sa imi ramana mie daca tot am citit eu prima.Imi i-au la revedere de la colegii mei,garatandule ca nu voi patii nimic.Ies din cimitir si spre casa.
Daca toate povestile sunt ca "Mary" atunci sunt cu adevarat fantastice si ingrozitoare si abia astept sa o citesc pe urmatoarea.Ma aflu in fata casei,intru tip til,dar deodata se aprinde becul.
-Unde ai fost domnisorico? Este Kris care statea pe fotoliu si se uita la mine.
-Am fost la o plimbare....
-Spune in momentul acesta cu cine ai fost,unde ai fost si ce ai facut.
-Nu e treaba ta!Este pentru prima data cand ridic tonul in fata lui,acum ma pot astepta la o palma bine meritata.....dar nu o primesc,vine spre mine si ma i-a in brate.
-Scuze ca reactionez asa,nu vreu sa te sperii,dar sunt foarte ingrijorat in privinta ta,mai ales la varsta pe care o ai.In sfarsit ma i-a in brate,ce dor mi-a fost sa ma i-a in brate,intr-un final il simt pe "fratele" meu adevarat,de care mi-a fost mereu dor.Imi sopteste la ureche "Ai grija de tine,nu vreu sa patesti nimic"Dupa care ma lasa sa plec in camera.
Ma pun in pat,ma schimb in pijamale si ma uit la acea carte.Mai citesc o data regurile si ma intreb daca sunt adevarate,oare ce voi pati daca sunt reale,iar eu le-am incalcat.....

Super capitol!
O sa vina Mary la ea?
Ce o sa se intample?
Insfarsit o poveste care imi da fiori dar ma si fascineaza!
pune nextul repede!

Bun bun ia ca trebuie sa scriu si eu ceva nu?:)))
Bine deci in felul urmator:
1 Capitol
Nu mai pune : ":)))" sau "T.T" sau alte emoticonuri de genuri este interzis.
Ambele capitole
Ai avut cateva greselute de tastare dar nu le luam in seama pentru ca toti gresim.
Asezarea in pagina e buna, ma bucur ca scri cu alb, se intelege mult mai bine [am invatat din proprie experienta ^_^"]
O poveste foarte tare, chiar e un fic misto.
Sa vad nextul cat de repede :*
Ja ne :-h

Myiu Phantomhive a scris:

Bun bun ia ca trebuie sa scriu si eu ceva nu?:)))
Bine deci in felul urmator:
1 Capitol
Nu mai pune : ":)))" sau "T.T" sau alte emoticonuri de genuri este interzis.
Ambele capitole
Ai avut cateva greselute de tastare dar nu le luam in seama pentru ca toti gresim.
Asezarea in pagina e buna, ma bucur ca scri cu alb, se intelege mult mai bine [am invatat din proprie experienta ^_^"]
O poveste foarte tare, chiar e un fic misto.
Sa vad nextul cat de repede :*
Ja ne :-h

Mersi, voi tine cont de sfaturile tale.
Cred ca fara sa vreau am luat de la tine numele "Mimi" Scuze,scuze....l-am schimbat cu un alt nume si la fel si numele carti.
Era seara cand am scris si eram foarte obosita, ma voi straduii sa nu mai am greseli de tastare.

In capul meu este o adevarat furtuna.Ma tot gandesc intruna la povestea papusii Mary si la cartea cu reguli ciudate.Decid sa pun capat acestui mister infernal.Este ora unu noaptea, ma ridic din patul meu cu asterminte mov deschis si imi i-au leptopul de pe noptiera de culoare maro inchis.In general toata mobila mea este de moda veche, nu am mai schimbato de mult timp si a ramas asa cum era din prima zi in care am pus piciorul in aceasta camera, la fel si pereti de culoarea rosu sangeriu si podeaua acoperita cu parchet si cu un covor visiniu.
Intru pe internet si caut "Cartea Obscura", dar nu gasesc nimic.Fara nici o sansa, aceasta carte este intradevar una misterioasa.Deschid cartea la ultima pagina pentru mai citi o data regulile.In ochii imi sare cuvantul "Dantalayna" Pun cuvantul pe net si caut din nou, dar nimic.Caut mai multe cuvinte cheie, dar tot nu gasesc nimic.I-au cartea si o ascund intr-un sertar unde o voi stii in siguranta si fara sa faca vreu rau familiei mele.Toata noaptea am stat si am cautat informatii, ce bine sa maine este sambata si ma pot odihnii cat vreau.Intr-un final imi inchid ochii si pasesc pe taramul viselor.

-Trezirea, somnorici! Aud un glas barbatesc si simt cum caldura care mi-o ofera plapuma a disparut, iar soarele ma obliga sa imi deschid ochii, dar nu fac asta.
-Haide sus, soarele e pe cer, iar azi e o zi speciala.Trebuie sa te schimbi sa te aranjezi......Posesorul vocii enervante este Kris care intruna imi spune sa ma ridic, dar eu motai si ma colacesc in pat ca o pisica.Oare ce vrea sa zica prin o zi speciala? Intrebarea asta imi da de furca asa ca ma ridic din pat numai pentru a afla ce este astazi, cumva ziua mea de nastere?Eu nu am asa ceva sau poate vreo sarbatoare?Imi frec ochii cu maneca de la pijama si usor imi deschid pleoapele lasand lumina sa patrunda in ochii.Il intreb ce este astazi, iar el imi raspunde simplu "Ziua mea si a ta" Il privesc incurcata si ma indrept spre sifonier.Imi i-au un tricou cu dungi albe pe un fond roz, o pereche de blugi stramti negri, o pereche de sandale cu un pic de toc si o jacheta neagra.
-Ai de gand sa stai acolo?Il intreb pe Kris care statea teapan pe pat in timp ce ma privea.Isi cere scuze si imi spune ca ma va astepta afara.Imi dau pijamaua jos, iar in cateva minute m-am schimbat, mi-am prins parul intr-o coada lunga neagra si m-am machiat usor.Ies din camera si il intreb ce zi este astazi.
- M-am intors dupa mult timp si am gasit o fata cu totul diferita, as vrea ca acea fata sa mearga cu mine la festival ca in vremurile bune. Niciodata nu as refuza sa merg undeva cu Kris, mi-a fost dor de el si asa vom repara greseala care a dus la cearta de ieri.Cu zambetul pe buze il i-au pe Kris de mana si il trag dupa mine.
-Ai spus ca mergem la festival asa ca haide sa ne grabim, vreu sa imi petrec timpul cu ni-san. Inainte sa plecam din casa ma opresc pana in bucatarie.Bucataria mea tot de moda veche, cu mobilier alb, daca pot spune alb caci are o culoare galbuie, cu o masa de patru persoane si o mica canapea de culoare verde intr-un colt din bucatarie, echipata cu toate ustensilele si cu toate aparatele posibile.
-Mai, mai se pare ca va intelegeti din nou bine, veti merge la festival? Ne intreaba "mama mea" Eu dau din cap aprobator, iar Kris o saluta pe Clara, un salut de ramas bun si ma i-a de mana iesind din casa, fara macar sa imi i-au la revedere de la "mama".Kris nu se intelege asa de bine cu Clara de aceea a si plecat, ei sunt fratii, dar aproape niciodata nu isi vorbesc.Imi amintesc cearta aprinsa la care am luat parte, chiar in ziua in care Kris urma sa plece.

