Dragoste sangeroasa ...

Chapter I

O zi frumoasa , numai buna pentru relaxare ... Numai ca , eu trebuie sa merg la lucru. De ce viata la astia douazeci si noua de ani ai mei este asa de grea. Sunt doar o fata , si inca una ciudata din cap pana la picioare, asa m`a facut mama. Imi iau cheile de la masina si cobor in graba ca o copilita care chiar acum se indreapta catre scoala. Eh , de`as avea anii tineretii .. Da ce tot spun acum ? Incep sa ma port ca vecina mea de la opt care in fiecare noapte se smiorcaie a ii e dor de anii cand era animatoare in Vegas si de acele practici mai putin ortodoxe .. Ehm , mi se face greata. Deschid usa de la bloc si ajung in fata masinii mele , un opel argintiu. Deschid usa si calc pedala de acceleratie, fiind deja in intarziere. In drum spre serviciu aveam tot felul de presimtiri , parca o auzeam pe sefa` urland ca o bezmetica si un zgomot asurzitor care semana cu alunecarea unei masini. Ma rog , se pare ca am ajuns. Parchez chi grija masina si intru in companie . Ah , renumita companie Sidney & Marley care este renumita pentru secretarele ei , inclusiv eu , Sakura Haruno . Vai , daca mai continui asa incep sa ma flaez singura. Cum intru in departamentul I toate privirile au fost atintite asupra mea, uitandu`se la mine ca la felul pais`pe , nu altceva. Imi continui drumul calma pana cand aud in spate o voce pitigaiata si complet afoana strigandu`ma .

- Shakira , in biroul meu !

Aceasta era sefa mea " cea draga si intelegatoare" , Tsunade Hashirama , o femeie in varsta de vreo cincizeci si ceva de ani , insa varsta nu se citeste pe chipul ei datorita operatiilor estetice. Hm , cred ca femeia asta si`a bagat silicoane pana si in fund , eh , vanitatea ...

Tsunade ma mai striga inca o data , de data aceasta timpanele mele pocnind. Doamne femeie calmeaza`te ca faci poluare fonica! Intru in birou si oftez scurt, madam asezandu`se pe scaun si privindu`ma arzator , parca vroia sa ma deoache. Intr`un final isi deschide gura si incepe sa`mi povesteasca de intarzierile mele la munca , de xeroxurile neclare si de barfele care se auzea despre ea care se zice ca au inceput de la mine.
Uau … Deci , raman gura casca. Ma concediaza ? Dupa cate am facut pentru aceasta companie ? Tsunade zambeste in timp ce eu ma ridic de pe scaun , indignata , oripilata si dezgustata de aceasta josnicie a ei. Deschid usa si o trantesc in urma mea , lasandu`I un mic cadou.Sincer … Nici nu sunt prea suparata. Poate o parte din mine chiar vroia sa demisioneze de aici . Ma simt impacata cu constinta mea , ceea ce imi da putere sa lupt mai departe ! Cum cobor din nou privirile sunt ca si indreptate catre mine, pe ici colo cate doua-trei fete de la Xerox chicotind si soptindu`si ceva. In acel moment ma infurii mai tare si urlu :

- Heh … Imi cer scuze , dar nu aveti TV acasa ?
Nici nu ma mai interesa reactia lor, deschid usa companiei , trag aer in piept si intru inapoi in taramul oamenilor , sau mai bines pus … taramlul somerilor. Oftez usor si intru in masina , de data aceasta uitand stresul si graba acolo , sperand ca nici nu o sa mai scape din acel loc. Ajung acasa si sunt intampinata de pisica mea cea scumpa si dulge , Kt. Kat.
Care e treaba cu pisicile ? Niciuna , sa nu ma credeti o fata care cand va ajunge batrana sa aiba in casa o droaie de pisici. Defapt … moditul meu e mai mult emotional decat fizic … Aveam mania de a ma uita la filme horror , iar cand se termina mereu aveam senzatia ca e cineva sau ceva in spate meu urmarindu`mi fiecare miscare iar la cea mai mia greseala sa infiga un cutit in mine. Stiu … Doamne fereste ! Vroiam sa ii pun ceva de mancare dar observ ca nu mai este mancare pentru pisici . Imi dau ochii peste cap si cobor repede la magazinul de dupa colt. Calc timid ape zapada cea pura , deoarece era iarna , si intru in magazin.
Cand ma intorc catre casa o vad pe Kt. Kat ca un ghem incolatica in mijlocul strazii . Alerg catre ea sa o imbratisez insa ea se indeparta de mine … si avea si un motiv .

O masina se apropia intensive de tare de noi , sau mai bine zis … de mine. Ea fuge insa eu sunt precum o stana de piatra. Trag aer in piept si imi accept aceasta cruda soarta. Inchid ochii si simt cum o bubuitura puternica are loc in tot corpul meu. Cand deschid ochii capul meu era plin de sange , si eram sprijinita de un copac. Uau , deci pana aici am ajuns eu.
Inchid o data ochii , pentru a ma calma. Sincer , moartea nu doare. Depinde numai in ce consecinte se desfasoara aceasta , ca in cazul meu. Simteam cum picaturi de sange fierbinti se contopeau cu parul meu rozaliu .
Ochii mei verzi sunt obositi , parca spuneau “ Haide , vreau sa mor odata . M-am plisctisit de viata ! “ Mai arunc inca o privire catre soferul disperat care urla exasperat dupa ajutor , mai inched o data ochii , dar a doua oara nu`l mai vad , nici pe el , nici masina. Imi indrept privirea catre pisicuta mea , care zgaria cu frenezie usa blocului , asteptand nerabdatoare sa i`o deschid eu.
Asta a fost .. Am avut o viata scurta dar placuta , mai bine decat una lunga si nefericita. Inchid ochii si incerc sa`mi relaxes intreg corpul . Parca auzeam cum , incetul cu incetul , pulsul inimii mele se miscoreaza , limitandu`se la doar cateva batai pe minut. Respiratia mea imi ingheata , dupa care mi se taie. Ma intreb daca … chiar sunt moarta …
Acesta e primu` capitol. Sper ca v`a placut dragii` mei >:D< . Unii` membri chiar il cunosc [ aia` sa se arate ;] ]
Z`by !