Era iarna, eu aveam unsprezece ani, Kris se aranja, iar Clara ii facea bagajele, eu stateam la usa si ascultam, desi nu am intervenit in aceasta cearta se pare ca de la mine s-a pornit.Nu am auzit multe, dar numele meu era mereu rostit si auzeam cum Kris tipa la Clara, dupa care a iesit val vartej din camera cu bagajul dupa el si a plecat trantind usa.Clara m-a luat in brate si cu lacrimi in ochii mi-a spus "Nu-l baga in seama, asa este el" Dar Kris nu era rau, cel putin cu mine, ma trata ca pe o printesa si mereu imi spunea cuvinte frumoase si acuma o face, dar ceva s-a schimbat in el, poate este simtul sau protector care se mareste o data cu varsta mea sau poate altceva.Nici macar eu nu stiu asta.

Revenind la realitate, ne aflam in mijlocul festivalului, baloane colorate, mancaruri delicioase, multa lume imbracati traditional, numai noi eram mai diferiti, mai speciali.
-Nu te distrezi?Nu iti mai plac festivalurile?
-Ba da, dar te cate ori sa iti mai spun ca nu mai sunt un copil sa sar de colo colo si sa spun in continu "Vreau asa si asta".
-Ai dreptate, nu mai esti un copil, este Dalian a mea.Simt cum bratul sau ma i-a de talie si ma strange tare facandu-ma sa rosesc usor.Nu fac nici o miscare, stau neclintita, lipita de trupul sau, pana cand ii vad pe Mira si pe Natsu care se indreapta spre noi.Mira era imbracata in kimono si cu parul prins in coc cu doua suvite lasate pe dinafara, iar Natsu era imbracat in costumul traditional, imi vine sa rad numai cand il privesc.Mira vine spre mine si cu un zambet viclean imi spune:
-E prietenul tau Dalian?Si incepe sa rada, fata mi se roseste si simt cum ard, ezit sa raspund la intrebare si ma uit in alta pare, numai sa nu il vad pe Kris.Acesta ma i-a de mana si spune:
-Dalian este sora mea vitreaga.Ma uit la Kris care ma tinea de mana strans si in acelasi timp si la Mira, fata asta este foarte zapacita si avantata, spune tot ce gandeste cu voce tare.
-Aaaaa, inteleg deci ceva perversiuni tot se intampla,nu?
-Haide sa plecam, este tarziu.Dalian ne suni mai tarziu ca sa ne spui ce s-a mai intamplat cu "sti tu ce".Si asa au plecat cei doi, lasandu-ma pe mine si pe Kris cu gura cascata la auzul cuvantului "perversiuni".
-Colegii de ai tai?
-Ti-ai dat seama.
-Fata blonda e ciudata, iar baiatul OK.Ma bucur ca nu ai prieteni anormali.Dar ei sunt anormali, ce e in capul Mirei?Fata asta este o adevarata crazy!
-Dalian, ai vrea sa ai o amintire de la primul nostru festival de cand m-am intors?Dau din cap aprobator, o amintire frumoasa oricand este bine venita si pusa la colectia mea de amintiri petrecute cu Kris.Intram amandoi intr-un magazin de.....jucari.Tipic lui!Pe un raft sus de tot se afla o papusa cu parul carliontat blond, cu ochii mari albastri si imbracata intr-o rochita roz.Kris ii arata vanzatorului papusa si spune ca acesta va fi cadoul meu.Ce frumos o papusa pe care o voi pune intr-o vitrina si niciodata nu o voi atinge, o papusa, nu am mai primit asa ceva de la unsprezece ani.O i-au in brate pe papusa si iesim din magazin.
-Iti place cadoul meu?Nu ii raspund, pornesc in fata si merg fara sa zic ceva.El ramane in spate si face o fata de "Am dato in bara". Ajungem intr-un final acasa, trantesc usa si merg in camera mea.Kris merge in camera lui, nici macar nu ne privim, de la dulcea atmosfera care era la festival, acum, din cauza acestei papusi atmosfera dintre noi este tensionata.Arunc papusa sub pat si o las acolo sa putrezeasca si sa o umple paianjeni......Dar eu nu sunt asa rea, imi este mila de biata papusica, ea nu are vina, o scot de sub pat, i-au o batista si o sterg de praf, ii aranjez rochita si o pun pe raft.Dupa care imi arunc hainele de pe mine si incep sa plang de nervi.El nu intelege nimic!E un mare idiot!Ma calmez si imi i-au pijamalele cu pisicute si ma pun in pat.Nu vreau sa ma mai gandesc la nimic, vreau doar sa ma trezesc maine cand va fi o noua zi, un nou inceput.

Dantalayna, haide la mine scumpo.Fetita cuminte......Asta este pentru tine, cadou de ziua ta, cartea Obscura.....Aveti grija de sora voastra mai mica, noi ne vom intoarce imediat......Dantalayna!Nu fugii!-Dar Dantalayna nu asculta si fuge- "Ii voi salva pe mami si pe tati"O creatura cu gheare lungi, pline de sange...foc, foc in jurul meu

Ma trezesc din acest vis oribil tot transpirata si speriata.Este a nu stiu cata oara cand visez acest lucru, dar pentru prima data apare numele Dantalayna si cartea Obscura.Ce legatura au visele mele cu acea carte si cu acel nume, fiinta care contoleaza cartea si numai de ea poate fi citita.Pufai si ma pun inapoi in pat, dar aud o voce subtire care imi spune:
-Hai sa ne jucam.Inima imi bate cu putere, pupilele mi se dilata, incep sa transpir de frica, corpul imi este inghetat si cu greu imi conving capul sa se intoarca in spate si sa vada de unde vine vocea. Privesc oripilata spre papusa care se afla in aer.Nu era tinuta cu ata, nici un fel de fantoma, pur si simplu plutea.
-Dalian, ce nume frumos, vrei sa ne jucam?Poate vom juca "Prinselea" Tu prada si eu paianjenul.Vrei? Nu imi vine sa cred ce vad din fata ochiilor, papusa Mary este adevarata, iar pentru ca am incalcat regulile acum voi fi pedepsita.
-Multumesc ca m-ai inviat, daca erai fata cuminte te lasam in pace, dar tu m-ai aruncat asa ca trebuie sa te pedepsesc si apoi sa trimit cartea care nu iti apartine detinatorului ei de drept, adica draga Dantalayna, nu stiu unde este, dar cartea va ramane in posesia mea.Ma uit la papusa si imi este foarte frica, ce imi va face?Nu vreau sa mor, mai am mult de trait.Ma ridic din pat si fug spre usa....dar intr-o fractiune de secunda ma trezesc pe podea, ma uit la fata mea si observ o mica zgarietura pe obraz din care imi curge un picur de sange.
-Ai gustat vreodata sangele?Ma intreaba papusa.
-Nu si nici nu am intentia sa fac asta.
-Pacat, dar pana la urma il vei gusta deoarece vei murii inecata in el.Rade diabolic Mary.Desi imi este frica de imi vine sa lesin, nu ma las, i-au cartea din sertar si incep sa o rasfoiesc.Am impresia ca in ea se afla sansa mea de a scapa de papusa, de acolo a venit, acolo se va intoarce.
-In zadar.Spune papusa care vine cu un cutit spre mine, habar n-am de unde l-a scos.Deodata imi amintesc de povestea papusii, ea are sentimente! I-au de pe noptiera batista cu care au sterso de praf si i-o arat.
-Iti amintesti aceasta bucata de material?Cu el te-am curatat de mizerie.Dupa ce te-am aruncat am regretat si te-am scos de acolo, curatandu-te si arajandu-te si apoi te-am pus pe raft.Mi-a pasat de tine, de sentimentele tale.Tu nu esti o papusa, ai sentimente, esti o fiinta in trup de lemn.Ma uit la papusa si sper ca am induplecato sa ma lase in pace.
-Mincinoaso!Nu ti-a pasat de mine, acuma vei platii si mai mult pentru ca ai incercat sa ma duci cu zaharelul.Se apropie amenintator de mine, iar eu nu fac altceva decat sa citesc din carte pasaje din poveste sperand sa se intample ceva.
-Degeaba citesti, tu nu esti Dantalayna ca sa ma poti sigila din nou in carte, esti doar o mucoasa prostuta.
-Nu sunt o mucoasa!Tu demon venit din lumea sigilata de oameni prin intermediul cartii sacre, intoarce-te inapoi unde iti este locul si lasa viata omeneasca in pace, te sigilez inapoi in lumea din care provii asa incat sa nu mai iesi niciodata! Te rog functioneaza, functioneaza!
-Hahaha...Ma faci sa rad, chiar crezi sa asta ma va sigila.Mai intai te voi ucide pe tine, voi lua cartea si apoi iti voi macelarii familia si colegii inclusiv pe Kris pe care il tortura in continu, ca tu sa nu ai odihna in viata de apoi.
-Nu te vei atinge de el, cu mine poti face orice, dar cu el nu!Demon care poarta numele pe "Mary", in numele Obscurei intoarcete inapoi! O lumina iese din carte si o furtuna adevarata se dazlantuie, parul imi zboara in sus si vad cum papusa Mary este absorbita in ea, ultimele ei cuvinte au fost "Nu se poate!" Ceva tipic pentru o papusa care era pe cala sa dispara.....Doamne am trecut ca prin urechiile acului!Suflu usurata si inchid cartea.Totusi ce am facut?Nu am habar de unde mi-au iesit aceste cuvinte sau ce am facut, dar stiu ca am scapat.
-Dalian esti in regula?Am auzit zgomote ciudate, esti bine?
-Nu-i nimic, numai am cazut din pat....Greseala mea, nu iti face griji nu am patit nimic.Kris se linisteste la auzul vocii mele si simt cum se indeparteaza de camera mea, dar nu inainte sa imi spuna "Noapte buna"Ma uit in jur, totul este dat peste cap, ma ridic din genunchi si pun cartea la loc, aprind veioza si incerc sa curat camera.Nu era ravasita, dar arata putin dezordonata in ura marei furtuni declansate de Obscura.Dupa o rearanjare de cateva minute ma pot pune in pat, dar nu inainte sa verific daca papusica Mary chiar a disparut.Imi pun capul pe perna si incerc sa adorm.Oare acesta este un vis din care abia astept sa ma trezesc?Sau poate m-am tezit, dar nu realizez?Nu stiu daca e vis, dar totul pare prea supernatural, prea ireal, nu au nici o logica intamplarile petrecute in ultimele zile, nu gasesc nici o explicatie ratinala, totul este aiurea, nu inteleg nimic, ce s-a intamplat cu papusa Mary?Chiar a disparut?Si daca a disparut cum am facut sa dispara?Nu am facut nimic special, doar mi-au iesit cateva cuvinte din gura la nimereala si dintr-o data.....Puff!Mary a disparut!Fara sa fac nimic.Cartea are ceva in neregula, e foarte ciudata, nu fac nimic si ea reactioneaza......Dar daca "ciudatul" si "neregula" sunt la mine?Daca eu sunt cea in neregula si cartea este nevinovata, oare am ceva probleme mintale sau spirituale?Nu stiu, dar nici nu ma framant cu acest gand deoarece stiu ca sunt intreaga la cap, nu sunt nebuna, sau poate sunt?Daca toata aceasta poveste cu Mary mi-am imaginato eu?Daca eu sunt "capul rautatilor" in aceasta intamplare?.....Cu siguranta voi afla maine, daca o sa mai am zgarietura pe obraz, provocata de papusa, atunci totul a fost real si ma voi intreba "Cum am facut sa dispara Mary?" Daca nu o voi avea ma voi intreba "Capul meu si-a imaginat asta?"

Papusa Mary, imaginativ-o mai inspaimantatoare
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Super capitol... mai ales partea cu papusa Mary... cutitul... Deci ea este Dantalayan? Pare o povete... in poveste.... sunt ai multe povesti in fic.... povestea cu Dalian... papusa Mary si restul din caretea Obscura.... Am ajuns umpic cam tarziu la capitol.... scuze.... data viitoare voi fi mai atenta... Cititul te face mare![Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] Abia astept nextul![Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

-Mami, cum se numeste acea cratura cu gheare lungi si care seamana cu un animal?
-Wendigo, de ce scumpo?
-Am intalnit acest nume in carte si este o legenda pe ultima pagina despre el.Mami e adevarat ca vine si mananca copiii rai?
-Este doar o poveste, nu este adevarata.
-Dar ai spus ca creaturile ca el exista si in lumea oamenilor.
-Exista, dar sunt sigilate in lumea intunecata alaturi de alte creaturi hidioase si periculoase.In lumea noastra exista doar vampiri, stafii, varcolaci si mai multe, dar ele nu fac nici un rau.Suntem prieteni cu toate astea, dar creaturile sigilate sunt turbate si nu pot gandii, ucigand pe oricine.Te temi de Wendigo, draga?
-Mie frica sa nu vina dupa voi sau dupa mine.Nu imi place!
-Nu ai de ce sa iti fie frica, mami si tati sunt langa tine.......

Imi deschid ochii si privesc tavanul.Inca un vis ciudat, dar de data asta nu a fost un cosmar.Am visat o femeie in jur de treizeci de ani, imbracata intr-o rochie neagra cu dantela pana la genunchi si cu parul negru prins in coc intr-o parte, pe poala ei statea cu capul o fetita in jur de sase anisori, cu parul de aceiasi culoare, lung acoperind picioarele mamei sale, cu ochii rosii ca sangele si pielea parca data cu praf de creta, foarte alba.Mama ei, ii mangaia capul si vorbeau despre o creatura cu gheare lungi si care seamana cu un animal, foarte ciudata discutia.....dar apoi, parca eram eu un corpul fetei, simte-am mangaierile femeii si ma uitam la chipul ei angelic, iar apoi a zambit, lasand sa ii se vada dantura bine ingrijita si dintii de o culoare impecabila.Un zambet plin de lumina si caldura, un zambet bland si dragastos, facut de mama pentru fiica ei.Pentru prima data m-am simtit in siguranta si iubita, din acel vis nu vroiam sa ma mai trezesc, daca in realitate nu am mama, macar in vis sa am una care sa ma iubeasca.Sper sa mai visez asa frumos si sa nu mai visez tot felul de ciudatenii.
Suficient cat am stat, ma ridic din pat si merg spre oglinda tinuta captiva intr-o usa a dulapului.Ma uit in ea, mai exact ma uit la obrazul meu.O zgarietura minuscula de vreo 4 centimetri se intinde pe obrazul drept.Uitandu-ma lung la ea am gasit si raspunsul la intrebarea mea:Totul a fost real, dar mi-a adus inca o intrebare:Cum a disparut Mary?O intrebare care deja incepe sa ma framante.Ma uit la calendarul cu The Vampire Diaries de pe peretele meu si imi dau seama ca astazi este prima zi din octombrie, ce repede trece timpul.I-au un marcar rosu de pe noptiera si incercuiesc 31 octombrie, Halloween.Imi place aceasta sarbatoare, dar Clara nu ma lasa sa merg cu "Nu dati sau nu ne dati" sper ca cu venirea lui Kris sa ma lase sa merg impreuna cu colegii mei.Las pe mai tarziu pregatirile de Halloween pe care deja le-am inceput in capul meu, merg si deschid dulapul de unde imi i-au uniforma de scoala, pusa cu atentie pe umeras.Imi dau jos pijamalele cu pisicute, mai precis cu Hello Kitty si imi imbrac uniforma mea compusa dintr-o fusta in carouri pana la genunchi, o camasa alba si un plovar rosu cu insigna scolii pe deasupra, ciorapi albii pana la gamba, o pereche de pantofi negrii lacuiti si un sacou blue marin care sa imi tina de cald.Imi prind parul intr-o coada de cal aproape de varful capului, ma dau cu luciu de buze si cu un pic de rimel, pe obraz imi pun un plasture care sa imi acopere zgarietura, imi i-au geanta de scoala, iar din sertar scot cartea, Obscura, pe care o pun in geanta si ies din camera.Cobor scarile vechii ale casei care mereu scartaie, la fiecare miscare ma dor urechiile.
Intru in bucatarie si ii observ pe Kris si pe Clara, cei doi erau intr-o discutie importanta si s-au oprit cand m-au vazut pe mine.Clara tine-a in mana o casca cu inimoare umpluta cu cafea, iar Kris un pahar de sticla umplut cu lapte.Pe masa era o farfurie rotunda cu paine prajita si un pahar de ceai de fructe de padure.
-Pofteste la masa Dalian.A spus Clara.Pana acuma i-au spus "mama", cuvantul "mama" este sacru asa ca nu ii voi mai spune asa, deoarece nu este ea persoana care m-a nascut, doar m-a crescut, dar mai mult Kris a contribuit la cresterea mea.Ma pun pe scaun langa Kris, i-au o felie de paine prajita si incep sa rontai.
-Despre ce vorbeati?Am intreb eu printre rontaieli.
-Nimic important....Vorbeam despre scoala ta si prietenii tai.....Ce ai patit la obraz?M-a intrebat Kris, era imposibil ca el sa nu observe.Ii spun ca m-am zgariat accidental cu filele unei catri care mi-a cazut de pe raft fix in cap.Da stiu este o minciuna stupida, nu stiu sa mint, poate pentru ca nu prea mint, poate doar uneori.Totusi nu se lasa asa convins de spusele mele.....dar pana la urma revenim la discutia despre prieteni si scoala.
-Ti-ai facut prieteni?! S-a mirat Clara de parca eu as fi o ciudata care nu e in stare sa isi faca prieteni.Este pentru prima data cand ma simt intepata de o persoana draga.
-Sunt sociabila deci nu am probleme.Am raspuns scurt si la obiect.Ma ridic de pe scaun, ma sterg pe gura si plec din bucatarie.
-Succes la scoala!Mi-a urat Clara.
-Mda, mersi.Am mormait eu in timp ce ieseam pe usa.De ce Clara este asa de intepata in dimineata asta?Niciodata nu a fost asa, daca ma gandesc mai bine numai cand era Kris era asa plina de venin, in rest se comporta ca o mamica care isi facea griji pentru mine, dar mai multe griji isi face Kris decat ea.
Am plecat prea repede de la micul dejun, este numai ora sapte si cincisprezece minute, am timp sa ajung la scoala asa ca ma plimb un pic pe strada admirand peisajul de toamna.Frunzele pictate in rosu si portocaliu, unele si-au pastrat culoarea verde, zboara in jurul meu purtate pe aripile vantului.Toamna mereu imi aduce un sentiment ciudat, de melancolie de un nou inceput.Linistea este tulburata de soneria telefonului meu.Il scot din buzunar si ii deschid clapeta fara sa o ating, doar dintr-un gest, telefonul meu, el mai mare jaf, cred ca il am de peste cinci ani.
-Dalian, te poti grabii un pic mai repede la scoala?Trebuie sa vorbim despre carte inainte sa inceapa orele.Am spus un "da" si am inchis.Era Natsu, am grabit pasul pana cand am ajuns in curtea scolii.O cladire mare, poate doua sau trei, nu stiu exact cate sunt deoarece eu am lectii doar in una.Intru pe usa primei cladirii si ma grabesc spre sala grupului.O sala de clasa parasita si cu tot felul de cutii mari in care se aflau decoratiuni pentru clubul de tatru, de ce erau depozitate in cutii?Pentru ca nu avem un club de teatru in scoala.In camera erau cei patru, Natsu, Mira, Saya si Josh.Saya era foarte fericita.....
-Zambeste! Vad o lumina puternica in fata ochiilor care ma orbeste pentru cateva secunde, dupa care imi revin si o intreb pe Saya ce a fost asta.In mana tinea un aparat foto si a spus ca l-a primit cadou de ziua ei, deci astazi este ziua ei!
-La multi ani pustoaico!Nu am nici un cadou pentru tine deoarece nu am stiut ca este ziua ta.O strang in brate pe fata si o sarut pe obraz, mie mi se pare normal sa fac asta, dar ceilalti se uitau la mine ca la masini straine.
-Putem revenii la treaba noastra?Ce s-a mai intamplat Dalian?Deodata se face liniste si cu totii sunt seriosi.Ma asez langa Mira si Saya, scot cartea si le povestesc.

-Deci tu spui ca ieri la festival fratele tau ti-a cumparat o papusa care era Mary si in acea seara era mai sa te omoare, dar apoi ai rostit o incantaie si din cartea a iesit lumina, o furtuna s-a dezlantuit si a tras-o pe Mary inapoi in carte?Total aiurea.A spus Josh.
-Nu am crezi!Atunci cu zgarietura de pe obraz ce e?
-Ti-ai facuto singura.A raspuns el linistiti.Nu ma crede, le spun adevarul si nu am cred.E de necrezut!
-Si ce fel de incantatie ai spus?A intreba Natsu.
-Nu mai tin minte, mi-au iesit pe gura ceva cuvinte si ca prin magie a disparut.
-Poate esti vrajitoare.A spus Josh ironic, gluma la care singura care nu a ras am fost eu.
-Bine, bine hai sa fim seriosi.Chiar s-a intamplat asta?M-a intrebat Mira.
-Ce as castiga daca as minti?Normal ca e adevarat.In camera s-a facut liniste pentru cateva secunde.
-Haideti ca gandim logic.Sa spunem ca este adevarat ceea ce ai spus, pentru ca tu ai citit povestea, Mary a iesit din carte, a venit dupa tine deoarece tu ai tezit-o, pana aici e logic, dar daca cartea este adevarata atunci sunt adevarate si regulile cartii, cum face ca tu, ai reusit sa o sigilezi pe Mary, daca una dintre reguli spune clar ca "Cartea apartine lui Dantalayna,numai ea repara cea ce a evadat"Numai acea fata, creatura, ce o fii , poate face asta.Deci cum ai putut tu sa o sigilezi?
-Asta ma intreb si eu.Josh era foarte inteligent si mereu avea o gandire logica si rationala.
-Poate ca ai avut noroc, ai facut tu ceva si Mary s-a intors singura in carte.Ce e asa de greu?Cartea poate te-a aparat deoarece tu erai atunci posesorul ei si singura a facut asta.A spus Natsu.
-Dar nu are ncic o logica.Riposteaza Josh.
-Cand e vorba de supernatural, imaginatia depaseste orice limita si logica nu isi mai are locul.Asa s-au format varcolacii, vampirii, stafiile si mai multe creaturi, s-au format din imaginatia bogata a omului nu din rationalitatea sa.A spus Natsu avand si el dreptate pentru prima data.Din nou se lasa linistea, dar care nu dureaza mult.
-Ce ar fi sa facem un test?
-Ce fel de test?Il intreb pe Josh.
-Ce este in seara asta?Il intreaba pe Natsu.
-Luna plina, de ce?
-Pai am un plan, ce ar fi ca in seara asta sa ne intalnim cu totii la Dalian acasa si sa citim urmatoarea poveste, adica Dalian sa o citeasca si vom sta peste noapte sa sa vedem daca apare urmatorul personaj din poveste, cum vi se pare?
-Adica vrei sa faci un experiment si eu sunt cobaiul?L-am intreb eu revoltata la auzul planului sau "maret".
-Nu este un experiment este doar un test ca sa vedem daca ceea ce ai spus tu este adevarat.El inca nu are incredere in mine, inca nu ma crede.Toti sunt de acord cu planul sau inclusiv si eu deoarece le voi dovedii ca este adevarat.Clopotelul suna, ne luam la revedere, dar nu inainte de a fixa ora intalniri, la ora sapte la mine acasa, grozav, sa vad cum o rezolv cu Kris.
Intru la ore si profa de mate intra dupa mine.O femeie de saizeci de ani, cu parul vopsit rosu, scurt, cu ochii patrunzatori, mica de inaltime si cu o greutate mare.Pune catalogul pe masa si face prezenta.Ora de mate este plictisitoare, visez cu ochii deschisi, pana cand un avion aterizeaza pe banca mea, ma uit in toate partile si aud un fosnet de crengi.Ma uit pe geam si observ ca zboara ceteva frunze, iar geamul este deschis.Deschid biletul si citesc:

Dupa ore, langa parcare, urgent, am sa iti spun ceva.
Semnat Josh.
Bag biletul in buzunar pentru a nu il observa profa si ma concentrez la ora ei......Clopotelul suna, nu a pauza, a libertate.Imi i-au ghiozdanul si fug din clasa pentru a ma intalnii cu Josh inainte sa vina Clara dupa mine.Oare ce vrea sa vorbeasca cu mine?Ajung in parcare unde erau mai multe masini, care mai de care.Il vad pe Josh rezemat de o masina gri, sport, cu ghiozdanul pe un umar si cu o geaca neagra din piele.
-Deci de ce m-ai chemat?
-Urca in masina, iti voi spune.
-Nu urc in nici o masina, spune-mi ce ai de zis aici.Ma uit cu ciuda la el, dupa ce ca nu m-a crezut mai are si pretenti.
-Esti imposibila, nu iti mai zic nimic, trebuia sa vorbim intre patru ochii nu in fata tuturor.
-Foarte bine, atunci plec, nu uita ca ne intalnim la mine acasa toata gasca.Spun eu pe un glas mai domol.
-Atunci vei avea timp sa iti spun ce am de spus?
-Poate ca da, poate ca nu, o sa vad.In fata noastra apare o masina familiara, ma uit la sofer si il observ pe Kris.Ma duc langa masina si intru in ea, Kris apasa pe pedala de accelerare si plecam.Ce tupeu pe Josh!Sincer inainte mi se parea un tip de treaba acuma se comporta ca un nesuferit.
-Cine era tipul?
-Un coleg.
-Nu este prea mare ca sa iti fie coleg?
-Ba da, dar.....Astazi trebuie sa vina cativa prieteni pe la mine, sa doarma peste noapte, ii pot aduce?Din gura ii iese un hotarat "Nu!"
-Te rog, te rog, pentru mine, promit ca nu iti mai cer niciodata nimic.
-Bine, bine, dar spune-mi cine vine ca sa stiu la ce sa ma pregatesc.
-Pai vin cei doi pe care i-am intalnit la festival, Natsu si Mira, mai vine inca o fata, Saya si "tipul" de langa masina, Josh.
-Fara baieti!
-De ce?
-Stiu eu cumva ce faceti voi atunci cand eu dorm?Ce tampenii va trec prin cap la varsta asta,....nici sa nu te gandesti ca te las cu baieti.
-Esti mult prea paranoic, crezi ca eu ma tavalesc cu oricine imi iese in cale?Ei bine gresesti, este doar o intalnire a grupului de lectura.
-Aaaaa deci are scop educativ, de ce nu ai spus asta de la inceput, dar tot voi sta cu ochii pe voi, nu vreau ca nimeni sa se lege de Dalian a mea.
Daca l-am convins pe Kris cu siguranta va fi de acord si Clara.....

Wendigo
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Calendarul cu The Vampire Diaries
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Pijamaua cu Hello Kitty
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Super capitol... ce nesimtiti... nu o cred, adica tot ei au puso sa citeasca si tot ei nu o cred.... Deci intalnire a clubului de lectura... ceva foarte educativ....[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Frate creatura acea chiar e inspaimantatoare are 4 brate.... ma mie ca are 2 picioare... abea astept nextul![Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Frumos capitol Deea... mai ales sfrasitul... ma simt umpic confuza!
Nu inteleg... se intampla ceva intre Cris si ea sau ce?
Povestea ta e foarte incurcata!
Scuze pentru intarziere!
Abia astept nextul!

Mersi luna!
Relatia dintre ei nu este incurcata, este un pic mai ciudata, o sa vezi tu pe parcurs

Ok! Daca zici tu...dar tot sunt confuza!

Ma aflu pe o pajiste, plina cu flori multi colorate.Cerul este insorit si nici urma de vreun nor care sa acopere singura sursa de lumina.Vantul bate usor, alintandu-mi pielea alba, nu este frig, dar nici cald, este ca in acele zile cu soare si cu ploaie, impreuna unite.Asa este atmosfera care se simte un aer.Ies din intunericul unui copac si pasesc pe iarba moale care imi gadila talpa piciorului.Incetul cu incetul ies la lumina, imi inchid ochii si ma las purtata de val.Dansez si ma invart si ma misc si salt pana ametesc si cad pe covorul moale format din iarba si diferite flori.Ma ridic si observ ca am lasat o urma a corpului meu imprimata pe plante.Din indepartare aud un zgomot, un planset de copil.Merg cu pasi repezi, dar tematori in zona din care s-a auzit plansetul.Pe iarba statea o fetita, ghemuita, cu mainile imbratisandu-si genunchi.Avea parul negru, mult mai negru ca si al meu, nu i-am putut vedea fata deoarece isi tinea mainile la ochi.Mi-am muscat buza de jos si mi-am facut curaj sa merg pana la fetita.Ajung in dreptul ei si ii pun mana pe umarul micut.
- Ce s-a intamplat?De ce plangi?
- M-am pierdut de mama si de tata.Nu stiu unde sunt.Se uita la mine, culoarea ochiilor este neobisnuita, este rosie.
- Daca vrei, te ajut sa-i cauti......Din indepartare zaresc doi oameni, nu le-am vazut hainele sau fetele din cauza luminii, dar am putut distinge ca sunt un barbat si o femeie.Barbatul ne facea cu mana, iar femeia se apleca si tinea bratele intinse.
-Nu-i nevoie, m-au gasit ei!Multumesc mult cum te-o chema!Fetita se ridica de pe jos si fuge la parintii ei, dar se opreste la mijlocul drumului.
- Cum te cheama, cum te-o chema?M-a intrebat.
- Ma numesc Dalian, pe tine?
- Ma numesc Dantalayna!Multumesc Dalian, sper sa ne mai intalnim.Fetita imi zambeste, un zambet mare si frumos de copil, dupa care imi face cu mana si fuge la mama ei.Oare o voi mai intalnii?

Imi deschid ochii brusc si ma uit sa vad unde ma aflu.Eram in camera lui Kris, el nu era in pat, locul sau fiind rece ca semn ca plecase de mult si ma lasa-se sa dorm. Ma ridic in sezut si imi frec ochii cu maneca de la....camasa lui Kris!Ma uit mai atent si aveam dreptate, eram imbracata in camasa lui, o camasa alba, lunga la maneci, dar doar pana la coapse.Ma uit sub camasa, bine ca lenjeria nu lipsea!Rasuflu usurata!Ma ridic din pat si merg la baie, baia proprie a lui Kris, aflata in camera sa.O camera mare vopsita in maro si galben cu covoare pufoase, cu un pat dublu, mobilier nou nout, o plasma atarnata de perete si tot tacamul.Camera mea este o vechitura pe langa camera lui.Intru in baie.Pe pereti are gresie rosie cu alb, o cabina de dus plus si o cada, o oglinda mare deasupra chiuvetei, iar toaleta la cotitura.Pe suporturile din colturile baii erau multe produse barbatesti.De la sampoane pana la parfumuri originale.I-au toate parfumurile pe rand si le miros, vreau sa descopar cu ce parfum si-a dat pe camasa, deoarece mirosea minunat.Apuc o parte din guler si o miros din nou, vrand sa descopar de unde provine acea mireazma.Un parfum plin de iubire si afectiune, dar de unde vine?
- Ce vrei sa mananci?Din spatele meu se aude o voce.Ma intorc.
- Sa nu te mai furisezi asa, m-ai speriat!Eu nu trebuie sa merg la scoala?
- Doar nu crezi ca scapi asa usor nu?Te-am invoit doar de la primele ore, colegii tai deja au plecat.
- De ce am adormit cu tine?De ce port camasa ta?
- Aseara, nu stiu cum, dar ai facut febra, erai foarte transpirata, hainele iti erau leoarca.Ti-am dat jos pijamaua si ti-am dat camasa mea.Am incercat sa iti reduc febra, dar nu a disparut deloc, nu am vrut sa te trimit la scoala in acea stare, s-ar fi putut agrava.Te-am lamurit?Totusi, ce ai visat aseara?Am stat un pic pe ganduri, nu as vrea sa il panichez cu visele mele ciudate si cu siguranta ar rade de mine.
- Nu mai tin minte.....Adica tine-am minte, dar l-am mintit, am avut doua vise.Primul a fost ciudat, era sa mor sufocata si arsa de vie, in vis.Al doilea a fost si mai ciudat, incep sa cred ca am ceva legatura cu cartea Obscura si cu acea fata, Dantalayna.Dupa cate am visat si observat, Dantalayna este o fetita, care are mama si tata sau care a avut, dar nu pot face legatura dintre ea si mine.Asta este cu totul foarte ciudat, oare are legatura cu trecutul meu?
- Dalian, vrei sa mananci?M-a intrebat Kris.
- Da voi manca....Ce parfum folosesti?
- Ce vrei sa spui?
- Adica pe camasa, ce parfum ai folosit pe camasa?
- Nu am folosit nimic, acela este mirosul meu.Nu folosesc parfumuri.
- Atunci de ce ai atatea?Pe fata ii se schita un zambet.
- Fac colectie.Mereu ma face sa rad si a reusit din nou.Iesim din baie, inchid usa, iar Kris imi spune sa ma pun in pat sa ma odihnesc, o sa imi aduca el micul dejun.Il ascult ca un catelus cuminte si ma invelesc cu patura groasa.Ma uit la ceas, este ora opt jumate, probabil ca deja profa de mate le face capul calendar lui Natsu si Mirei, cred ca Saya este in mijlocul testului de la romana, iar Josh se ofera sa fie ascultat la istorie.Numai eu stau in casa deoarece am facut febra, dar cum a spus Kris, voi lipsii de la primele ore nu de la toate.Intr-un el ma bucur ca am scapat de mate intr-un fel nu am bucur deoarece nu sunt cu colegii mei.
Trec cateva minute si Kris nu mai apare cu micul dejun, m-am plictisit sa stau in pat.Ma ridic in picioare si din lipsa de ocupatie incep sa caut un album foto, cu siguranata are un album cu mine, Clara si el de cand eram eu mica, a imortalizat cu siguranta toate acele momente amuzante si fericite petrecute impreuna. Deschid primul sertar de la birou, in el se afla diferite documente, nu ma bag mai adanc prin ele.Deschid al doilea sertar si bingo!Erau acolo doua albume foto.Le i-au pe amandoua si ma pun inapoi in pat.Unul era mare si altul mai mic, il deschis pe cel mai mic.In prima poza eram eu impreuna cu el si Clara langa bradul de Craciun, primul Craciun petrecut cu ei, atunci a trecut doar o saptamana de cand m-a gasit Kris si deja ne simteam ca o familie.Clara nu seamana deloc cu cea de acuma, in poza avea vreo douazeci si sapte sau douazeci si sase de ani, cu parul tot gri, dar in spate scurt si in fata lung, Kris este acelasi, nu s-a schimbat deloc, iar eu, arat ca o copila.Pe atunci aveam parul lung negru, imi era pana la fund, cu vreo cinci centimetri la lung decat acum, ochii mari de aceiasi culoare, aratam ca o papusica, mica si fragila.Dau pagina si ma uit la urmatoarea poza, eram eu impreuna cu Clara la prima zi de shopping, imi era frica de scarile rulante si acuma cred ca imi este.La urmatoarea eram eu si Kris strabandu-ne in toate felurile. Pagina cu pagina pana cand termin acel album si il i-au pe urmatorul, in el nu se afla nimic, filele sunt goale.Ma rog, merg si le pun inapoi de unde le-am luat.
- Se pare ca te simti mai bine, duce ce termini micul dejun te schimbi si mergi la scoala, bine?In camera intra Clara.In mana tinea o tava, iar pe tava era o farfurie cu clatite umplute cu gem si un pahar de lapte.
- Voi merge la scoala, nu iti face griji.Ma analizeaza foarte atent, din cap pana in picioare si observa ca am camasa lui Kris pe mine.Mare branza.Ii i-au tava din mana si inchid usa.I-a picat fata cand a vazut in ce sunt imbracata, cine stie la ce se gandeste acum, dar nici ca imi pasa deoarece stiu ca nu este adevarat.Incep sa infulec din minunatele clatite, plescaituri se aud la piecare bucata luata, parca nu am mai mancat de luni intregi.Dupa ce termin tot, las tava pe noptiera, imi dau camasa jos si o pun pe pat.Deschid usa si ma uit sa vad daca nu este nimeni pe coridor, eu fiind doar cu lenjeria pe mine, nu vreu sa ma vada nici Clara nici Kris asa.Inchid usa dupa mine si tip-til ajung in camera mea.In camera este mare dezordine, popcorn pe jos, parca cineva s-a batut cu pernele si.....suc pe covor!Asta o va inebunii pe Clara si cu siguranta nu ma mai lasa cu colegii acasa.Imi i-au uniforma pe mine si merg la baie pantru a am aranja.Bretolul mi-l prind intr-o parte si ma piaptan.Ma spal pe fata si pe dinti dupa care imi i-au geanta si sa nu uit de cartea Obscura, o i-au si pe ea.Cobor repede scarile si merg in bucatarie pentru a imi lua la revedere de la Clara si Kris.
- Eu plec.Clara vezi ca ai mult de curatat in camera mea.Pa!
- Dalian eu nu curat nimic!Stai!Nu am auzit ultima fraza deoarece am iesit din casa.Nu conteaza, Clara este obisnuita cu curatenia.

Ma uit la ceas, este ora zece douazeci, inseamna ca inca sunt in ora de biologie.Am ratat ora de matematica si o jumatate din ora de bio, dar mai am ora de japoneza, engleza si cele doua ore de sport.Ajung in fata scolii, acum e acum, sa vad daca elevi de serviciu ma vor lasa sa intru.Incerc clanta usii, dar este incuiata, bat in gem si ii vad pe elevii de serviciu.Este Josh, se pare ca nu mai face istorie, impreuna cu un alt coleg de al sau, se pare ca am noroc.Colegul sau se ridica de pe scaun si vine in fata geamului unde eram eu, imi arata cu mana la ceas si da din umeri, asta inseamna ca este prea traziu si ca nu pot intra.Josh se ridica in picioare si vorbeste ceva cu colegul sau, nu am auzit ce, dar mi-au deschis usa.
- Altadata sa nu mai intarzi caci nu iti voi mai deschide usa.A spus Josh.
- Nu vei mai fi tu de serviciu.Am urcat scarile si am mers in clasa, usa incuiata, se pare ca clasa este la laboratorul de bio, mai este inca o jumate din ora, nu am de gand sa stau la usa pana vine seful clasei cu cheia.O i-au la fuga prin coridoare, urca la etajul trei si.....Buff!Tot ce am auzit a fost o bufnitura si ma trezesc pe jos.Imi mangai capul deoarece stiu ca m-am lovit la el si imi indrept privire in sus.Vad un baiat care imi intinde mana.O apuc si ma ridica de pe jos.
-Imi cer scuze, am fost neatent sper ca nu te-am lovit, esti bine?In fata mea se afla un baiat de unu optzeci si cinci, cu vreo doi centimetri mai mare decat Kris, cu vreo opt mai mare decat Josh si cu zece mai mare decat mine.Are parul negru lucios si cu bretonul peste ochii albastri, de ce toti trebuie sa aiba ochii albastri?Asiatici nu au ochii albastri, dar Kris nu e asiatic si nici el din cate am observat.Cred ca este pe clasa a XII-a nu l-am mai vazut prin scoala pana acuma, poate e nou venit.
- Sunt bine....nu te-am mai vazut, esti nou?
- Da, sunt de cateva zile pe aici, nimeni nu m-a remarcat pana acuma.Sunt in clasa a XII-a si ma cheama Edwin, pe tine?
- Sunt in clasa a X-a si ma cheama Dalian, ma bucur de cunostinta.Daca vrei iti pot arata scoala, esti de acord?
- Pai daca nu ai altceva mai bun de facut, atunci da.Nu ma mai duc la biologie, oricum nu imi place aceasta materie.
- Incepem cu inceputul, academia "Poemo" a capatat acest nume deoarece este cea mai renumita academie de literatura.Este formata din cinci cladiri, doua sali mari de sport, un bazin de inot, doua terenuri de fofbal, un internat, o sala de teatru si o sala pentru festivitati.In prima claduire se afla scoala primara si cabinetele invatatorilor.In a doua cladire se afla scoala gimnaziala, laboratoarele lor de biologie, fizica si chimie si profesorii care predau la aceasta categorie.In a treia cladire se afla liceul, profesorii de la liceu nu sunt aceiasi cu cei care predau la gimnaziu sau universitate, vom ajunge si la ea imediat, avem profesori diferiti si cei mai buni.Avem diferite profiluri, bio- chimie, mate-info etc. toate profilurile posibile desi scoala noastra de axeaza pe literatura.La primul etaj se afla secretariatul, biroul directorului, camera unde se tin sedintele sonsiliului de elevi, sala profesorala, cele cinci clase de a IX-a si cabinetul de japoneza si matematica, la al doilea etaj se afla cele sase clase de a X-a, cabinetele de fizica, chimie, geografie, istorie si laboratoarele de chimie si fizica.La al treilea etaj se afla cele patru clase de a XI-a cabinetele de limbi straine adica engleza, chineza si coreeana, laboratorul si cabinetul de biologie si diferite cluburi facute de elevi.La etajul al patrulea si ultimul se afla cele cinci clase de a XII-a, sala de muzica, laboratorul si cabinetul de informatica si sala de arte. Acum universitatea, nu stiu prea multe despre ea deci nu iti pot spune prea multe....
- Ce multe stii despre aceasta scoala!M-ai lamurit.
- Nu indeajuns, acuma hai cu mine sa iti fac turul scolii ca pe viitor sa nu te pierzi.Apropo in ce clasa de a XII-a esti?
- In B.
- Eu sunt in F. Era ora zece si patruzeci, inca nu s-a sunat.Am coborat pana jos, Josh si colegul sau supravegheau holul.
- Josh trebuie sa iesim, promit sa nu te m-ai sacai.
- Cine e el?
- Un coleg nou, e in clasa a XII-a, vreu sa-i prezint scoala.
- Ai inebunit!Daca te prinde directorul pe afara?Suntem in ore.Alo!E cineva in capul acele gol?-bate cu degetele in capul meu-Josh se uita la Edwin, era mai inalt ca el.
- Bine, va las, dar daca va prinde nu suntem noi de vina, ai inteles?Ne deschide usa, dar pe mine ma opreste, ma apuca de brat si imi sopteste
-Nu stiu de unde a aparut tipul asta, dar nu am incredere in el, ai grija.Imi da drumul la brat si ma lasa sa plec.Ciudat.
- Era un coleg de-al tau?
- Nu, el este in clasa a XI-a.
- Atunci este prietenul tau.
- Nici gand!El este unul din membrii clubului din care fac eu parte.
- Daca el nu iti este prietenul, atunci ai vreunul?
- Nu, inca nu si nici nu ma gandesc la asta, tu?Povesteam in timp ce ne plimbam pe terenul de fotbal.
- Am avut, dar din pacate a plecat.
- Unde?Imi arata cu degetul spre cer.
- Imi pare rau, mai bine nu aduceam vorba de asta, imi pare nespus de rau!
- Nu-i vina ta, s-a intamplat, nu pot da timpul inapoi.Locuiam impreuna cu parintii mei in Londra si o cunosteam de la vreo patru ani, din prima zi de gradinita.Am mers la aceiasi scoala si in clasa a opta ne-am dat seama ce simteam unul pentru altul si am fost impreuna doi ani, pana cand.....am aflat sa suferea de cancer, a fost prea tarziu cand si-a dat seama, am fost langa ea la prima ei operatie, am tot vorbit despre muzica, carti si scoala, am vrut sa-i mut gandul de la boala ei si de faptul ca in cateva minute urma sa intre in operatie.Era asa de frumoasa, pot spune ca era reflexia mea in oglinda numai ca in varianta feminina.Cand a venit timpul sa intre in operatie, mi-a spus ca ma iubeste si si-a luat la revedere, nu am stiut de ce, pana cand-face o pauza si inghite in sec- a iesit doctorul din sala, avea o expresie trista si mi-a dat mie si familiei ei marea bomba....ea murise.Nu stiu ce am simtit in momentul acela, aveam impresia ca lumea se praguseste peste mine si ca totul se terminase, daca eu simteam asta, oare parintii ei ce au simtit?Probabil ca de o suta de ori mai multa durere decat am simtit eu.Atunci m-am decis sa plec din tara, sa las balta scoala si sa ma mut in alta parte.Parintii m-au sustinut si asa ne-am mutat in Japonia, nu o voi uita niciodata pe Stella, asa o chema, o voi tine minte mereu.Nu stiu de ce ti-am spus tie asta, poate iarasi am simtit sa-i spun cuiva despre trecutul meu, scuze daca nu vroiai sa asculti, iar eu am vorbit intruna.Se intoarce spre mine si vad cum o lacrima ii curge pe nas in jos.
- Ba nu, multumesc ca mi-ai spus mie asta si inca o data, imi pare rau.
- Ma bucur, acum ma simt mai bine stiind ca am cu cine sa vorbesc.Am mers spre sala de inot.
- Nici eu nu am spus trecutul meu nimaniu, dar daca tu ai avut curajul sa il spui pe al tau atunci ti-l voi spune si eu pe al meu.
- Da-i drumul, voi fi numai urechi.
- Defapt eu nu imi stiu trecutul, nu imi aduc minte nimic din viata mea anterioara, uneori este asa de enervand, incerci sa iti amintesti ceva, iti storci creieri dupa numai o mica parte din amintirile de mult pierdute, te concentrezi pana ce te doare capul si nu te alegi cu nimic, poate doar cu o durere de cap.Tot ce imi amintesc este ca am fost luata de pe strada de un baiat de cincsprezece ani si dusa la o casa in care se afla o fata de vreo douazeci si ceva de ani.Kris si Clara, ei sunt frati meu, nu adevarati, dar ii simt ca pe niste rude, ei fiind singuri care se regasesc in amintirile mele.Acuma locuiesc cu amandoi, dar ceva tot lipseste, am inceput sa ma intreb ce am facut in trecut, daca am parinti pe unde sunt sau daca nu ii mai am sau daca m-au abandonat, intrebari care pana acuma nu mi-au dat batai de cap, dar acuma ma framanta din ce in ce mai mult.Stiu ca nu este ceva nemaipomenit in povestea vietii mele, este simpla si tot o data complicata, depinde cum o interpreteaza cel care o asculta.Nu am mai spus asta pana acuma nimanui, nici colegilor mei de club sau clasa, nu am simtit nevoia sa o fac, dar cand stau aici fata in fata cu tine, nu stiu de ce, dar am inceput sa vorbesc si eu, fetele au o gura mare.Am chicotit eu.
- Mie mi se pare complicata povestea ta, sa nu iti amintesti nimic, cred ca este infernal.
- Mersi, acuma ma simt si eu un pic mai bine, ar trebuii sa vorbim mai des din moment ce ne intelegem bine.Chiar nu ma asteptam de la un baiat sa fie asa de sensibil si ascultator....adica "ascultator" in alt gen, asculti problemele oamenilor, parca ai fi psihiatru...nu asta am vrut sa spun!!....sti tu la ce ma refer.
- Ai dreptate, fetele vorbesc mult.Incepe sa rada.Clopotelul pauzei se suna, toti elevi ies din scola si merg la chiosc sau sa joace o partida de fotbal in cazul baietilor.Le zaresc pe Mira si Saya in timp ce vorbeau cu Natsu si Josh.Il i-au pe Edwin si mergem la ei.....

Fetita visata, Dantalayna
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Dalian cand era mai mica
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Clara cand era mai tanara
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Edwin
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Interesant capitolul Edwin e cel din povestea doi an care a fost blestemat de persoana iubita?
Ce penal Clara se gandeste numai la chiesti ciudate si interpreteaza orice... tehnic vorbind si eu as interpreta la fel...
E super capitolul imi place ca sunt lungi capitolele si interesant mereu se intampla ceva... scuze ca am citit mai devreme dar acum am vazut ca ai pus nextul scuze!
Abia astept nextul...punel repede!
Sti ce mi se pare ciudat ca unele sunt +18 si noi suntem intre 11-19 doar o singura persoanaare 19 in rest 16-15-14 mai rar 13-12 si 11

Scoala imi ocupa foarte mult din timp...voi incerca sa vad daca il pot pune joi, deoarece joi nu fac scoala pentru ca e ziua Romaniei.

Am terminat de citit toate cap shi sunt sooper tari Le ador

In fiecare cap e ceva nou si plapitant...cum era de asteptat de la geamana mea

Imi plac foarte moolt si abia astept next-ul

App...scz dar probabil nu am dat mare atentie varstei lui Dalian si acum nu imi mai amintesc exact cati ani are...deci imi poti spune tu ce varsta are?

Mersi Emy [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Noi suntem ca doua gemene siameze [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Are 15 ani My Sister [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

ms moolt sys

Foarte misto si capitolul asta

Imi place mult si abia astept sa vad ce se intampla in continuare

Mai ales sa vad ce se intampla cu Dalian....eu am propriile mele banuieli despre toata povestea si despre Dantalyan(sper ca asa se scrie)

Uhhu Andree`[dea cuma asa o sa`ti zic >:] ] !

Ce smecher! Tot asa sa ai ficuri!!! DEfapt tu le aia asa eu am 1 amarat de nu fac nici cat o bobboana de "X-mas" !:))) SA revenim der-->

Daca nu`mi aduci next te arestez pentru..ma rog vad eu pt ceva!:))

:x:x:X:X

Interesant capitol! "Dalian va avea o intalnire!
Am vrut sa te intreb de cand ai scris primul capitol, numele Dantalian este din animele "Biblioteca mistca a lui Dantalian"- Dantalian no shoke?
Este super ficul, nextul,nextu,nextul!
Sa il pui repede, data viitoare imi voi lua o punga de floricele, pentru a manca in timp ce citesc, ficul tau este ca un film, actiunea e super! Asa ca cinr citeste nextul sa apeleze la mine pentr floricele.

Da ai dreptate!Am vazut anime-ul si mi-a placut enorm!
Il voi pune azi sau maine,vad eu cand.